x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

Cum îi poate ajuta jocul Pokemon pe copiii bolnavi

de M.Z.   •   11 Aug 2016   •   12:44
Cum îi poate ajuta jocul Pokemon pe copiii bolnavi 418
Foto: pixabay.com

Mai mulţi părinţi au descoperit că jocul ''Pokemon-Go'' îi ajută pe copiii diagnosticaţi cu tulburări de spectru autist să interacţioneze cu lumea exterioară şi cu cei de vârsta lor, arată CNN. 

Ian Thayer, în vârstă de 12 ani, este un exemplu în acest sens. Când i-a cerut voie mamei sale, Stephanie Barnhill, să meargă afară, la vânătoare de pokemoni, aceasta a fost rămas uimită dar şi încântată. Ian are sindromul Asperger, fapt care îl face să fie reticent în ceea ce priveşte relaţiile sociale şi îl împiedică să găsească motivaţia de a ieşi din casa pe care o consideră o oază de siguranţă. La început, el a respins jocul care în prezent face furori în lumea întreagă, după cum a declarat mama sa. Cu timpul, însă, după ce a început să prindă pokemoni, şi-a extins teritoriul explorat şi chiar a interacţionat cu alţi copii. ''E dornic să iasă şi să meargă la Pokestop-uri, să prindă pokeball-uri şi creaturi, deşi înainte nu voia afară'', declară Barnhill. ''Nu e genul de puşti căruia îi place să meargă la joacă. Dar acest joc l-a făcut să îşi dorească să intre în contact cu oamenii şi să înceapă conversaţii despre personajele pe care le-au prins'', mai spune femeia. 

Jocul Pokemon-Go s-a remarcat prin faptul că introduce utilizatorii într-o realitate virtuală în care aceştia sunt recompensaţi pentru că se duc la Pokestop-urile aflate în zone populare din comunităţile lor şi îi face să interacţioneze între ei în timp ce se joacă. 

Şi Lenore Koppelman, mama lui Ralphie, în vârstă de 6 ani, diagnosticat cu autism şi hyperlexie, asociate cu dificultăţi de limbaj, şi-a dat seama că jocul este util pentru comunicarea dintre fiul său şi cei de vârsta lui. ''Vor să joace Pokemon Go, la fel şi el, aşa că au ceva în comun. Copiii sunt atât de fixaţi să prindă pokemoni încât sunt mai concentraţi la a-i găsi decât la comportamentul lui, aşa cum se întâmpla înainte'', declară Koppelman. ''Ca urmare, el este în sfârşit în mijlocul grupurilor de copii pe care nu îi cunoaşte şi este binevenit să se joace cu ei''. ''Pare mai fericit. Râde mai mult. E mai încrezător'', completează femeia care spune că atât ea cât şi tatăl lui Ralphie sunt mândri de acesta şi de progresele pe care le-a făcut în doar o săptămână, mai arată sursa citată. 

Deşi nu au fost realizate încă studii cu privire la efectele jocului "Pokemon Go'', medicul James McPartland, director la Developmental Disabilities Clinic in the Child Study Center, din cadrul Yale, spune că aplicaţia îi atrage pe copiii cu autism şi tulburare Asperger datorită consistenţei şi a structurii sale. ''Presupune un set finit de personaje, care este consistent şi stabil. Copiilor cu autism le plac lucrurile care sunt aşa şi care se bazează pe fapte concrete, ce au la bază o listă'', explică specialistul. 

Pe de altă parte, deşi Pokemon Go se dovedeşte a avea efecte pozitive asupra celor doi copii, doctor Fred Volkmar, a profesor la Child Study Center din cadrul Yale, avertizează că jocul poate avea şi urmări negative pentru micuţii cu tulburări de spectru autist. "Problema cu Pokemon este că cei mici îl pot juca atât timp cât nu interferează cu învăţarea lucrurilor despre lumea înconjurătoare'', spune Volkmar. ''Dacă îl faci să fie util, e bine. Poate fi, însă, defavorabil dacă devine singurul lucru de care ei sunt interesaţi. Dacă îi face să devină şi mai izolaţi, nu e în regulă'', atrage atenţia specialistul. 

Însă, McPartland, care a lucrat cu Volkmar, susţine că, atunci când cei mici sunt atent monitorizaţi, astfel de efecte pot fi evitate. ''Părinţii trebuie să spună cât de mult este adecvat, când este adecvat şi cu cine este adecvat. Ca orice altceva, dacă aceste lucruri nu sunt supravegheate pot apărea probleme'', spune acesta.

Sursă: Agerpres
sati