La fel ca și cetățenia națională, cetîțenia Uniunii Europene desemnează un raport între cetățean și Uniunea Europeană, caracterizat prin drepturi, îndatoriri și participare politică.
Definirea cetățeniei Uniunii Europene
Este cetățean al Uniunii Europene orice persoană care are cetățenia unui stat membru.
Cetățenia este definită în conformitate cu legile naționale ale statului repectiv.
Cetățenia Uniunii Europene este complementară cetățeniei naționale, dar nu o înlocuiește.
Pentru toți cetățenii Uniunii Europene, cetățenia înseamnă:
- dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre;
- dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European, precum și la alegerile locale în statul membru unde își au reședința;
- dreptul de a primi, pe teritoriul unei țări terțe (care nu aparține Uniunii Europene), protecție diplomatică sau consulară din parte autorităților unui alt stat membru, dacă țara acestuia nu este reprezentată acolo, în aceeași măsură ca și resortisanții statului membru în cauză;
- dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și de a se adresa Ombudsmanului European;
- dreptul de a se adresa în scris oricărei instituții sau oricărui organ al UE într-una din limbile statelor membre și de a primi un răspuns redactat în aceeași limbă;
- dreptul de a avea acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în anumite condiții.
Domeniul de aplicare al cetățeniei UE
Cu excepția drepturilor electorale, conținutul cetățeniei Uniunii, astfel cum există în prezent, reprezintă în mare măsură doar sistematizarea unor drepturi deja recunoscute.
Până în prezent, cetățenia Uniunii nu impune îndatoriri cetățenilor Uniunii - aceasta constituie o diferență fundamentală între cetățenia UE și cetățenia statelor membre.
