Cercetătorii de la University College London (UCL) și Universitatea Cardiff au identificat o structură colosală de fier în interiorul Nebuloasei Inelului. Aceasta ar putea reprezenta rămășițele unei planete distruse de steaua care a generat nebuloasa, potrivit studiului publicat în Monthly Notices.
Descoperirea are relevanță pentru Pământ, deoarece Soarele nostru va trece printr-un proces similar în câteva miliarde de ani, iar planeta noastră ar putea fi afectată într-un mod comparabil.
Structura descoperită are forma unei benzi lungi care se potrivește exact în interiorul nebuloasei, care este eliptică și bine cunoscută din imaginile telescoapelor, inclusiv Telescopul Spațial James Webb la infraroșu. Bara de fier se întinde de aproximativ 500 de ori mai departe decât orbita lui Pluto și conține o masă de fier comparabilă cu cea a planetei Marte.
Ce este Nebuloasa Inelului și cum s-a format
Nebuloasa Inelului a fost descoperită în 1779 de astronomul francez Charles Messier, în constelația Lyra. Este o masă strălucitoare de gaz formată atunci când o stea ajunge la sfârșitul vieții și își expulzează straturile exterioare în spațiu. Bara de fier a fost detectată prin analiza spectrelor luminii pe întreaga nebuloasă, la toate lungimile de undă optice — o performanță fără precedent până acum.
Autorul principal, Dr. Roger Wesson, care deține funcții la Departamentul de Fizică și Astronomie al UCL și la Universitatea Cardiff, a explicat cum a apărut descoperirea. „Chiar dacă Nebuloasa Inelului a fost studiată folosind multe telescoape și instrumente diferite, WEAVE ne-a permis să o observăm într-un mod nou, oferind mult mai multe detalii decât înainte. Prin obținerea unui spectru continuu pe întreaga nebuloasă, putem crea imagini ale nebuloasei la orice lungime de undă și putem determina compoziția sa chimică în orice poziție”.
Idei contradictorii despre originea fierului
O posibilitate este ca structura de fier să conțină noi indicii despre modul în care steaua pe moarte și-a expulzat materialul. O altă idee, mai speculativă, sugerează că fierul ar putea fi un arc curbat de plasmă creat atunci când o planetă stâncoasă a fost vaporizată pe măsură ce steaua s-a extins la începutul vieții sale.
Coautoarea, profesorul Janet Drew de la UCL Physics & Astronomy, a subliniat necesitatea unor informații suplimentare. „Cu siguranță trebuie să știm mai multe - în special dacă alte elemente chimice coexistă cu fierul nou detectat, deoarece acest lucru ne-ar spune probabil clasa corectă de model pe care să o urmărim. În acest moment, ne lipsesc aceste informații importante.”
Echipa pregătește un studiu ulterior și intenționează să utilizeze LIFU-ul WEAVE la o rezoluție spectrală mai mare. Aceste noi observații ar trebui să ajute la clarificarea modului în care s-a format structura fierului și din ce este alcătuită.
Dr. Wesson a remarcat că descoperiri similare ar putea fi în viitor. „Ar fi foarte surprinzător dacă bara de fier din Inel este unică. Așadar, sperăm că, pe măsură ce observăm și analizăm mai multe nebuloase create în același mod, vom descoperi mai multe exemple ale acestui fenomen, ceea ce ne va ajuta să înțelegem de unde provine fierul.”