Cercetătorii avansează spre dezvoltarea unui vaccin universal împotriva cancerului
Publicat acum 1 ora si 2 minute
Un vast sistem de curenți oceanici din Atlanticul de Nord, esențial pentru reglarea climei în emisfera nordică, se comportă „ciudat” și ar putea fi pe punctul de a atinge un prag critic. Avertismentul vine după o analiză inedită a cochiliilor de scoici, publicată vineri în revista Science Advances.
Curentul subpolar din Atlanticul de Nord (North Atlantic Subpolar Gyre) face parte dintr-o rețea mult mai amplă – Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC) – care transportă căldura spre nord și menține echilibrul climatic. Noile date arată că acest sistem pierde stabilitate încă din anii ’50, iar în următoarele decenii ar putea să slăbească dramatic, scrie Live Science.
„E foarte îngrijorător. Subpolar gyre a fost recunoscut recent ca element de tipping point. Dacă slăbește brusc, am putea vedea mai multe fenomene meteo extreme în Europa și schimbări majore în tiparele de precipitații la nivel global”, a explicat autoarea principală a studiului, Beatriz Arellano Nava, cercetător postdoctoral la Universitatea din Exeter.
Ce înseamnă un punct de cotitură climatică
Spre deosebire de AMOC, acest curent poate atinge un tipping point independent. O eventuală destabilizare ar produce efecte climatice similare prăbușirii AMOC – ierni mai reci, veri mai instabile și fenomene extreme mai frecvente –, însă la o scară mai redusă.
AMOC însuși este amenințat: motorul său principal, scufundarea apelor reci și sărate din Atlantic și Arctica spre fundul oceanului, este slăbit de topirea ghețarilor și încălzirea globală. În consecință, apa nu mai este suficient de densă pentru a susține mecanismul de circulație.
Scoicile – arhive ale oceanului
Pentru a reconstitui istoria curentului subpolar, echipa de cercetători a analizat date extrase din cochiliile unor specii de scoici – Arctica islandica și Glycymeris glycymeris. Straturile de creștere din cochilii funcționează asemenea inelelor copacilor, păstrând informații precise despre schimbările din ocean.
Pe baza a 25 de seturi de date, oamenii de știință au identificat două episoade majore de instabilitate în ultimii 150 de ani: unul în jurul anului 1920 și altul, mai lung, care durează din anii ’50 până în prezent. Surpriza a fost semnalul din perioada premergătoare anilor ’20, care sugerează că subpolar gyre s-a destabilizat atunci înainte să se întărească din nou, probabil ca urmare a recuperării după Mica Glaciațiune (1250–1800).
„Dacă observi o pierdere a stabilității urmată de o schimbare bruscă, e un semnal de avertizare pentru o transformare climatică majoră”, a precizat Arellano Nava.
Îndoieli și avertismente
Nu toți specialiștii sunt convinși. David Thornalley, profesor de științe ale oceanului și climei la University College London, care nu a participat la studiu, a declarat că datele din scoici sunt valoroase, dar nu demonstrează fără echivoc schimbări fizice în modul de funcționare al curentului.
„Sunt sceptic în privința interpretării”, a spus el.
Chiar și așa, cercetătorii avertizează că procesul actual de destabilizare nu poate fi ignorat.
„Nu știm exact unde e punctul critic – ar putea fi AMOC, dar ceea ce vedem acum e o slăbire a subpolar gyre. Și asta e, fără îndoială, îngrijorător”, a conchis Arellano Nava.