Zidul mortal care taie Sahara Occidentală în două. De ce a construit Marocul bariera de 2.700 km și ce efecte dezastruoase are

Sahara Occidentală este împărțită în două încă din anii '80 de un zid construit de Maroc pentru a păstra controlul asupra teritoriului ocupat în 1975. La 50 de ani distanță, conflictul este în continuare nerezolvat, iar bariera, cunoscută drept Berm, rămâne una dintre cele mai militarizate frontiere din lume.

Regiunea face obiectul unui proiect al Universității din Porto, care analizează posibilitățile de refacere a biodiversității. Joana Castro Pereira, profesoară de politică și relații internaționale, și cercetătorul Simón Pardo de Donlebún Versaci explică istoria zidului, dar și riscurile politice și ecologice pe care acesta le creează, scrie The Converation.

Care este istoria Bermului?

Construit între 1980 și 1987, Bermul separă partea Saharei Occidentale controlată de Maroc de fâșia de teritoriu aflată sub controlul Frontului Polisario. Frontul Polisario este o mișcare susținută de Algeria, care îi reprezintă pe sahrawi și luptă pentru independența Saharei Occidentale încă de la începutul anilor '70. În prezent, controlează aproximativ 20% din teritoriu.

Bermul se întinde pe aproximativ 2.700 de kilometri. Este cea mai lungă barieră continuă din lume după Marele Zid Chinezesc. De-a lungul său se află și o centură uriașă de mine, estimată la peste 10 milioane, descrisă adesea drept cel mai lung câmp minat continuu din lume.

Zidul a fost construit în mai multe etape și extins treptat spre sud, în timp ce Marocul și Frontul Polisario luptau pentru controlul Saharei Occidentale.

Teritoriul disputat este o fostă colonie spaniolă, pe care Madridul a cedat-o în anii '70 fără să organizeze referendumul pentru independență prevăzut de dreptul internațional. Construirea Bermului i-a permis Marocului să obțină ceea ce nu reușise pe deplin prin victorii militare: să păstreze cele mai valoroase zone ale teritoriului, inclusiv litoralul, exploatările de fosfați și orașele. În același timp, luptătorii Frontului Polisario și sute de mii de civili sahrawi au ajuns în tabere de refugiați din Algeria. ONU descrie această situație drept a doua cea mai îndelungată criză a refugiaților din lume.

Marocul nu a construit singur bariera. Potrivit autorilor, strategi militari francezi și israelieni au oferit consultanță pentru realizarea ei.

Ce riscuri majore creează Bermul?

În disputa diplomatică privind Sahara Occidentală sunt trecute adesea cu vederea trei tipuri de efecte produse de zid.
Cel mai direct pericol îl reprezintă câmpul de mine.

Landmine and Cluster Munition Monitor, o inițiativă a societății civile care urmărește victimele minelor și ale altor resturi explozive de război, raportase până în 2017 un total de 1.427 de victime. Organizația precizează însă că numărul real nu este cunoscut. Multe accidente provocate de mine nu sunt raportate, iar acestea pot fi deplasate de vânt sau de viituri și pot ajunge inclusiv în zone care fuseseră deja curățate.

Al doilea efect este asupra întregului ecosistem al deșertului, nu doar asupra comunităților care trăiesc acolo. Viața pastorală a sahrawilor a fost dintotdeauna legată de wadi-uri, cursurile temporare de apă care apar pentru scurt timp după ploi și care alimentează fântânile, copacii și zonele de pășunat de pe malurile lor. Oamenii, animalele și pământul se deplasează astfel împreună de-a lungul anotimpurilor, într-un sistem strâns legat de ritmul natural al deșertului.

Pe de o parte, zidul taie aceste cursuri sezoniere de apă de care depind comunitățile sahrawi. Pe de altă parte, terasamentul funcționează asemenea unui baraj. Apa de ploaie se acumulează lângă zid, iar la baza acestuia apar arbuști și iarbă. Vegetația oferă hrană și adăpost și atrage animalele exact spre zonele unde sunt amplasate minele. Astfel, condițiile care în mod normal ar trebui să susțină viața pot ajunge să conducă animalele direct spre pericol.

Victimele minelor nu sunt doar oamenii. Și cămilele sunt ucise în apropierea zidului, în timp ce moartea animalelor sălbatice poate rămâne neînregistrată. Autorii subliniază că pierderea acestor animale reprezintă în sine o formă de distrugere, nu doar o simplă degradare a unui peisaj gol.

Fenomenul seamănă cu ceea ce ecologii numesc o „capcană ecologică”: un habitat care transmite semnale înșelătoare despre cât de sigur este.

În cazul Bermului există însă o diferență importantă. Capcana este creată aici de infrastructura militară. Zidul, circuitul natural al apei prin deșert și câmpurile de mine ajung să formeze împreună un singur sistem letal.

Al treilea efect este asupra rutelor tradiționale de pășunat. Bermul traversează drumurile care leagă diferitele wadi-uri, iar minele și munițiile neexplodate limitează accesul păstorilor sahrawi la sursele de apă care devin disponibile în perioade diferite ale anului.

Este afectat astfel un echilibru vechi între comunitățile sahrawi și deșert, menținut de-a lungul generațiilor prin deplasările sezoniere, modul de folosire a pășunilor și cunoștințele transmise despre traseele prin regiune.

Acest mod de viață interconectat este tot mai greu de păstrat în condițiile în care oamenii au fost obligați să se stabilească în taberele de refugiați.

În deșert, chiar și ramurile uscate sunt refolosite, nu aruncate, un exemplu al modului atent în care comunitățile sahrawi au învățat să gestioneze resursele puține pe care le au. Strămutarea face însă tot mai dificilă păstrarea acestor practici.

Problema este și foarte greu de studiat independent. Bermul este o zonă militară închisă, la care aproape nimeni nu are acces. Human Rights Watch a documentat restricțiile severe din regiune. Din acest motiv, nu există un bilanț sigur al animalelor ucise, nici o hartă completă a zonelor contaminate și nici o evidență independentă a pagubelor. În lipsa acestor informații, este mult mai greu de stabilit și cine răspunde pentru consecințe.

Ce înseamnă Bermul astăzi pentru conflictul dintre Maroc și Sahara Occidentală?

Zidul continuă să reprezinte, în practică, linia frontului într-un conflict pe care o mare parte a lumii a încetat să-l mai urmărească.
Un armistițiu negociat de ONU a rezistat aproape 30 de ani, până în noiembrie 2020. Atunci, trupele marocane au intrat într-o zonă-tampon monitorizată de ONU pentru a înlătura o blocadă rutieră organizată de protestatari sahrawi și pentru a redeschide traficul către Mauritania. Frontul Polisario a răspuns declarând armistițiul încheiat și reluând ostilitățile.

De atunci continuă confruntări de intensitate redusă, în principal atacuri cu drone și ciocniri în apropierea zidului.
Pe plan diplomatic, situația s-a schimbat însă clar în favoarea Marocului, care și-a consolidat în ultimii ani atât poziția economică, cât și influența politică pe continent.

Statele Unite au recunoscut suveranitatea Marocului asupra Saharei Occidentale în 2020. În 2022, Spania a susținut planul de autonomie propus de Maroc, prin care Sahara Occidentală ar primi autonomie, dar ar rămâne sub suveranitate marocană.

Franța a susținut acest plan în 2024, iar Regatul Unit a făcut același lucru în 2025. În octombrie 2025, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2797, prin care cele două părți sunt invitate să negocieze pornind de la planul de autonomie al Marocului, fără ca documentul să mai ceară referendumul pentru independență dorit de Frontul Polisario.

Rezoluția a cerut și o analiză a viitorului misiunii ONU de menținere a păcii din regiune, Minurso, în timp ce mandatul acesteia a fost prelungit până în octombrie 2026.

Misiunea ONU a început în 1991 și avea rolul de a supraveghea armistițiul convenit între Maroc și Frontul Polisario.

Analiza asupra viitorului Minurso ar putea duce la reducerea prezenței ONU sau chiar la retragerea acesteia. O asemenea schimbare ar afecta inclusiv activități precum sprijinirea operațiunilor de deminare și înregistrarea incidentelor provocate de mine.

Indiferent ce se va întâmpla cu zidul din punct de vedere politic, rămâne însă o problemă mai greu de rezolvat: cine va răspunde pentru gestionarea consecințelor pe termen lung pe care Bermul le-a lăsat asupra oamenilor, animalelor și pământului din jurul său.