Există o convenţie veche de peste 100 de ani ca, după moartea unui membru de rang înalt al familiei regale, să fie cerut curţii de justiţie să sigileze testamentul acestuia. Ceea ce înseamnă că, spre deosebire de majoritatea testamentelor, documentul nu va fi făcut public.
Peste 90 de ani, va exista un proces privat în care va fi decisă desigilarea lui.
Pentru a respecta o convenţie care datează din 1910, Andrew McFarlane, preşedintele secţiunii pentru dreptul familiei de la Înalta Curte, a declarat că a fost de acord ca testamentul prinţului Philip să fie sigilat şi ”să nu fie făcută și nici păstrată la dosar nicio copie a testamentului”.
Judecătorul a decis totodată în favoarea cererii de a ”exclude valoarea proprietăţii de la executarea testamentului”.
Judecătorul a precizat că nu a văzut testamentul prinţului Philip şi că nici nu ştie ce conţine acesta, în afară de data executării şi identitatea executorului desemnat.
Primul membru al familiei regale al cărui testament a fost sigiliat, a fost prințul Francis de Teck, fratele mai tânăr al reginei Mary, care a murit în 1910. Judecătorul este este custodele unui seif care conţine mai mult de 30 de plicuri, fiecare cuprinzând testamentul sigilat al unui membru decedat din familia regală.
Cele mai recent dintre ele sunt cele ale Reginei Mamă şi ale prinţesei Margaret, sora reginei Elizabeth II, care au murit în 2002.