UE caută încă 70 de miliarde de euro pentru a susține efortul de război al Ucrainei în 2027, însă creșterea costurilor de împrumut și divergențele privind folosirea activelor rusești blocate lasă Bruxellesul cu puține opțiuni, potrivit Euronews.
La finalul unui summit de două zile, desfășurat săptămâna trecută, liderii UE au aflat direct de la președintele ucrainean Volodimir Zelenski amploarea deficitului de finanțare.
„Războiul va costa 155 de miliarde de euro anul viitor. Și avem nevoie de cel puțin încă 70 de miliarde de euro din partea voastră: pentru apărare, pentru arme și pentru reziliența noastră. Este o sumă realistă. Și vă cer să găsiți acest sprijin. Ne va ajuta să ținem Rusia la distanță”, a declarat el.
Potrivit lui Zelenski, această injecție suplimentară de bani va ajuta Ucraina să își intensifice producția internă de drone de ultimă generație, pentru a opri înaintarea Rusiei pe câmpul de luptă, a-i perturba lanțurile de aprovizionare și a-i slăbi aparatul de război.
„Avem cu adevărat nevoie de cel puțin încă 70 de miliarde de euro pentru anul viitor”, a adăugat el.
Apelul a avut ecou. Liderii UE au însărcinat Comisia Europeană să exploreze modalități de acoperire a deficitului, care este considerabil mai mare decât anticipase Bruxellesul.
Împrumutul de 90 de miliarde de euro, conceput pentru 2026
Până acum, blocul comunitar și-a bazat sprijinul pe împrumutul de 90 de miliarde de euro aprobat de lideri în decembrie anul trecut. Împrumutul a fost conceput pentru a acoperi două treimi din necesitățile financiare și militare ale Ucrainei pentru 2026 și 2027, cumulat, urmând ca ceilalți aliați să acopere treimea rămasă.
Un aspect esențial este că, atunci când a conceput împrumutul, Comisia a pornit de la premisa că războiul se va încheia la un moment dat în 2026. În schimb, Moscova și-a intensificat ofensiva, inclusiv prin atacuri desfășurate în timpul zilei, menite să paralizeze economia deja fragilă a Ucrainei.
De săptămâni întregi, Kievul avertizează că va avea nevoie anul viitor de încă 32,6 miliarde de dolari pentru a-și susține bugetul și de 45 de miliarde de dolari pentru forțele sale armate, în total, 78 de miliarde de dolari, adică aproximativ 70 de miliarde de euro.
Cele 70 de miliarde de euro s-ar adăuga celor 45 de miliarde de euro pe care UE intenționează să le distribuie în cadrul împrumutului existent, precum și altor câteva miliarde de euro provenite din alte programe.
În fața unei facturi tot mai mari, Bruxellesul s-a grăbit să sublinieze că suma de 70 de miliarde de euro va reprezenta un „efort comun” alături de alți aliați, precum Regatul Unit, Norvegia, Canada și Japonia.
„Am spus întotdeauna că nu putem face acest lucru singuri. Nu putem duce totul pe umerii noștri. Prin urmare, partenerii noștri, în general, trebuie să își intensifice eforturile”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
„Ei trebuie să vină cu angajamente financiare și să își respecte promisiunile. Acest lucru este foarte important.”
Nu este încă limpede ce parte din cele 70 de miliarde de euro va fi asigurată de UE, având în vedere că împărțirea anterioară, de două treimi la o treime, nu a funcționat conform planului. De asemenea, nu este clar cât de repede va avea Kievul nevoie de bani. Un lucru este cert: opțiunile pentru strângerea unei sume atât de mari într-un timp scurt sunt extrem de limitate.
Potrivit diplomaților și oficialilor, atragerea de noi împrumuturi comune ale UE de pe piețele financiare, așa cum face deja Bruxellesul pentru împrumutul de 90 de miliarde de euro, pare în prezent cea mai probabilă opțiune. Comisia ar putea majora facilitatea de creditare existentă, prelungind, în esență, actualul mecanism de finanțare.
Blocul comunitar, care beneficiază de un rating de credit AAA stabil, a devenit un emitent de obligațiuni foarte căutat după pandemia de COVID-19, emisiunile sale fiind adesea suprasubscrise. Mario Draghi, fostul prim-ministru al Italiei și fost președinte al Băncii Centrale Europene, a cerut împrumuturi de mare amploare.
Totuși, situația financiară s-a deteriorat puternic din decembrie, când liderii au aprobat împrumutul. Costurile de împrumut au crescut vertiginos la nivel mondial, ca răspuns la scumpirea petrolului, creșterea datoriei publice și cererea puternică de finanțare pentru investițiile în inteligența artificială.
De ce este complicat să emită UE noi eurobonduri
Țările europene au fost afectate în mod deosebit, mai ales cele care aveau deja datorii mari. Belgia se împrumută acum la dobânzi comparabile cu cele ale Greciei, în timp ce Franța plătește dobânzi mai mari decât Italia.
Acest lucru face ca perspectiva contractării unor noi datorii să fie sensibilă din punct de vedere politic, dacă nu chiar dificilă, deoarece ar spori povara tot mai mare a plăților de dobânzi.
Randamentul obligațiunilor pe 10 ani ale UE a crescut de la 2,8% în ianuarie la 3,44% în septembrie, o majorare semnificativă, deși mai puțin pronunțată decât pe multe alte piețe.
„Aceasta este o dinamică ce afectează toți emitenții de obligațiuni din întreaga lume, iar poziția noastră relativă nu s-a deteriorat, ceea ce este important”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei. „Rămânem un emitent extrem de competitiv.”
Dacă împrumuturile comune vor deveni principala opțiune, se așteaptă ca mai multe țări să aleagă să nu participe.
Ungaria, Slovacia și Cehia sunt deja exceptate de la împrumutul de 90 de miliarde de euro. La summitul de săptămâna trecută, premierul slovac Robert Fico a declarat că a convenit cu omologul său ungar, Péter Magyar, să mențină această politică.
„Dacă alte țări vor să acorde un împrumut Ucrainei, o pot face, dar cel puțin două țări indică în acest moment că nu vom participa la acest mecanism financiar”, a spus Fico. „Ne manifestăm solidaritatea în alte moduri.”
O altă țară care este posibil să nu participe este Bulgaria, al cărei nou prim-ministru, Rumen Radev, a criticat în repetate rânduri ajutorul militar acordat Ucrainei de către blocul comunitar.
În ultimele săptămâni, mai multe țări au avansat o alternativă pentru a pune la dispoziția Ucrainei resurse financiare consistente pe termen lung: activele Băncii Centrale a Rusiei, imobilizate în valoare totală de 210 miliarde de euro pe teritoriul blocului comunitar.
Suedia, Țările de Jos, Spania și Polonia au readus subiectul în discuție în august. De atunci, țările nordice, statele baltice, Germania și Irlanda și-au exprimat sprijinul.
Acestea sunt aceleași țări care, anul trecut, au insistat cel mai mult pentru direcționarea activelor către un împrumut acordat Ucrainei cu dobândă zero. În mare parte, ele se numără printre cei mai mari donatori bilaterali ai Ucrainei și consideră că activele ar putea asigura o împărțire reală a poverii financiare.
Folosirea activelor rusești, în continuare blocată
Proiectul a eșuat după ce s-a lovit de opoziția fermă a Belgiei, pe teritoriul căreia se află 185 de miliarde de euro din aceste active, la Euroclear, un depozitar de titluri financiare situat în centrul Bruxellesului.
Premierul belgian Bart De Wever a avertizat că folosirea activelor ar echivala cu o confiscare și ar avea consecințe catastrofale pentru țară. El a cerut mutualizarea integrală a riscurilor și garanții fără plafon pentru toate eventualele obligații financiare.
Liderii s-au retras în fața perspectivei de a salva sistemul bancar belgian și, în ultimul moment, au optat pentru împrumuturi comune în vederea constituirii împrumutului de 90 de miliarde de euro.
În ciuda acestui eșec, susținătorii utilizării activelor rusești nu au abandonat ideea. Ucraina a readus constant subiectul în discuție.
Zelenski a declarat că, dacă Europa nu va folosi activele, Rusia va încerca să le recupereze.
„Prioritatea principală este ca Rusia să nu aibă posibilitatea de a influența ulterior discuțiile privind aceste active, pentru că știm foarte clar că vrea să le recupereze”, a declarat Zelenski săptămâna trecută. „Acesta este unul dintre obiectivele Rusiei.”
Eșecul propunerii de anul trecut este încă proaspăt în memoria oficialilor europeni. Franța și Italia, al căror sprijin ar fi esențial, sunt în continuare considerate reticente în privința utilizării activelor.
Poziția Belgiei este și mai fermă. Țara se opune nu doar utilizării fondurilor suverane, ci și transferării acestora de la Euroclear către un depozitar deținut de UE, o soluție juridică alternativă pe care unii au promovat-o pentru a depăși impasul.
