Noua strategie a Uniunii Europene pentru Arctica pune securitatea în centru, invocând activitatea tot mai intensă a Rusiei și a Chinei în regiune. Documentul se concentrează pe consolidarea capacităților europene de securitate, pe mobilitatea militară în cooperare cu NATO, pe spărgătoare de gheață, supraveghere prin satelit și un centru de securitate maritimă, scrie Euronews.
Uniunea Europeană și-a prezentat marți strategia revizuită pentru Arctica, care arată cât de mult a crescut importanța regiunii pentru prioritățile geopolitice ale blocului comunitar, în special în domenii precum securitatea, energia, comerțul și conectivitatea.
Topirea gheții provocată de schimbările climatice transformă de ani buni Arctica într-o nouă arenă a competiției geopolitice, pe măsură ce se deschid noi rute comerciale, resursele naturale devin accesibile, iar desfășurările militare sunt tot mai fezabile.
„De la precedenta noastră strategie pentru Arctica, din 2021, ne confruntăm cu un mediu de securitate mult mai dur. Arctica nu mai este ferită de tensiunile geopolitice ale lumii. Strategia noastră actualizată reflectă această nouă realitate, punând securitatea ferm în centrul ei”, a declarat șefa diplomației europene, Kaja Kallas, la conferința de presă în care a fost prezentată inițiativa.
Într-o schimbare majoră față de strategia anterioară, Bruxellesul recunoaște acum că „cooperarea multilaterală rămâne indispensabilă, dar nu mai poate fi singurul fundament al abordării Uniunii Europene în Arctica”.
Astfel, UE nu mai vede Arctica doar ca pe un spațiu al cooperării. O tratează ca pe o parte a vecinătății strategice a Europei, unde colaborarea cu partenerii trebuie să meargă mână în mână cu capacitatea de a-și apăra propriile interese.
Securitate și apărare
Strategia stabilește un nou cadru politic pentru politica regională, numit Vecinătatea Nordică. Acesta reunește parteneri strategici precum Norvegia, Islanda, Canada, Marea Britanie și Statele Unite, cu summituri regulate în care să fie discutate problemele comune.
În noiembrie anul trecut, Parlamentul European adoptase deja o recomandare privind Arctica, prin care cerea o politică europeană mai orientată spre securitate și o cooperare mai strânsă între UE și NATO, cu o atenție specială acordată expansiunii militare a Rusiei și monitorizării activității strategice a Chinei.
„Moscova a redeschis baze din epoca sovietică și testează noi arme în regiune”, a spus Kallas. „Ambițiile strategice ale Chinei în Nordul Îndepărtat sunt, de asemenea, în creștere. Investițiile Beijingului în porturi, minerale și infrastructură critică trebuie analizate cu atenție”.
Deși este recunoscut drept partener, Washingtonul a fost el însuși un factor important în recalibrarea strategiei europene, mai ales după ce președintele american Donald Trump și-a declarat ambiția de a anexa Groenlanda, lucru care a dus ulterior la un acord cu Danemarca și Groenlanda.
„Când vedem că suveranitatea, integritatea teritorială și regulile care au stat la baza stabilității în regiune nu mai pot fi considerate de la sine înțelese, trebuie să acționăm, să ne schimbăm postura strategică și, împreună cu partenerii care ne împărtășesc viziunea, să apărăm aceste valori”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la conferința de presă.
Ca răspuns la deteriorarea mediului de securitate, strategia promite consolidarea capacităților strategice ale UE, în special prin extinderea flotei de spărgătoare de gheață și lansarea unui proiect-pilot de supraveghere prin satelit.
Cooperarea cu NATO ar trebui să îmbunătățească logistica mobilității militare, cu accent pe „desfășurarea rapidă și la scară largă a trupelor în Arctica și prin Arctica, atunci când este nevoie, precum și pe consolidarea legăturilor de transport vest-est din Arctica europeană și către Marea Baltică”.
Rute comerciale
Deschiderea rutelor comerciale arctice i-ar oferi UE o alternativă mai scurtă pentru a ajunge pe piețele asiatice, ocolind puncte strategice vulnerabile precum Canalul Suez și Marea Roșie.
Rusia a investit, între timp, în infrastructura de pe Ruta Maritimă Nordică, ce se întinde de-a lungul coastei sale arctice, iar China își promovează „Drumul Mătăsii Polar” ca parte a ambițiilor sale mai largi de conectivitate.
Prezența Rusiei și a Chinei este văzută ca o potențială amenințare la adresa drepturilor suverane ale țărilor din regiune și ar putea amplifica tensiunile, motiv pentru care UE se angajează „să asigure păstrarea libertății de navigație pe toate rutele comerciale”.
În acest scop, UE intenționează să dezvolte, împreună cu țările partenere, un centru de securitate maritimă. Acesta ar facilita schimbul de informații în domenii precum monitorizarea flotei din umbră a Rusiei, depistarea pescuitului ilegal și a poluării marine, precum și o mai bună cunoaștere a situației din teren.
Bruxellesul se angajează, de asemenea, să impună respectarea standardelor de siguranță și de mediu din Codul Polar, un cadru internațional de reglementare obligatoriu, prin instrumente precum inspecțiile, pentru a asigura condiții egale tuturor navelor care tranzitează regiunea.
Strategia prevede și un studiu prospectiv privind rutele maritime arctice, care să anticipeze fluxurile de trafic, coridoarele maritime emergente și nevoile flotei.
Securitatea energetică
Oficialii Comisiei au transmis clar că Bruxellesul nu intenționează să-și schimbe poziția din 2021: blocul comunitar nu va fora după hidrocarburi în Arctica și nici nu va cumpăra petrol și gaze provenite din noi exploatări din regiune.
„Poziția UE privind forajele în Arctica rămâne aceeași și este foarte clară: petrolul, cărbunele și gazele trebuie să rămână în pământ”, a declarat comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen.
Bruxellesul a argumentat că noile foraje nu ar răspunde nevoilor de securitate energetică ale blocului și nici nu s-ar justifica din punct de vedere economic. Cu toate acestea, referirea la un moratoriu, căruia Norvegia i s-a opus ferm, chiar dacă nu ar fi fost obligatoriu, a fost atenuată în versiunea finală.
„Chiar dacă ar exista activități de dezvoltare, explorare și chiar foraj în Arctica, ar dura câțiva ani, lejer până la un deceniu, ca resursele să fie scoase din pământ”, a spus un oficial al Comisiei, argumentând că până atunci blocul nu va mai avea nevoie de ele.
În schimb, Comisia vrea să valorifice potențialul Arcticii pentru energie regenerabilă, inclusiv eoliană, hidroenergie, energie geotermală și hidrogen regenerabil. Oficialii europeni au recunoscut însă că producerea de energie curată este doar o parte a provocării.
Electricitatea trebuie fie consumată local, fie conectată la piețe capabile să o absoarbă, motiv pentru care strategia pune accent pe interconectări electrice mai puternice între Finlanda și Suedia.
Linia electrică Aurora, inaugurată în ianuarie 2026, leagă deja rețelele electrice ale celor două țări, iar alte lucrări sunt prevăzute pentru a aprofunda integrarea piețelor de energie și a elimina blocajele din rețea.
Infrastructura de conectivitate
Conectivitatea este un alt pilon important al politicii UE pentru Arctica. Blocul comunitar încearcă să-și diversifice infrastructura de cabluri submarine și să evite punctele unice de vulnerabilitate prin proiectul Far North Fibre, care ar lega Europa, Groenlanda și Canada de țările din Asia de Est.
Rețeaua ar urma să aducă internet de mare viteză în localitățile izolate ale populațiilor indigene și să servească, totodată, drept rută alternativă vitală pentru datele Europei continentale, asigurând un schimb de date și telecomunicații mai sigure.
Infrastructura critică a devenit, de asemenea, o țintă principală a campaniei hibride pe care Rusia a intensificat-o în ultimele săptămâni, inclusiv prin atacuri asupra infrastructurii submarine, precum cablurile de pe fundul mării.
Potrivit Reuters, o operațiune comună NATO a perturbat luna trecută un exercițiu rusesc în care erau testate noi capacități submarine de mare adâncime, concepute pentru a scoate din funcțiune cablurile submarine, cu scopul de a tăia legătura dintre Norvegia continentală și arhipelagul Svalbard.
Prin urmare, strategia prevede crearea unui centru arctic pentru cabluri, care să protejeze cablurile submarine din Atlanticul de Nord și din Arctica și să sprijine repararea lor, după modelul folosit în Mediterana și în Marea Baltică.
Bruxellesul accelerează și proiectul Rail Nordica, o amplă lucrare de inginerie prin care rețeaua feroviară din nordul Finlandei va trece la ecartamentul standard european.
Materiile prime critice
Arctica, în general, și Groenlanda, în special, au zăcăminte de minerale considerate critice pentru tranziția Europei către energie curată, pentru industria bateriilor și pentru cea de apărare, inclusiv pământuri rare, grafit și litiu.
Proiecte privind materiile prime critice sunt în desfășurare în Norvegia, Finlanda și Suedia, care beneficiază de condiții facilitate, precum accesul la finanțare și autorizări mai rapide, datorită importanței lor strategice.
În același timp, „UE va continua să militeze împotriva mineritului în adâncurile mării până când lacunele științifice privind ecosistemele de mare adâncime vor fi acoperite în mod corespunzător și până când se va putea demonstra că mineritul în adâncurile mării nu are efecte dăunătoare”, se arată în strategie.