Populația lumii a ajuns deja prea mare pentru ca Pământul să o poată susține în mod durabil la nivelul actual de consum, avertizează un nou studiu citat de Science Alert.
Pe baza datelor despre populație din ultimii peste 200 de ani, o echipă condusă de Corey Bradshaw, de la Universitatea Flinders din Australia, a ajuns la concluzia că omenirea trăiește dincolo de limitele pe care planeta le poate susține pe termen lung.
Ecologii numesc această limită „capacitate de suport”. Ea arată câți indivizi dintr-o specie pot trăi pe termen lung într-un mediu, în funcție de resursele disponibile și de ritmul în care acestea se refac. Interesant este că termenul „capacitate de suport” vine din industria maritimă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când navele cu cărbune le înlocuiau pe cele cu pânze. La început, termenul era folosit pentru a calcula câtă marfă putea transporta o navă fără să sacrifice rezervele de cărbune și apă necesare funcționării ei sau echipajul de la bord.
Trecerea la combustibili fosili în transportul maritim și în alte industrii a făcut posibilă creșterea rapidă a populației în secolul XX. Acest lucru devine din nou evident într-un moment în care războiul dintre SUA și Iran afectează aprovizionarea globală cu combustibili și lovește populațiile care depind de ea. În prezent, populația Pământului este de aproximativ 8,3 miliarde de oameni.
„Economiile de astăzi, bazate pe ideea de creștere continuă, par să ignore limitele naturale ale extinderii populației, pentru că combustibilii fosili acoperă artificial această diferență”, scriu autorii studiului.
Bradshaw și colegii săi au realizat o estimare bazată pe date a capacității de suport a populației umane, folosind modele de creștere ecologică pentru a urmări schimbările în mărimea populației și în ritmul ei de creștere din ultimele două secole, la nivel global și regional.
Cercetătorii fac o diferență între capacitatea maximă de suport, adică limita teoretică absolută, chiar dacă ar însemna foamete, boli și războaie, și capacitatea optimă de suport, adică un nivel al populației care poate fi susținut și care oferă și un standard minim de viață.
„Pământul nu mai poate ține pasul cu felul în care folosim resursele. Nu poate susține nici măcar cererea de astăzi fără schimbări majore, iar rezultatele noastre arată că împingem planeta dincolo de ceea ce poate suporta”, a spus Bradshaw.
Până în anii 1950, au descoperit cercetătorii, populația lumii creștea într-un ritm tot mai rapid. Dar la începutul anilor 1960 acest ritm a început să încetinească, chiar dacă populația a continuat să crească.
„Această schimbare a marcat începutul a ceea ce numim o «fază demografică negativă». Asta înseamnă că adăugarea de noi oameni nu mai duce automat la o creștere mai rapidă. Când am analizat această fază, am constatat că populația globală va atinge probabil un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde de oameni, spre sfârșitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendințele actuale continuă.”, a explicat Bradshaw.
Aproximativ 12 miliarde reprezintă limita maximă absolută estimată
Dar acest nivel este departe de a fi optim la nivelul actual de consum al resurselor. Potrivit calculelor echipei, nivelul optim ar fi de doar 2,5 miliarde de oameni.
Acesta este primul studiu care analizează relația dintre ritmul de schimbare a populației pe cap de locuitor și dimensiunea medie a populației pe termen lung.
Studiul arată că societățile umane au trecut de la o perioadă în care mai mulți oameni însemnau o creștere mai rapidă a populației la una în care această curbă începe să se aplatizeze. Cu alte cuvinte, pe măsură ce populația a crescut, ritmul de creștere a început să scadă.
Totuși, chiar și cu acest ritm mai lent, populația actuală este deja mult peste nivelul sustenabil indicat de modelele cercetătorilor.
Diferența dintre nivelul optim de 2,5 miliarde și populația actuală de 8,3 miliarde ar putea explica problemele de supraconsum cu care se confruntă astăzi omenirea. În același timp, populațiile de animale scad dramatic, pentru că nu mai pot concura cu oamenii pentru resurse și nu pot ține pasul cu nivelul nostru de consum.
În plus, dependența noastră de combustibili fosili pentru a crește pe termen scurt capacitatea planetei, de exemplu pentru a produce îngrășăminte sau pentru a susține stilul nostru de viață, nu s-a dovedit o soluție bună. Tot combustibilii fosili stau și la baza schimbărilor climatice provocate de om, care afectează ecosistemele și resursele naturale din întreaga lume.
Studiul arată, de asemenea, că schimbările de temperatură globală, amprenta ecologică și emisiile totale sunt explicate mai bine de creșterea populației decât de creșterea consumului pe cap de locuitor.
„Sistemele de susținere a vieții de pe planetă sunt deja sub presiune, iar fără schimbări rapide în felul în care folosim energia, terenurile și hrana, miliarde de oameni se vor confrunta cu tot mai multă instabilitate”, a spus Bradshaw. „Studiul nostru arată că aceste limite nu sunt doar teoretice, ci se văd deja acum.”
Deși studiul prezintă o imagine îngrijorătoare, cercetătorii spun că încă nu este prea târziu.
„Pământul nu poate susține nici populația viitoare, nici măcar pe cea actuală, fără o schimbare majoră a modului în care folosim terenurile, apa, energia, biodiversitatea și alte resurse. Populații mai mici și un consum mai redus duc la rezultate mai bune atât pentru oameni, cât și pentru planetă. Fereastra de timp se îngustează, dar schimbarea este încă posibilă dacă statele colaborează”, a spus Bradshaw.
Ca orice model la scară globală, și acesta are limite. Sunt prea multe variabile în joc pentru ca oamenii de știință să poată include tot ce influențează populația, ritmul ei de schimbare și capacitatea de suport. De aceea, aceste cifre trebuie privite ca estimări, valabile doar în limitele datelor folosite.