Susținătorii aderării Islandei la Uniunea Europeană pleacă de la bun început cu un avantaj în campania pentru referendumul de sâmbătă – un „baubau” foarte convenabil în persoana lui Donald Trump, scrie Politico, marți.
Amenințările președintelui SUA cu anexarea Groenlandei, cel mai apropiat vecin al Islandei, au adăugat o dimensiune foarte puternic geopolitică referendumului de reluare a negocierilor de aderare cu UE.
În absența unui astfel de subiect, discuțiile UE-Islanda s-ar fi concentrat probabil pe nemulțumiri mai vechi dintre cele două părți, precum cotele de pescuit la macrou.
Trump nu este nici măcar singurul risc de securitate din Atlanticul de Nord. Rusia și China au amândouă interese în regiune și fac eforturi să pună mâna pe resurse arctice. Astfel, întrebări cu privire la configurația alianțelor globale devin vitale pentru cei 270.000 de votanți islandezi care se vor îndrepta la urne pe insulă, sâmbătă.
Islanda se simte amenințată de Trump
Fostul primar al Reykjavik-ului, Dagur Eggertson, un personaj central în campania „Da” pentru reluarea negocierilor, spune că amenințările lui Trump la adresa Groenlandei reprezintă un factor important în luarea deciziei de către islandezi și că deschid o dezbatere cu privire la poziția strategică a Islandei.
„Problema nu e rezolvată”, a spus Eggertson, social-democrat, acum parlamentar, referindu-se la ambițiile americanilor de a controla Groenlanda. Coasta groenlandeză se află la doar 300 de kilometri distanță de Islanda.
„Trump a fost cât se poate de vocal, nu doar anul trecut, ci iar și iar. E ceva la care oameni de pe stradă se gândesc”.
Deși Trump și-a mai temperat retorica belicoasă cu privire la obținerea Groenlandei, de la începutul anului, însă la summitul NATO din Ankara, în iulie, a continuat să spună că teritoriul „ar trebui controlat de SUA, nu de Danemarca”.
În fața unor astfel de tensiuni regionale, Eggertson, care conduce și delegația islandeză de la Adunarea Parlamentară a NATO, a repetat o declarație a prim-ministrului canadian, Mark Carney, pentru sublinierea mizelor – „Puterile mici și mijlocii trebuie să fie împreună”.
În cazul Islandei, a continuat el, asta înseamnă legături mai strânse cu Europa. „Problema este mai urgentă acum decât a fost vreodată”, a spus el.
Problema suveranității
O temă-cheie din mijlocul dezbaterii pentru referendumul islandez este suveranitatea. Dar ea este o „lamă cu două tăișuri”, iar sondajele sugerează că referendumul va fi extrem de strâns. Un sondaj Gallup de la mijlocul lui august arăta că „Da” are un avantaj foarte mic, o susținere de 51,5%.
Deși susținătorii „Da”, precum Eggertson, vorbesc accentuat de implicațiile regionale ale amenințării la adresa suveranității Groenlandei, tabăra „Nu” argumentează că UE însăși ar putea pune probleme suveranității Islandei, mai ales când vine vorba de domenii economice cruciale politic pentru insulă, cum ar fi politica agricolă sau de pescuit.
La ultima încercare a Islandei de a adera, tot cotele de pescuit au dinamitat întregul proces. El a fost întrerupt în 2015.
Eirikur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifrost, a explicat că suveranitatea reprezintă tema centrală a politicii islandeze de la obținerea independenței față de Danemarca, în 1944.
„Avem două tabere, ambele legitimate de aceeași moștenire”, a declarat Bergmann.
„Una argumentează că Islanda trebuie să se alăture UE pentru a-și consolida suveranitatea și a-și apăra moștenirea din lupta pentru independență.
O altă tabără, la fel de vocală, avertizează contra aderării la UE din același motiv, argumentând că ea amenință suveranitatea Islandei”.
Aceste perspective asupra independenței naționale și identității sunt bine înrădăcinate. Parlamentul Islandei, Althing-ul, este una dintre cele mai vechi adunări electoral-parlamentare din lume, datând din urmă cu peste un mileniu.
Din punct de vedere strategic, insula este membru NATO și are un acord bilateral de apărare cu SUA încă din 1951.
În același timp, Islanda face parte din Spațiul Economic European (SEE). Se estimează că deja respectă în jur de trei sferturi dintre regulile europene prin apartenență. De asemenea, face deja parte din spațiul Schengen și are frontierele deschise cu majoritatea țărilor UE.
Principala discuție rămâne, deci, dacă merită ca Islanda să avanseze dincolo de relația pur economică pe care o are cu UE prin intermediul SEE.
