„Da, Sărbători fericite! Să fie....să vă aducă...să nu știu ce și nu știu cum! Foarte frumos, doar știți, mă impresionez ușor cànd vine vorba de momentele care aduc oamenii împreună. Vreau totuși să vă povestesc o întâmplare reală pe care să o judecați cum vă e simțirea. Dar să o judecați serios. Sunt convinsă că nu o dată v-ați urcat într-un lift. Nu, nu cel de la Lido! Sau Radisson! Lift de bloc turn, made in Romania anilor 70-80. Lift vechi. Cârpit pe ici pe colo cu câte o oglindă, să se aranjeze domnii sau doamnele în ea, când vin târziu acasă! Bine, pentru ideea se spațiu, ar spune arhitecții. Nu atât vremea cât mai cu seamă oamenii au tapetat pereții lifturilor cu numele, revoltele și foarte des incultura lor. Pe alocuri, pe unde timpul a luat vopseaua, unii au ținut să contribuie și ei și să sfredelească placajul pânä ce n-a mai fost nimic de rupt. Până la casa liftului. BUN. Acum, așa cum știți, desigur, educația vine la pachet cu faptele.
În cazul nostru, un locatar deranjat de mizeria umană s-a pus pe oblojit peretii liftului din blocul său. Unde era gaură, a astupat. Unde erau scrijelituri, a curățat. Și, ca să nu lase cusătura la vedere, a lipt peste ...un pitic. Din Albă ca Zăpada. Ca aceia care salută copiii, în sălile grădinițelor. Luat de la librărie, special pentru decorarea liftului, imi imaginez. Nu m-am prins cât au trăit piticii fraților Grimm, dar viața acestuia a fost surprinzător de scurtă. Locatarul a constatat trist, probabil, că piticul său a dispărut. Și, culmea, n-a cedat nervos.
A înlocuit desenul, cât putu de repede, cu ....Scufița Roșie, tot a fraților Grimm. Ce să vezi, nu mai colinda nimeni, ca să dai vina pe colindători, și totuși abțibildul, al doilea, ..dispăru și el. Acum ...liftul este ca înainte. Cârpit de locatar și badjocorit de animalele din poveștile triste, autohtone.
Ce vreau să spun cu aceasta întâmplare, în ochii unora...derizorie, e că țara asta arată ca liftul cu pricina.
Unde sunt mai mulți oameni educați decât animale...pereții ei, străzile, casele sunt în trendul civilizației. Unde raportul se inversează, ți-e rușine să spui că ești de-al locului. Dar pentru mine știrea e că un om, ACEST OM care a împodobit liftul pentru toți cei care s-au plimbat cu el, există!!! L-aș prezenta comunității fără ezitare și i-aș da putere de decizie.
Aș înlocui afișele de campanie pentru primărie cu imaginea sa. Pentru că mi-e clar că doar astfel de români pot schimba țara. Cei care se apleacă să strângă după alții. Anonimii care fac gesturi frumoase necondiționat. Cei care nu ies în fața niciodată dar fără de care ne-am sufoca în propria noastră comoditate.
Mă inclin în fața dumneavoastră, oricine ați fi! Pentru mine sunteți CINEVA!”, a scris Dana Chera pe blogul danachera.ro.
