CCR amână pe 21 octombrie sesizarea preşedintelui Nicuşor Dan asupra Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic

Curtea Constituţională a României (CCR a amânat miercuri, pentru 21 octombrie, discuţiile pe sesizarea preşedintelui Nicuşor Dan în legătură cu Legea pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic 407/2006, conform Agerpres.

Potrivit articolului criticat de şeful statului în sesizare, printre principalele atribuţii ale administratorului faunei cinegetice se numără următoarele:

• stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru anumite specii care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare;
• acordă nivel de intervenţie şi prevenţie anual, pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile prevăzute de lege iar nivelul prevenţiei se aprobă până cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an;
• administratorul adoptă cu avizul Consiliului Naţional de Vânătoare orice alte măsuri necesare, în acord cu dispoziţiile legale privind regimul cinegetic.

Conform sesizării, actul normativ încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate. Totodată, modificarea legislativă afectează coerenţa normativă a reglementării şi creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă şi regimul general al contenciosului administrativ, susţine preşedintele.

În opinia sa, deficienţa de previzibilitate a legii criticate este accentuată de includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, text care se referă la "orice alte măsuri necesare".

Această sintagmă nu delimitează natura măsurilor, scopul lor, gradul de urgenţă, speciile vizate, teritoriul de aplicare ori efectele juridice asupra exemplarelor de faună, explică şeful statului.

Conform acestuia, termenul "măsuri" nu are o definiţie în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în OUG 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sau în legislaţia-cadru în domeniu.

Legislaţia europeană relevantă – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (Directiva Habitate), transpusă în dreptul intern – operează cu noţiunile de "capturare", "ucidere", "perturbare", "distrugere", "deteriorare", dar norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea şi nu preia terminologia armonizată, se atrage atenţia în sesizare.

Prin urmare, completează preşedintele, măsurile adoptate în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 pot fi, în practică, atât măsuri letale, cât şi măsuri neletale; atât măsuri de prevenţie pe termen lung, cât şi intervenţii punctuale; atât acte normative de planificare cinegetică, cât şi acte individuale de executare.

Derogarea propusă prin legea supusă controlului de constituţionalitate afectează direct principiul constituţional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative, mai susţine şeful statului.

"Normele de procedură care privesc suspendarea executării actelor administrative, inclusiv cele care privesc caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti de primă instanţă, reprezintă garanţii procesuale fundamentale care nu pot fi eludate printr-o astfel de reglementare. De altfel, introducerea unei astfel de derogări ce nu are la bază nicio justificare obiectivă are efectul de a crea un precedent cu consecinţe păgubitoare dacă se extinde şi la alte domenii administrative", transmite Nicuşor Dan.