Preşedintele Nicuşor Dan a trimis Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic 407/2006, informează Administrația Prezidențială. Șeful statului consideră că noile modificări „creează incertitudine”, nu sunt predictibile şi încalcă principiul separării puterilor în stat.
Conform articolului vizat, care completează legea vânătorii, printre principalele atribuţii ale administratorului faunei cinegetice se numără următoarele: „stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru anumite specii care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare; acordă nivel de intervenţie şi prevenţie anual, pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile prevăzute de lege iar nivelul prevenţiei se aprobă până cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an”.
De asemenea, „administratorul adoptă cu avizul Consiliului Național de Vânătoare orice alte măsuri necesare, în acord cu dispozițiile legale privind regimul cinegetic”.
În sesizarea făcută CCR, Nicușor Dan arată că noua lege „încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii”.
„Modificarea legislativă afectează coerența normativă a reglementării și creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă și regimul general al contenciosului administrativ. În lipsa unei precizări exprese, nu rezultă cu suficientă claritate dacă derogarea privește exclusiv momentul de la care hotărârea de suspendare produce efecte ori dacă ea afectează, direct sau indirect, și celelalte garanții procedurale instituite de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004”, se arată în cererea președintelui către CCR.
De asemenea, președintele Nicușor Dan mai notează „includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 echivalează cu o lipsă de previzibilitate a legii, de asemenea incompatibilă cu art. 1 alin. (5) din Constituție”.
Astfel, în opinia președintelui României, termenul „măsuri” nu are o definiție legală în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în OUG nr. 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor și bunurilor acestora, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sau în legislația-cadru în domeniu.
De asemenea, această sintagmă nu delimitează natura măsurilor, scopul lor, gradul de urgenţă, speciile vizate, teritoriul de aplicare ori efectele juridice asupra exemplarelor de faună, adaugă şeful statului.
„Legislația europeană relevantă - Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate), transpusă în dreptul intern - operează cu noțiunile de „capturare”, „ucidere”, „perturbare”, „distrugere”, „deteriorare” - dar norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea și nu preia terminologia armonizată”, se arată în sesizarea șefului statului către CCR.
Prin urmare, arată documentul trimis de Nicușor Dan Curții Constituționale, măsurile adoptate în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 pot fi, în practică, atât măsuri letale, cât şi măsuri neletale; atât măsuri de prevenţie pe termen lung, cât şi intervenţii punctuale; atât acte normative de planificare cinegetică, cât şi acte individuale de executare.
„Apreciem că trimiterea la sintagma „orice alte măsuri” va produce un efect asimetric și imprevizibil: pentru unele ordine ale ministrului mediului, hotărârea judecătorească de suspendare pronunțată de prima instanță va fi executorie de drept (dacă instanța califică ordinul ca neintrând sub incidența derogării), iar pentru altele nu va fi executorie de drept (dacă instanța califică ordinul ca intrând sub incidența derogării). Este evident, așadar, că această variabilitate în eficacitatea protecției judiciare, determinată nu de circumstanțele cauzei, ci de modul în care instanța interpretează o sintagmă ambiguă din lege, este incompatibilă cu cerința de previzibilitate”, se arată în sesizarea făcută de Nicușor Dan la CCR.