Podul Prieteniei a devenit drumul nervilor de oţel. Şoferii care vor să treacă Dunărea între Giurgiu şi Ruse se înhamă la o călătorie cu peripeţii. Meniul este complet: dâmburi în asfalt, zdruncinături şi slalom printre gropi. Toate, pe jumătatea românească de pod. Imediat ce treci in partea bulgărească, lucrurile se schimbă radical.
Problemele de pe Podul Prieteniei încep înca de la intrarea în ţară. Singura partea pe care se poate circula lin este cea bulgărească, unde asfaltul a fost reparat.
Taxa de pod percepută de autorităţile române este de trei ori mai mare decât cea care se plăteşte bulgarilor. Şi totuşi, asfaltul nostru este de trei ori mai prost.
Numai anul trecut, Compania Naţională de Drumuri a încasat aproape 10 de milioane de euro din taxa de utilizare a podului.
