Oamenii de știință au descoperit o metodă inovatoare pentru a explora subteranul marțian, analizând resturile aruncate în urma formării craterelor de impact. Noua abordare, bazată pe măsurarea dimensiunii și distribuției materialului expulzat, poate dezvălui informații cruciale despre elemente ascunse sub suprafața planetei, cum ar fi ghețarii sau depozitele de sedimente — totul doar cu ajutorul imaginilor satelitare, scrie marsdaily.com.
Până acum, cercetătorii studiau forma și dimensiunea craterelor pentru a înțelege structura subsolului marțian. Însă noile descoperiri arată că și răspândirea materialului expulzat în timpul impactului poate oferi indicii valoroase.
„Tradițional, cercetătorii s-au uitat la dimensiunile și forma craterelor pentru a deduce caracteristicile solului subteran. Noi am arătat că dimensiunea acestui material este la fel de sensibilă la aceste proprietăți”, a explicat Aleksandra Sokolowska, bursier UKRI la Imperial College London.
Această cercetare a fost realizată în perioada în care Sokolowska era cercetător postdoctoral la Universitatea Brown, împreună cu Ingrid Daubar, profesor asociat în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului, Mediului și Planetelor.
Pentru a testa ipoteza, Sokolowska a folosit simulări pe calculator dezvoltate împreună cu Gareth Collins de la Imperial College. Modelele au analizat cum diferite tipuri de sol (rocă solidă, sedimente lacustre îngropate, depozite bogate în gheață) influențează forma și răspândirea materialului. Rezultatul: tipul de material subteran produce tipare foarte diferite, măsurabile chiar din spațiu.
”Estimăm că acestea pot fi detectate de camerele orbitale”
„Diferențele în raza de material expulzat pot fi semnificative și estimăm că pot fi detectate de camerele orbitale, precum HiRISE de pe Mars Reconnaissance Orbiter,” a spus Sokolowska.
În prezent, ea lucrează la transformarea acestui concept într-o unealtă practică pentru explorarea planetelor, în cadrul bursei sale de la Imperial College London.
Pentru validare, cercetătorii au analizat două cratere recente de pe Marte. Unul dintre ele, format probabil peste rocă solidă, prezenta o manta de material mult mai largă decât cel format peste un teren înghețat — exact cum preziceau simulările.
Această metodă promite aplicații interesante pentru viitoarele misiuni spațiale, cum ar fi misiunea Hera a Agenției Spațiale Europene, care va ajunge pe asteroidul Dimorphos în 2026. Hera va studia efectele unui impact cinetic, iar această tehnică ar putea dezvălui structura internă a corpurilor spațiale mici.
Studiul a fost finanțat de NASA, Agenția Spațială a Marii Britanii și Fundația Națională pentru Știință din Elveția.