Anotimpurile, așa cum le cunoaștem, nu mai sunt ceea ce au fost odată. Un nou studiu atrage atenția asupra faptului că activitatea umană transformă profund natura, iar în acest proces apar „sezoane” noi – fenomene recurente, complet artificiale, care nu existau în trecut. Acestea reflectă impactul schimbărilor climatice, al poluării și al intervențiilor industriale în ecosisteme, scrie Live Science.
Sezoane generate de om
Printre exemplele identificate se numără așa-numitul „sezon al ceții” în sud-estul Asiei, când, în fiecare an, fumul gros rezultat din arderea vegetației pentru agricultură sufocă regiunile nordice și ecuatoriale. Alt exemplu este „sezonul gunoaielor” în Bali, când, între noiembrie și martie, curenții oceanici aduc cantități uriașe de plastic pe plaje. Aceste episoade au devenit atât de regulate, încât au început să semene cu anotimpuri în sine – însă unele complet generate de comportamentul uman.
Sezoanele tradiționale par că dispar
În paralel, alte sezoane tradiționale dispar sau se estompează, cu efecte profunde asupra ecosistemelor și culturilor care se bazează pe ele. Sezonul de reproducere al păsărilor marine din nordul Angliei, de pildă, este în declin. Sporturile de iarnă din regiunile alpine sunt amenințate de lipsa zăpezii cauzată de încălzirea globală. Aceste schimbări afectează migrațiile, înflorirea plantelor, perioada recoltelor și chiar sărbătorile tradiționale.
Cercetătorii introduc concepte noi pentru a înțelege mai bine aceste fenomene. Vorbesc despre „sezoane sincopate”, în care schimbările climatice modifică nuanțele anotimpurilor existente – veri mai toride, ierni mai blânde, cu episoade extreme mai frecvente. Sau despre „sezoane aritmice”, în care ciclurile naturale sunt complet dereglate – primăveri premature, veri care durează mai mult, ierni scurte și imprevizibile.
În nordul Thailandei, de exemplu, barajele construite pe afluenții fluviului Mekong au întrerupt migrația peștilor și transportul natural de sedimente necesare agriculturii. În același timp, schimbările climatice au scurtat sezonul ploios și au prelungit perioadele de secetă, făcând și mai imprevizibilă aprovizionarea cu apă sau hrană.
„Sezoanele toxice” riscă să fie acceptate ca normale
Răspunsurile la aceste noi ritmuri pot varia. În sud-estul Asiei, conștientizarea pericolelor ceții toxice a dus la inițiative publice – sisteme de filtrare a aerului, alerte de sănătate sau măsuri de adaptare. Dar, spun cercetătorii, există riscul ca astfel de soluții să devină doar pansamente, fără a combate cauzele reale – defrișarea și incendiile provocate de om. În timp, aceste „sezoane toxice” riscă să fie acceptate ca normale, iar vocile care cer intervenții structurale pot fi marginalizate.
Studiul propune și o reflecție mai profundă: nevoia de a regândi felul în care înțelegem timpul. În prezent, viața este organizată în jurul orelor și minutelor, după un sistem universal. Dar, spun autorii, acest mod de a măsura timpul uită de calendarul natural – cel care urmează ploile, migrațiile, ciclurile solare și lunare. În multe culturi indigene, timpul era strâns legat de natură. Integrarea acestor perspective în gândirea contemporană ar putea ajuta la găsirea unor soluții mai echitabile și mai eficiente pentru crizele de mediu.
Ştiri video recomandate
