O națiune care și-a pierdut aproape toate pădurile în decursul unui secol a încercat să schimbe această traiectorie într-o singură zi, mobilizând milioane de cetățeni într-un experiment care a estompat granița dintre restaurarea mediului și spectacolul politic.
Cu un secol în urmă, o mare parte din teritoriul Etiopiei era acoperită de păduri. Până în anii 2000, o estimare frecvent citată a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UN Environment) indica faptul că suprafața împădurită ajunsese la doar 4%, față de aproximativ 35% cu o sută de ani înainte.
Nu a fost o reducere treptată, ci pădurile au dispărut în timpul unei singure generații, fapt care a agravat eroziunea solului și a sporit presiunea asupra rezervelor de lemn de foc de care depinde o populație aflată în continuă creștere, relatează Space Daily.
Așa că, atunci când guvernul premierului Abiy Ahmed a răspuns acestei pierderi printr-o inițiativă de mare amploare, ambiția din spatele ei a fost ușor de înțeles. Green Legacy Initiative, program lansat în 2019, și-a propus ca în acel sezon ploios să fie plantați patru miliarde de arbori.
Iar într-o singură zi, Etiopia a încercat să stabilească un record.
Cum a arătat în realitate ziua de 29 iulie 2019
Obiectivul zilei era plantarea a 200 de milioane de puieți.
Unele școli și instituții publice și-au suspendat activitatea, astfel încât angajații să poată participa la acțiune. Agenții ale ONU și organizații internaționale s-au alăturat inițiativei. La finalul zilei, Etiopia a anunțat că fuseseră plantați 353.633.660 de puieți în aproximativ douăsprezece ore, cifră comunicată de ministrul Inovării și Tehnologiei, Getahun Mekuria.
Prin comparație, recordul anterior, citat frecvent, aparținea Indiei, unde, în 2017, aproximativ 1,5 milioane de voluntari plantaseră 66 de milioane de arbori într-un interval similar. Cifra raportată de Etiopia era de peste cinci ori mai mare.
Reacția comunității internaționale a fost favorabilă. Juliette Biao Koudenoukpo, pe atunci directoarea Biroului pentru Africa al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, a declarat: „Împădurirea este, până în prezent, cea mai eficientă soluție împotriva schimbărilor climatice”.
Aceasta este însă opinia sa, exprimată cu convingere. Comunitatea științifică nu este unanimă în privința impactului plantării arborilor asupra climei, astfel încât afirmația ar trebui privită mai degrabă ca o poziție de susținere decât ca un fapt definitiv stabilit.
Cifra pe care nimeni nu a verificat-o oficial
Întrebarea esențială este dacă cei 353 de milioane de puieți au fost într-adevăr plantați.
Cifra provine din evidențele guvernului etiopian, iar Etiopia nu a depus niciodată oficial documentația la Guinness World Records. Purtătoarea de cuvânt a Guinness, Jessica Dawes, a declarat pentru AFP că Etiopia nu a încercat să înregistreze performanța. În consecință, nu a fost acordat niciun record Guinness oficial.
Prin urmare, termenul corect este „raportat”, nu „certificat”. Numărarea a peste o treime de miliard de puieți plantați în aproximativ o mie de locații în doar douăsprezece ore reprezintă, prin natura sa, o estimare, iar aceasta a fost realizată chiar de guvernul interesat să prezinte o cifră impresionantă.
Totuși, chiar dacă numărul real ar fi fost doar jumătate din cel anunțat, efortul ar rămâne unul extraordinar. Ceea ce a demonstrat acea zi nu a fost atât un fapt despre arbori, cât unul despre capacitatea de organizare: că o țară poate mobiliza milioane de oameni în jurul unei singure sarcini și îi poate pune în mișcare în aceeași dimineață. Această capacitate este reală, indiferent dacă numărul exact al puieților ar rezista sau nu unui audit independent.
Au supraviețuit arborii? Și ce s-a întâmplat după aceea?
Plantarea este partea ușoară. Supraviețuirea arborilor este partea dificilă, iar aici povestea devine mai complicată.
Guvernul etiopian a continuat programul Green Legacy în fiecare an, raportând că până în 2024 au fost plantați aproximativ 40 de miliarde de puieți și organizând evenimente de plantare și mai ample. Într-o declarație din 2022, Biroul Prim-ministrului afirma că: „Nu există nici cea mai mică îndoială că Green Legacy a produs rezultate”.
Aceasta este însă evaluarea făcută chiar de autorii programului, iar cercetătorii au exprimat rezerve. Un studiu publicat în 2025 privind districtul Gubalafto a constatat o rată medie de supraviețuire a arborilor de 39,8% în perioada 2019–2024.
O analiză mai recentă, care a sintetizat rezultatele a 38 de studii, evidențiază problema de fond. Autorii arată că lipsa unor date solide privind numărul arborilor care supraviețuiesc și beneficiile concrete pe care aceștia le aduc ecosistemelor face dificilă evaluarea programului. Ei susțin că inițiativa ar trebui să își schimbe accentul de la plantarea cantitativă de arbori la restaurarea calitativă a ecosistemelor.
Totuși, bilanțul nu este lipsit de rezultate. Programul a raportat efecte și dincolo de cele ecologice, încă disputate, inclusiv creșterea numărului de pepiniere de la mai puțin de 40.000 la aproximativ 121.000 între 2019 și 2022. Dacă aceste eforturi se vor transforma în păduri durabile rămâne însă un subiect de dezbatere.
Ceea ce revine mereu în prim-plan este modestia pe care imperfecțiunile o impun acestei povești, fără a-i anula semnificația. Ziua de 29 iulie 2019 nu a demonstrat că Etiopia și-a refăcut pădurile într-o singură zi și nici că toți cei 353 de milioane de puieți au supraviețuit. Dar a arătat, într-un mod destul de convingător, că o țară poate încă mobiliza un efort colectiv la scară națională atunci când decide să o facă.
