Antena 3 CNN › Externe › Mapamond › „Cetățenii suverani” promiteau ștergerea datoriilor. Liderul lor a fugit cu banii în Cipru și și-a făcut „Republica Sufletelor Bătrâne”

„Cetățenii suverani” promiteau ștergerea datoriilor. Liderul lor a fugit cu banii în Cipru și și-a făcut „Republica Sufletelor Bătrâne”

A.N.
24 minute de citit Publicat la 22:57 17 Noi 2026 Modificat la 22:57 17 Noi 2026
adeptul conspiratiei getty
Imagine cu caracter ilustrativ. sursa foto: Getty

Peste 200 de britanici au cerut în același an, prin cereri aproape identice depuse la Înalta Curte, să le fie returnați banii plătiți la ipotecă. Toți urmaseră instrucțiunile cumpărate de la o companie numită Matrix Freedom, care le promisese că pot scăpa legal de datorii. Niciuna dintre cereri nu a avut succes. Fondatorul companiei, Iain Clifford Stamp, a fost condamnat între timp la închisoare și trăiește acum într-o vilă de lângă plajă în Ciprul de Nord, scrie The Guardian.

Cazul nu e doar povestea unei presupuse înșelătorii. Este o fereastră spre o ideologie care câștigă tot mai mult teren în Marea Britanie, după ce s-a născut în SUA și s-a extins în Canada, Australia și Noua Zeelandă. Adepții ei își spun „cetățeni suverani”. Ideologia irosește resurse publice și, uneori, distruge vieți.

Ce cred cetățenii suverani

Adepții acestei mișcări, numiți în Marea Britanie și „freemen on the land” („oameni liberi ai pământului”), pornesc de la ideea că statul are mult mai puțină putere asupra cetățenilor decât credem. Potrivit lor, puterea statului de a ne amenda, de a ne obliga să ne plătim datoriile sau de a ne trimite la închisoare poate fi ocolită de cei care cunosc anumite „secrete” juridice.

„Lucrul ciudat la cetățenii suverani este că nu resping ideea de lege”, explică Harry Hobbs, coautor al cărții Outlawed, despre răspândirea acestei ideologii în lume. „Ei cred prea mult în ea. Cred că legea conține puteri ascunse. Și că, dacă sunt înțelese corect, aceste puteri pot face guvernele și corporațiile să răspundă în fața lor”.

Una dintre cele mai bizare convingeri ale mișcării este că fiecare om ar fi, de fapt, două entități. Una este persoana reală, în carne și oase. Cealaltă este o ficțiune juridică creată de stat, un „om de paie” (strawman). Când statul emite o amendă sau un mandat de arestare, spun ei, ținta este omul de paie, așa că persoana reală se poate strecura printr-o portiță legală.

Cetățenii suverani sunt obsedați și de ideea de consimțământ. Ei cred că puterea statului se sprijină pe niște contracte nescrise, în care tăcerea înseamnă acord. De aceea sunt convinși că, dacă își retrag explicit acordul, nu mai au de dat socoteală autorităților.

Arestarea de la ferma din Hampshire

În zorii zilei de 20 iunie 2023, 13 polițiști au descins într-un fost hambar transformat în casă, în zona rurală a comitatului Hampshire. Acolo locuia Iain Clifford Stamp, un bărbat de 57 de ani. Mandatul fusese emis la cererea Financial Conduct Authority (FCA), autoritatea britanică de reglementare a serviciilor financiare. Astfel de razii sunt rare. Sunt permise doar când un judecător acceptă că persoana anchetată probabil nu va coopera.

Stamp avea deja un istoric tensionat cu autoritățile. În 2008, prima lui companie, Integrity, s-a prăbușit și a rămas cu pretenții din partea clienților estimate la până la 80 de milioane de lire sterline. Firma fusese sancționată public pentru că nu le explicase corect clienților riscurile produselor vândute.

De data aceasta, acuzațiile erau mai grave. FCA credea că Stamp oferea fără licență consultanță pentru datorii și investiții. În aceeași zi, poliția a percheziționat și birourile companiei sale din Chessington, în sud-vestul Londrei, unde a confiscat zeci de computere și dosare.

Cum funcționa Matrix Freedom

Matrix Freedom le promitea „membrilor” un lucru simplu și tentant: scăparea de datorii. Pentru taxe de până la 8.000 de lire, oamenii primeau instrucțiuni prin care, chipurile, își puteau recupera ratele la ipotecă și își puteau anula impozitele restante și amenzile. Erau învățați să depună în instanță cereri scrise într-un limbaj greu de înțeles, plin de trimiteri la legi străvechi. Un e-mail al companiei susținea că metoda de „stingere” a ipotecilor avea un „palmares de 100%”.

Stamp nu se consideră cetățean suveran, dar felul în care vorbește arată limpede de unde vin ideile. La arestare a refuzat avocatul oferit de poliție, pentru că asta i-ar fi „cedat” „jurisdicția”, adică ar fi însemnat că acceptă contractul cu statul.

A făcut distincția între „Iain Clifford”, omul viu, și Iain Clifford Stamp, „cetățeanul” cu care aveau de-a face polițiștii. Distincția nu i-a impresionat pe anchetatori, care l-au ținut 13 ore la un centru de anchetă din Portsmouth.

La interogatorii, Stamp a susținut că nu oferea servicii financiare, ci doar conducea o asociație de membri și furniza materiale educaționale. FCA i-a blocat toate bunurile. Nu mai avea voie să mute bani în străinătate și putea cheltui doar 350 de lire pe săptămână.

Valul de procese și fuga

Arestarea nu l-a oprit. Tot în 2023, membrii Matrix Freedom au inundat Înalta Curte cu cereri împotriva creditorilor ipotecari. Stamp a fost primul reclamant. Îi cerea creditorului său, Capital Home Loans, 265.000 de lire plus dobândă de 8%, susținând că i se „vânduse în mod abuziv” ipoteca. Argumentul lui era că banca transferase datoria către o altă entitate, o practică obișnuită în sistemul bancar, și că, prin asta, el nu mai trebuia să plătească nimic.

Cazul a fost judecat în mai 2024. Stamp a invocat o listă lungă de documente istorice, de la Magna Carta și Petiția Drepturilor din 1628 până la legea Brexitului din 2018, ca să susțină că suferise o „încălcare a drepturilor constituționale fundamentale”. Judecătorul a descris cererea drept „un amestec fără sens și dăunător de cuvinte, termeni, maxime, extrase și legi” și o „parodie” a legii.

Cazul a fost respins, iar judecătorul l-a numit dovada unei „scheme de îmbogățire rapidă”. Toate celelalte cereri ale membrilor Matrix au fost fie respinse, fie suspendate și abandonate. Stamp susține că litigiul său a fost „de succes”. Oricum, nu a venit la proces: plecase deja în Bali și apoi în Ciprul de Nord, un teritoriu ocupat care nu are tratat de extrădare cu Marea Britanie.

În martie 2025, FCA l-a acuzat că a încălcat ordinul de blocare a bunurilor, pentru că ascunsese funcțiile de administrator în 10 companii și mai multe conturi de criptomonede, aur și bani. Unul dintre conturi arăta că, între iulie 2023 și noiembrie 2024, cheltuise peste 24.000 de dolari pe produse Cartier, Chanel, Dior și Balenciaga și peste 60.000 de dolari pe zboruri și hoteluri.

Pe 30 iulie 2025, judecat în lipsă, Stamp a fost găsit vinovat de sfidarea instanței și condamnat la 12 luni de închisoare. Pentru mulți dintre angajații și clienții care avuseseră încredere în el, a fost momentul în care s-a spart bula. Foști membri au dat cel puțin 30 de declarații de martor la FCA, iar alte sute de oameni s-au strâns într-un grup online care încearcă să-și recupereze banii. FCA nu l-a acuzat însă de nicio infracțiune și nu a mai luat alte măsuri împotriva lui.

David Ayerst, unul dintre șefii Matrix, care a mers chiar la audiere în numele lui Stamp, a rămas profund dezamăgit. Încă mai credea în „cauză” și în faptul că sistemul e corupt, dar s-a simțit trădat.

Trecerea de la speranță la o deziluzie dureroasă este un parcurs des întâlnit în lumea cetățenilor suverani.

Un fenomen ignorat în Marea Britanie

Specialiștii din America de Nord cunosc bine acest tip de acțiuni și au chiar un nume pentru ele: „argument pseudojuridic comercial organizat”. În Marea Britanie, fenomenul a primit mult mai puțină atenție, deși e deja larg răspândit.

Cel puțin 131 din cele 382 de consilii locale britanice, adică peste o treime, au pe site pagini care îi avertizează pe locuitori să nu folosească argumentele cetățenilor suverani ca să scape de impozitul local. În 2023, un grup de suveraniști a încercat chiar să răpească un coroner, magistratul care investighează decesele suspecte, din Essex.

Ideologia combină individualismul radical cu promisiunea că îți poți șterge ușor datoriile. De aceea a devenit tot mai atrăgătoare după criza financiară din 2008, pandemia de Covid-19 și criza costului vieții. Pe deasupra, produce momente spectaculoase, pe care academicienii Harry Hobbs și Stephen Young le numesc „teatru de opoziție”: confruntări directe cu autoritățile, ideale pentru clipuri virale. Pe scurt, este conspirația perfectă pentru vremurile noastre.

Autorul anchetei a auzit prima dată de această ideologie în 2019, de la un avocat. Acesta i-a povestit despre un proces de custodie din Yorkshire în care tatăl s-a ridicat și a declarat că este suveran și că instanța nu are autoritate asupra lui. Nimeni din sală nu știa cum să reacționeze. În final, bărbatul a fost scos din sală, procesul a fost amânat, iar tatăl nu a obținut custodia.

Cei mai mulți oameni au dat însă peste cetățenii suverani prin clipurile virale din SUA, în care adepții mișcării se filmează certându-se cu polițiști rutieri sau judecători și întrebând cu aplomb „Cunoașteți constituția?”.

Opririle în trafic sunt terenul lor preferat, pentru că mulți refuză să-și plătească taxele auto, să-și asigure mașinile sau să aibă permis de conducere. Își filmează singuri confruntările și le publică pentru publicul lor de adepți.

De la miliții la „omul de paie”

Ideologia s-a născut în mișcarea milițiilor americane, apărută în anii ‘60 și ajunsă în prim-plan în anii ‘90. Una dintre figurile-cheie a fost William Potter Gale, un ideolog rasist care a preluat din Anglia medievală ideea de „posse comitatus”, un grup de cetățeni pe care un șerif îl putea mobiliza ca să aplice legea, și a fondat pe baza ei mai multe miliții de extremă dreapta. Gale și adepții săi susțineau că vechiul drept cutumiar englez este mai presus de legile moderne, pe care le considerau ilegitime.

Pentru ei, anul 1933 era un moment decisiv. Atunci, președintele Franklin D. Roosevelt a renunțat la etalonul aur, iar de atunci, spuneau ei, guvernul american ar fi devenit o corporație, iar banii o simplă ficțiune controlată de băncile centrale. Gale, mort în 1988, a fost primul care a folosit pretenții juridice fanteziste pentru a-și hărțui adversarii și a irosi resurse publice.

Pe 4 iulie 1984, lui Gale i s-a alăturat Roger Elvick, un fermier din Dakota de Nord care își pierduse ferma după o afacere eșuată. Elvick a inventat teoria care stă și azi la baza mișcării: ideea că, după renunțarea la etalonul aur, guvernul își folosește cetățenii drept garanție și depune în secret 630.000 de dolari într-un cont asociat fiecărui nou-născut american.

Așa s-a născut teoria omului de paie. Cine avea curajul să înfrunte statul și cumpăra scripturile juridice vândute de Elvick putea, chipurile, să preia controlul asupra omului său de paie și să ajungă la banii ascunși. Până în 1990, schemele lui de „răscumpărare” se răspândiseră în 30 de state și au devenit modelul aproape tuturor înșelătoriilor suveraniste de mai târziu.

Elvick are acum 90 de ani, a fost închis de două ori, inclusiv pentru fals și șantaj, iar în 2005 Southern Poverty Law Center l-a numit „extremist de extremă dreapta”. Între timp, a inspirat legiuni de guru. Istoricul Mark Pitcavage spune că toți liderii suveraniști americani împărtășesc cu Elvick „abilitatea de a debita jargon și limbaj pseudojuridic, atât pregătit, cât și improvizat, și de a părea inteligenți, autoritari, bine informați”.

Deși are rădăcini în extrema dreaptă, mișcarea de azi nu mai poate fi încadrată ușor la stânga sau la dreapta. Atrage mai ales oameni care au deja convingeri alternative. Trăsăturile ei comune sunt guru și adepți, discursul împotriva guvernului și a taxelor și folosirea abuzivă a unor termeni juridici arhaici, toate legate de ideea suveranității individuale.

Experții spun că ideologia se adaptează extrem de ușor, iar latura comercială introdusă de Elvick i-a dat un impuls uriaș. Se potrivește perfect societăților de consum, pentru că oferă o explicație a inegalităților care îi atrage pe oamenii aflați în dificultate și convinși că sistemul e trucat.

Magna Carta și primii „oameni liberi” britanici

Primul incident public important din Marea Britanie a fost aproape uitat. În martie 2011, 600 de susținători ai British Constitution Group, un grup care cerea „rebeliune legală”, ca „drept al nostru conform Magna Carta”, s-au strâns în fața tribunalului din Birkenhead. Protestau față de procesul de faliment al lui Roger Hayes, fost candidat al Ukip, care refuzase să plătească impozitul local. Hayes i-a cerut judecătorului să confirme „dacă slujește sub jurământul de învestitură”, o formulă clasică prin care suveraniștii pun la îndoială autoritatea funcționarilor publici. Când judecătorul nu a răspuns, Hayes le-a cerut susținătorilor să-l „ajute” să facă o arestare civilă. Oamenii au năvălit în sală, iar poliția a făcut mai multe arestări. În 2012, Hayes a primit 21 de zile de închisoare pentru neplata impozitului.

Magna Carta apare peste tot unde există cetățeni suverani. Documentul, prezentat regelui Ioan de 40 de baroni englezi în 1215, este văzut și azi ca un simbol al libertăților individuale, deși 59 din cele 63 de clauze au fost eliminate sau abrogate de-a lungul timpului. Chiar și denumirea de „freemen on the land” vine din protecțiile acordate de cartă fiecărui „om liber”.

Sîan Jones, avocată și înalt funcționar în Ministerul Justiției, spune că acești „oameni liberi” au apărut în Marea Britanie la sfârșitul anilor 2000. „Când i-am întâlnit prima dată”, scria ea, „ne-a fost greu la început să ne dăm seama cum să ne purtăm cu ei, pentru că nimic din ce spuneau nu avea sens, iar a interacționa cu ei în termenii noștri evident nu funcționa”.

Unul dintre primele cazuri relatate de presă este din 2010, când un bărbat din Norwich care nu-și plătise impozitul local a spus în instanță că își retrăsese consimțământul de a fi guvernat de legi omenești. A primit trei luni de închisoare.

Unii dintre primii „freemen” britanici erau legați și de mișcarea Occupy London, tabăra de protest împotriva sistemului financiar instalată în 2011 lângă Catedrala St Paul. Unul dintre ei, care între timp a părăsit mișcarea, credea că sistemul financiar „trage să moară”.

De ce cad oamenii în capcană

Scriitoarea Naomi Klein susține, în cartea Doppelganger, că teoriile conspirației reflectă probleme reale. Sentimentul că guvernele și instituțiile nu ne protejează de excesele capitalismului este justificat. Problema este că aceste teorii aruncă vina pe grupuri obscure și le oferă adepților iluzia că, dacă „își fac propriile cercetări”, pot afla adevărul.

Mulți dintre britanicii atrași de aceste idei lucrau pe cont propriu și trecuseră prin crize financiare sau traume personale. Au descoperit mișcarea în timp ce căutau pe internet ajutor pentru impozite sau rate restante, după amenințări de la executori ori după experiențe cumplite în instanțele de familie.

Suveraniștii se reprezintă mereu singuri în instanță și nu există niciun exemplu cunoscut în care strategia să fi funcționat. Asta nu pare să conteze, explică academicianul Stephen Young, pentru că scopul real este confruntarea: „Chiar dacă pierd, tot cred că ei câștigă.”

Pandemia de Covid-19 a făcut mișcarea mult mai vizibilă, pentru că, în ochii celor care credeau deja că statul e corupt, carantinele au părut confirmarea celor mai negre temeri.

Pe 17 august 2021, aproximativ 20 de oameni au intrat în Castelul din Edinburgh și au transmis totul live. Unul dintre ei anunța: „Trădarea se petrece de atâta vreme încât nu mai putem sta deoparte și să-i lăsăm pe toți să piară sub legislația stupidă și tirania guvernului fraudulos, așa că hai să luăm totul înapoi, nu doar castelul”.

Femeia care filma le-a explicat polițiștilor nedumeriți că ocupă pașnic castelul în baza articolului 61 din Magna Carta, un document care nu a avut niciodată valoare în dreptul scoțian.

Când ideologia devine violentă

Deși pare de multe ori doar o metodă de a sufoca instituțiile cu hârtii, ideologia a dus și la violențe grave. Criminologa Christine Sarteschi a documentat în SUA, din 1977 încoace, peste 600 de cazuri de violență legate de suveraniști, inclusiv 140 de crime. Terry Nichols, complicele lui Timothy McVeigh în atentatul de la Oklahoma City din 1995, cel mai sângeros act de terorism intern din istoria SUA, cu 168 de morți, era suveranist.

În august 2025, în Australia, Dezi Freeman, pe numele real Desmond Filby, cunoscut pentru activitatea sa pseudojuridică, a ucis doi polițiști și a fugit. A fost împușcat mortal după o vânătoare de oameni de șapte luni.

Hobbs și Young spun că unii suveraniști ajung la un moment dat să aleagă între „retragere sau radicalizare”, iar atunci chiar și grupurile care par ridicole pot deveni periculoase.

Un exemplu este Federal Postal Court, un grup fondat de americanul David Wynn Miller. Acesta a inventat o așa-numită „gramatică cuantică”, cu două puncte și liniuțe puse înainte și după nume, pe care suveraniștii le-ar folosi ca să se separe de omul lor de paie.

Unul dintre adepții lui britanici, Mark Kishon Christopher, și-a creat propria versiune a grupului, cu membri care plăteau cotizație. Pe 17 aprilie 2023, intitulându-se „judecătorul-șef al Angliei și al tuturor dominioanelor”, Christopher le-a spus membrilor, într-un seminar online, că „țara voastră va fi preluată de naziști, naziști care cred că vă pot sparge ușa și vă pot mutila copiii pentru operații”. Era o idee care amesteca teoriile antivaccin cu discursul anti-trans. Apoi le-a transmis adepților că a venit vremea să acționeze.

Trei zile mai târziu, Christopher și trei adepți, Sean Harper, Shiza Harper și Matthew Dean Martin, au ajuns la tribunalul coronerului din Essex cu veste reflectorizante și cătușe.

În versiunea lor a teoriei, coronerii erau „necromanți” care manipulează identitățile „moarte”, deci se ocupau doar de oameni de paie. Voiau să-l aresteze pe coronerul Lincoln Brookes, care însă nu era la serviciu în ziua aceea și a fost sunat de colegi să stea departe. Grupul a dat buzna peste adjuncta lui, Michelle Brown, iar Christopher le cerea agenților de pază „să nu se amestece în treaba șerifilor mei”.

Înainte să plece, au lipit anunțuri că vor cere pedeapsa cu moartea pentru Brookes. În iulie 2024, toți patru au fost condamnați pentru conspirație în vederea răpirii și a lipsirii ilegale de libertate. Christopher a primit șapte ani de închisoare.

Mentorul și ucenicul

Unul dintre oamenii care l-au influențat pe Stamp este Simon Goldberg, cunoscut online drept „the Spaniard”. Nici el nu acceptă eticheta de cetățean suveran.

„E un oximoron. Nu poți fi suveran și cetățean în același timp”, spune Goldberg. „Întotdeauna i-am spus «mișcarea pentru libertate» sau «mișcarea adevărului»”.

Fost director de bancă, Goldberg ajunsese broker de credite ipotecare chiar înainte de criza din 2008, care i-a distrus afacerea. În 2009, plin de datorii, a văzut un clip al canadianului Robert Arthur Menard, părintele mișcării „freemen”. A fost o revelație, care l-a făcut să-și dea seama „că banii nu erau ceea ce credeam eu și că treaba asta are ceva fundament”.

A înființat White Rabbit Trust și a început să țină seminarii, unde preda metode precum A4V. Potrivit acesteia, dacă scrii „accepted for value” („acceptat pentru valoare”) pe orice factură și o trimiți înapoi, datoria trece în sarcina guvernului.

„Apoi operez, fac cercetare, scot cursuri noi, din când în când țin seminarii, călătoresc, ajungi să cunoști oameni, toate rahaturile astea”, povestește Goldberg, un om carismatic care are azi 15.000 de urmăritori pe YouTube. „Apoi”, spune el, „Stamp a dat peste site-ul meu”.

În noiembrie 2019, Stamp a participat la un seminar al lui Goldberg ținut într-un restaurant din Wickford, Essex, despre sechestrele comerciale, documente prin care se poate revendica o proprietate drept garanție pentru o datorie. La scurt timp, i-a propus lui Goldberg un parteneriat. Goldberg spune că a refuzat, dar Stamp a început rapid să aplice ce învățase și a fondat Mortgage Free, redenumită în 2021 Matrix Freedom. În august 2024, Stamp și-ar fi schimbat oficial numele în Iain Clifford.

O afacere bine organizată

Documentele interne arată că Matrix funcționa ca o companie adevărată. Avea o conducere de șase persoane, cu responsabilități împărțite pe strategie, partea tehnică, proiecte, operațiuni și IT, iar angajații primeau instruire și contracte de muncă obișnuite.

Un fost angajat de rang înalt spune că, în perioada de vârf, Stamp vorbea de cel puțin 60 de oameni: „Ai consultanți tehnici, ai contabili, ai oameni care țin evidența contabilă, specialiști de produs și tot restul, aproape toți la distanță.”

Compania avea divizii separate pentru fiecare produs. Mortgage Free se ocupa de ștergerea ipotecilor, iar Natural Justice oferea cursuri despre „cum să folosești adevărul, integritatea și onoarea prin declarații pe propria răspundere care îi pun pe cei care ți-au făcut rău într-o poziție de răspundere nelimitată și sub amenințarea mărturiei mincinoase”.

Mulți angajați lucrau și ca agenți de vânzări și primeau 10% comision pentru fiecare membru nou. Pentru „recuperarea” unei datorii, membrii plăteau 10% din valoarea ei, iar pentru o ipotecă aproximativ 4.000 de lire. Existau și „investiții” cu randamente de 650% pe an, care puteau urca până la „randamente infinite” pe termen lung. Pentru oricine se pricepea la investiții, promisiunile erau evident nerealiste, dar pentru oamenii disperați și fără experiență păreau o salvare. Stamp susține că „fiecare serviciu contractual convenit a fost executat integral și corespunzător de (…) furnizori independenți”.

Compania încerca să respecte GDPR, iar într-o lună bună ar fi încasat 500.000 de lire, potrivit unei ședințe pe Zoom scurse online. Spre deosebire de firmele financiare reglementate, nu oferea însă nicio perioadă în care clienții să se poată răzgândi. 

Un fost angajat spune că Stamp era vehement împotriva rambursărilor și a acceptat doar câteva, în situații excepționale. Stamp afirmă că „acuzațiile potrivit cărora membrilor li s-au refuzat în mod nejustificat rambursările sunt nefondate”, deoarece „persoanele care au primit serviciile contractate nu aveau, nici legal, nici comercial, dreptul la rambursare pentru lucrări finalizate”.

Nici fuga lui Stamp din Marea Britanie nu a oprit afacerea. A continuat să le vorbească membrilor pe Zoom, explicând eșecurile din instanță prin corupția sistemului. Și-a prezentat chiar condamnarea drept o dovadă că autoritățile îl vânează, iar le-a promis membrilor o nouă metodă prin care să obțină bani de la fiscul american, chiar dacă nu erau cetățeni americani. În 2025, Matrix ajunsese la aproximativ 2.300 de membri.

Victimele

Andre Power are 68 de ani, locuiește în nordul Manchesterului, trăiește din pensia de stat și are grijă singur de mama lui de 89 de ani, care are dizabilități. Este și el foarte bolnav. Nu se consideră cetățean suveran („Sunt un libertarian spiritual, dacă e să fiu ceva”), dar vedea de ani buni reclamele Matrix pe Facebook. „Tocmai longevitatea asta m-a încurajat să merg mai departe”, spune el. Power nu pare un om care se lasă ușor păcălit.

La sfârșitul lui noiembrie 2025, după o înscriere complicată, i s-au încasat două plăți a câte 1.000 de lire. Power spune că un angajat Matrix știa că banca îi va bloca plățile suspecte și l-a învățat să le spună celor de la bancă, atunci când l-au sunat, că plătește recuperarea datelor de pe un hard disk. Stamp nu a comentat aceste acuzații.

Un prieten l-a avertizat apoi că Matrix pare o înșelătorie. Power a cerut banii înapoi, invocând starea de sănătate, dar a fost refuzat și a început să primească scrisori intimidante de la o firmă americană, Ecclesia Law.

Poliția a refuzat să investigheze plângerea lui pentru fraudă. Power îi consideră pe angajații Matrix „oameni malefici, pentru că știu exact ce fac și n-au absolut niciun scrupul să continue”. Concluzia lui este clară: „E pur și simplu furt, furt pe față.”

Alte patru persoane intervievate plătiseră fiecare între 4.000 și 15.000 de lire. Una dintre ele și-a lichidat pensia ca să se descurce și spune că „nu mai știe ce să facă”. Pentru că Matrix nu era reglementată, niciuna nu poate face plângere la Ombudsmanul financiar.

Când autorul anchetei i-a cerut un interviu la începutul lui 2026, Stamp i-a propus o dezbatere live. După refuz, a început să primească e-mailuri aparent trimise de Ecclesia Law, care îl amenințau cu o „lovitură jurisdicțională transatlantică”, susțineau că blocarea bunurilor de către FCA era o „nulitate jurisdicțională” rezultată din „abuzul” autorității și descriau plecarea mai multor angajați importanți drept „Atacul terorist din septembrie”.

Consiliile locale, prima linie a frontului

Cele mai multe acțiuni ale cetățenilor suverani din Marea Britanie nu vizează băncile, ci consiliile locale, care colectează impozitul local și administrează amenzile de parcare. Impozitul local este considerat nedrept de toate părțile, pentru că se bazează pe evaluări ale locuințelor făcute în 1991.

Potrivit unei investigații a sindicatului GMB, anul trecut cel puțin 1,5 milioane de oameni au fost dați în judecată pentru datorii la acest impozit. Mulți suveraniști încearcă să scape de plată trimițând scrisori-tip.

Dintre cele 25 de consilii întrebate, niciunul nu ținea o evidență exactă, dar toate au observat o creștere a cazurilor. Consiliul Tendring din Essex a povestit despre un locuitor care pretindea că este „freeman on the land” și care a ajuns să ceară sume uriașe de la doi funcționari.

„La un moment dat, au emis documente numite «liens» (sechestre) împotriva a doi funcționari ai consiliului, pretinzând practic de la aceștia sume fanteziste de 75 de milioane, respectiv 115 milioane de lire”, a explicat un purtător de cuvânt. „În realitate, aceste sechestre nu aveau nicio valoare juridică.”

Consiliile care au dat estimări vorbesc de trei până la cinci cazuri pe an. La nivel național, asta ar însemna între 1.100 și 1.900 de cazuri. Pare puțin, dar fiecare caz consumă mult timp și mulți bani. Cum spune un angajat al unui consiliu: „De fiecare dată când vorbesc cu cineva care lucrează la impozitul local și pomenesc de cetățenii suverani, toată lumea geme.”

Yisroel Greenberg, jurist care a lucrat pentru două consilii londoneze, întâlnește cel mai des contestații la amenzile de parcare, toate bazate pe aceeași scrisoare-tip. „Recent”, spune el, „angajatorul meu a primit o serie de e-mailuri de la ceea ce pare a fi un grup de oameni care au participat cu toții la un fel de prelegere sau seminar și care, pe rând, «notificau» o «constituție mondială» alternativă.”

Avocatul Andrew Small, care reprezintă consiliile din Manchester și Salford, a lucrat la trei astfel de dosare.

„Nu pot sublinia îndeajuns cât de voluminoase sunt materialele pe care le produc”, spune el. „Ajung la, nu știu, 50, 60 de pagini de argumentații scrise și trebuie să le parcurgi pe toate ca să vezi dacă există ceva, orice, acolo.” Cazurile durează luni întregi, iar el a fost ținta mai multor plângeri, pentru că suveraniștii „pot fi și foarte insistenți împotriva unor avocați sau judecători anume”. Toată această muncă inutilă costă bani publici. „Costurile le suportăm cu toții”.

Un sistem care împinge oamenii spre conspirații

Problema e amplificată de reducerea asistenței juridice gratuite în Anglia și Țara Galilor, decisă în 2013. De atunci, tot mai mulți oameni se reprezintă singuri în instanță, iar în instanțele de familie, unde ajutorul gratuit a dispărut complet, 80% dintre cazuri implică astfel de persoane. Pentru că tot mai mulți nu își permit un avocat, a apărut o piață înfloritoare pentru guru care pretind că știu codurile secrete pentru a câștiga procesele.

Kate Leader, lector de drept penal la Queen Mary University din Londra, a intervievat în 2016 oameni care se reprezentau singuri și a descoperit că aproape jumătate credeau în conspirații: instanțe-fantomă controlate de bănci-fantomă sau judecători controlați de evrei ori de francmasoni.

De multe ori, ajunseseră la aceste convingeri după experiențe proaste cu justiția. Uneori, spune ea, chiar autoreprezentarea poate „chiar să creeze acest tip de mentalitate conspiraționistă, pentru că este o sarcină imposibilă să te reprezinți singur cu succes, iar sistemul pretinde că poți, dar toată lumea știe că nu poți”.

Ce s-a ales de Stamp

Stamp locuiește acum într-o vilă din Ciprul de Nord, la circa 100 de metri de plajă, și se descrie drept un „exilat constructiv”. Pentru cei mai mulți însă, este un fugar care nu s-a întors să-și execute pedeapsa. El susține că „s-a mutat în străinătate ca persoană liberă, fără nicio acuzație penală” și că a atacat la Curtea de Apel „ordinele civile anterioare” emise împotriva sa. David Ayerst a demisionat în septembrie 2025 și a închis ultimul birou al companiei. Matrix Freedom nu mai există.

Stamp continuă însă să se judece. La o instanță federală din New York, fosta contabilă a Matrix, Amy Jo Sanger, încearcă să-l împiedice să pună mâna pe aproape un milion de dolari (750.000 de lire) în numerar, argint și aur aflați la un comerciant de metale prețioase.

Potrivit unei surse, Sanger crede că banii aparțin membrilor Matrix. Instanța i-a respins lui Stamp cererea de a se pronunța rapid, fără proces complet, amintind istoricul său de „promovare a unor argumente asociate mișcării cetățenilor suverani”. Pe 5 noiembrie, Stamp a depus încă 11 documente, iar termenul pentru depunerea probelor a fost stabilit la 7 mai 2027.

În paralel, Stamp l-a dat în judecată pentru defăimare, într-o instanță federală din Wyoming, pe comentatorul fiscal britanic Dan Neidle, care publicase analize detaliate despre afacerile lui.

Cere 438 de milioane de dolari despăgubiri. Neidle nici nu a avut nevoie să se apere: pe 28 octombrie, instanța a găsit în cererea lui Stamp citări „inexacte și/sau halucinate”, semn că fusese scrisă cu ajutorul inteligenței artificiale. Instanța a observat și că afirmația lui Stamp că locuiește în Marea Britanie ar putea fi mărturie mincinoasă. Stamp și-a cerut scuze și a depus o nouă cerere.

Credință sau afacere?

Unii dintre adepții mișcării par să creadă sincer în ea. Stamp susține acum că „învățăturile și protocoalele” sale „constituie convingeri religioase sincere, protejate de dreptul internațional”.

Privită din afară însă, povestea lui seamănă mai degrabă cu a cuiva care a văzut o ocazie de a vinde iluzii unor oameni disperați să scape de datorii.

Paradoxal, Stamp spune că respinge mișcarea cetățenilor suverani. În octombrie 2026 a publicat chiar o „lucrare de cercetare tehnică” care „analiza, demonta și critica” „erorile pseudojuridice ale mișcării cetățenilor suverani”.

S-a reinventat online drept Republic of Old Souls (Republica Sufletelor Bătrâne), „o națiune spirituală suverană și o misiune ecleziastică”. În materialele de promovare arată tot mai tânăr, iar e-mailurile lui par scrise de chatboți AI.

Inteligența artificială ar putea fi, de altfel, următorul mare impuls pentru mișcare. Avocatul Andrew Small o descrie ca pe o „oglindă întunecată”, care va hrăni o „realitate alternativă care se autoîntreține”.

Kate Leader crede că britanicii lăsați fără acces la ajutor juridic vor da peste tot mai mult conținut AI de acest tip: „Cred că e pe punctul de a exploda de-a binelea, și explodează în absența altor surse de informare, a unor sfaturi care i-ar ajuta pe oameni. Și pentru că toate acestea dispar, aici ajungi. E perfect logic să ajungi acolo, chiar dacă e complet nebunesc”.

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine
x close