Avea o viaţă lipsită de griji, însă a fost lovită de o boală incurabilă.
A început chinul. Citostatice, tratamentele naturiste, tot ce s-a putut pentru a fi salvată. După trei ani, Sabina a închis ochii.
I-a lăsat mamei ei moştenire visele: o casă mare, în care ar fi trebuit să locuiască împreună cu copiii ei.
După ce s-a stins din viaţă, părinţii Sabinei nu i-au lăsat visele să rămână o amintire şi au deschis o casă de copii abandonaţi de părinţi, un loc unde durerea lor este alinată.
Părinţii vor să ducă mai departe visul Sabinei: să le amenajeze copiilor un spaţiu mai mare de joacă. Iar pe un teren cumpărat Sabinei lângă Ramnicu Valcea, vor să deschidă o altă casă de copii.
