Viorile Stradivarius sunt considerate unele dintre cele mai valoroase și apreciate instrumente muzicale din lume. Construite în secolul al XVIII-lea de lutierul italian Antonio Stradivari, acestea sunt renumite pentru calitatea execuției și pentru sunetul lor excepțional. Un exemplu este vioara „Baron Knoop”, realizată în perioada de apogeu a meșterului italian, care a fost vândută anul trecut pentru 23 de milioane de dolari, potrivit National Geographic.
De-a lungul timpului, una dintre marile enigme a fost sursa lemnului folosit pentru placa de rezonanță, componenta care amplifică sunetul produs de corzi și influențează bogăția și claritatea tonului.
Un nou studiu publicat în revista Dendrochronologia sugerează că instrumentele realizate în „epoca de aur” a lui Stradivari au fost construite aproape exclusiv din molid norvegian provenit din pădurea Val di Fiemme, situată în Munții Dolomiți din Italia.
Copacii și-au păstrat istoria în inelele de creștere
Cercetătorii au folosit dendrocronologia, metoda prin care sunt analizate inelele de creștere ale copacilor pentru a determina unde și în ce condiții au crescut.
În cadrul studiului au fost analizate 314 serii de inele provenite de la 284 de viori Stradivarius. Datele au fost colectate de-a lungul mai multor decenii de dendrocronologul britanic John Topham.
Specialiștii au comparat modelele inelelor între ele pentru a identifica instrumente realizate din același arbore și au confruntat rezultatele cu date din baze internaționale care conțin informații despre mii de păduri din întreaga lume.
Pentru a stabili proveniența lemnului, modelele identificate au fost comparate cu aproape 200 de cronologii de referință ale arborilor din Europa.
De la experimente la o singură sursă de lemn
Rezultatele arată că, în primii ani de activitate, Stradivari folosea lemn provenit din mai multe zone ale Alpilor.
Potrivit coordonatorului studiului, Mauro Bernabei, cercetător în cadrul Consiliului Național de Cercetare al Italiei, lutierul experimenta diferite surse de materie primă.
Situația s-a schimbat însă în perioada sa de maximă performanță, între aproximativ 1700 și 1725. Analiza indică faptul că atunci Stradivari a început să folosească aproape exclusiv molid din Val di Fiemme.
După anul 1720, când producția sa a început să scadă, datele sugerează că au fost utilizate și alte specii de arbori, inclusiv bradul argintiu, provenite din surse care nu au putut fi identificate cu certitudine.
Clima rece ar fi contribuit la sunetul celebru al instrumentelor
Un aspect remarcat de cercetători este faptul că viorile Stradivarius au inele de creștere foarte înguste, semn că arborii au crescut în condiții reci și la altitudini mari.
Mai mult, unele dintre exemplarele analizate par să provină din arbori care au crescut la altitudini mai mari decât cele la care se dezvoltă astăzi molidul în aceeași regiune.
Autorii studiului consideră că acest lucru ar putea avea legătură cu o perioadă climatică neobișnuit de rece, cunoscută sub numele de Minimul Maunder, care a afectat Terra între secolele XVII și XVIII.
Creșterea lentă a arborilor în aceste condiții ar fi dus la formarea unui lemn mai dens și mai uniform, cu mai puține imperfecțiuni, caracteristici care pot influența pozitiv calitatea sunetului.
Lemnul era păstrat ani întregi înainte de a fi folosit
Analiza a mai arătat că multe dintre instrumente au fost construite din bucăți provenite din același trunchi.
Cercetătorii au identificat modele aproape identice ale inelelor de creștere în viori fabricate la diferență de până la 20 de ani. Descoperirea sugerează că Stradivari păstra în depozit lemnul considerat de cea mai bună calitate și îl folosea treptat pentru realizarea instrumentelor.
Sam Zygmuntowicz, constructor de viori din New York, consideră că proveniența și constanța calității lemnului au avut un rol important în succesul instrumentelor Stradivarius.
O controversă veche de secole, mai aproape de rezolvare
Valerie Trouet, specialistă în dendrocronologie la University of Arizona, care nu a participat la studiu, consideră că rezultatele oferă una dintre cele mai clare explicații de până acum privind proveniența lemnului folosit de Stradivari.
Cercetătorii intenționează să extindă investigațiile și asupra altor constructori de viori din aceeași perioadă pentru a afla dacă aceștia utilizau aceeași sursă de lemn sau dacă alegerea pădurii din Val di Fiemme a fost una exclusivă a lui Stradivari.
Descoperirea oferă astfel un răspuns important la una dintre cele mai discutate întrebări din istoria muzicii: de unde provenea lemnul care a contribuit la faimosul sunet al viorilor Stradivarius.
Ştiri video recomandate
