Mitropolia Clujului analizează canonizarea părintelui Nicolae Steinhardt

Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului a readus în discuţie şi a analizat, marţi, propunerea de canonizare a părintelui Nicolae Steinhardt, cunoscut şi ca "Monahul Nicolae de la Rohia", a relatat Agerpres. Alături de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, la ședință au participat și ceilalți membri ai Sinodului Mitropolitan: Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

"Ierarhii din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului s-au întrunit marţi, 10 februarie 2026, în şedinţă de lucru, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca, sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. (...).

În cadrul întâlnirii au fost discutate şi analizate probleme de ordin administrativ, misionar-pastoral, cultural şi social-filantropic, care privesc viaţa bisericească din cuprinsul Mitropoliei. Printre subiectele aflate pe ordinea de zi s-au numărat: Readucerea în discuţie şi analizarea propunerii de canonizare a părintelui Nicolae Steinhardt, cunoscut ca «Monahul Nicolae de la Rohia»", se arată într-un comunicat de pe pagina web a Mitropoliei Clujului.

Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului are în componenţă trei Eparhii: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopia Sălajului.

Viaţa Părintelui Nicolae Steinhardt

Părintele Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt) s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon, aflată lângă Bucureşti.

Între anii 1919-1929 a învăţat la şcoala primară "Clementa" şi a urmat cursurile liceului "Spiru Haret". În 1934 şi-a luat diploma de licenţă în drept şi litere la Universitatea din Bucureşti, în acelaşi an publicând, sub pseudonimul Antisthius, extras din "Caracterele" lui La Bruyere, volumul parodic "În genul... tinerilor" (despre Cioran, Noica, Eliade, Ionescu ş.a.). Doi ani mai târziu şi-a susţinut doctoratul în drept constituţional. În 1939, a început să lucreze ca redactor la "Revista Fundaţiilor Regale".

În ianuarie 1959, în urma refuzului de a fi folosit ca martor al acuzării în procesul "Noica-Pillat", instrumentat de regimul politic aflat la putere împotriva intelectualilor (printre aceştia aflându-se C. Noica, Dinu Pillat, Al. Paleologu, V. Voiculescu, Vl. Streinu ş.a.), a fost condamnat la 13 ani de muncă silnică. A fost acuzat de "crimă de uneltire contra ordinii sociale", introdus fiind în aşa-zisul lot "mistico-legionar". Această încercare s-a dovedit crucială pentru Nicolae Steindhardt, astfel că, la 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu l-a botezat întru Hristos, el fiind evreu, iar naş de botez a fost Emanuel Vidraşcu (coleg de lot, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu).

După eliberarea din închisoare, în august 1964 în urma graţierii generale a deţinuţilor politici, şi-a desăvârşit taina botezului prin ungere cu mir şi primirea sfintei împărtăşanii la schitul bucureştean "Darvari". După 1964 a început o intensă activitate de traducător şi, odată cu volumele "Între viaţă şi cărţi" (1976) şi "Incertitudini literare" (1980), a început deceniul operelor de autor. A publicat în această perioadă volumele: "Geo Bogza, un poet al efectelor, exaltării, grandiosului, solemnităţii, exuberanţei şi patetismului" (1982), "Critică la persoana întâi" (1983), "Escale în timp şi spaţiu" (1987) şi "Prin alţii spre sine" (1988).

În anul 1980, după o lungă aşteptare, a fost primit în Mânăstirea Rohia de către arhiepiscopul Iustinian Chira, care l-a luat sub aripa sa ocrotitoare, şi de părintele Serafim Man, stareţul mânăstirii Rohia, care l-a integrat în obştea acesteia. A fost călugărit la 16 august 1980 de către arhiepiscopul Clujului, Teofil Herineanu. La mânăstire a îndeplinit funcţia de bibliotecar, punând în ordine cele peste 23 000 de volume ale mânăstirii, iar în paralel şi-a intensificat activitatea literară, dar şi preocupările legate de viaţa mânăstirească (participarea la slujbă, povăţuirea pelerinilor şi elaborarea predicilor).

În ziua de 29 martie 1989, a murit în spital, la Baia Mare. O parte importantă a operei sale nu a putut fi publicată în timpul vieţii sale. Printre volumele apărute postum se numără: "Jurnalul fericirii" (1991), "Monologul polifonic" (1991), "Dăruind vei dobândi" (1992), "Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan" (1992 şi 1998), "Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea" (1993), "Drumul către iubire" (1999).