Islanda, singura țară din NATO fără o armată permanentă, începe să-și regândească politica de apărare în fața intensificării activității Rusiei și Chinei în Atlanticul de Nord și în regiunea arctică. În timp ce NATO își consolidează prezența militară pe insulă, iar aliații trimit avioane de luptă și nave pentru exerciții și misiuni de supraveghere, la Reykjavik se intensifică dezbaterea privind capacitatea Islandei de a se apăra singură și dacă țara ar trebui, pentru prima dată, să își creeze propriile forțe armate, potrivit The Telegraph.
De zeci de ani, insula cu 400.000 de locuitori s-a bazat pentru protecția sa pe alianță și pe un acord bilateral de apărare încheiat cu Statele Unite în 1951.
Dar, pe măsură ce Rusia devine tot mai asertivă în Atlanticul de Nord, Islanda este nevoită să se confrunte cu o întrebare pe care a evitat-o în mare parte: Cum ar trebui să arate contribuția sa la propria apărare?
Întrebarea a devenit mai urgentă în contextul în care Islanda se pregătește să voteze, pe 29 august, dacă să redeschidă negocierile pentru aderarea la UE. Susținătorii argumentează că legăturile mai strânse cu Europa ar putea oferi un nou nivel de securitate.
„Este clar că, dacă s-ar întâmpla ceva în Islanda, nu suntem capabili să ne apărăm singuri”, a declarat pentru The Telegraph Guðrún Hafsteinsdóttir, lidera Partidului Independenței, aflat în opoziție.
Exercițiul Northern Viking, care are loc în această lună, își propune să demonstreze contrariul.
Exercițiul bianual condus de SUA reunește aliați NATO pentru a exersa protejarea infrastructurii critice și a rutelor maritime din jurul Islandei, testând în același timp operațiunile de luptă antisubmarin și măsurile de contracarare a minelor.
Amenințările în Atlanticul de Nord au crescut
La deschiderea exercițiului, generalul Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem aliat al NATO în Europa, a evidențiat fără echivoc intensificarea amenințărilor în Atlanticul de Nord.
„Astăzi, presupuse nave de cercetare rusești și chineze efectuează patrule comune, dar știm cu toții că nu sunt aici ca să numere papagalii de mare”, a spus el.
Thorgerdur Katrin Gunnarsdóttir, ministrul de Externe al Islandei, a transmis un avertisment similar.
„Rusia și-a crescut semnificativ prezența militară în regiune, iar China manifestă, de asemenea, un interes strategic tot mai mare. NATO trebuie să se adapteze acestei noi realități”, a spus ea.
Schimbarea mediului de securitate este vizibilă în întreaga bază aeriană, pe care americanii au predat-o Islandei după retragerea lor din 2006, unde au loc lucrări de construcție și dezvoltare.
Relația strânsă dintre SUA și Islanda a fost evidentă la ceremonia de deschidere, unde au fost intonate ambele imnuri naționale, ceva ce poate părea ironic având în vedere amenințările lui Donald Trump la adresa Groenlandei vecine.
În discursul său de la Davos din ianuarie anul acesta, Trump a confundat în mod repetat Islanda cu Groenlanda, în timp ce amenința că va achiziționa teritoriul autonom al Danemarcei.
Întrebată despre tensiuni, Gunnarsdóttir și-a reafirmat sprijinul pentru suveranitatea Groenlandei, dar a declarat că amenințările au dus la „evoluții pozitive”, prin creșterea securității în zona arctică.
În interiorul hangarului se află aeronava americană P-8A Poseidon pentru lupta antisubmarin, o aeronavă de patrulare și recunoaștere maritimă al cărei rol principal este detectarea submarinelor.
Urcând treptele abrupte din interiorul aeronavei, un marinar american i-a explicat reporterului The Telegraph cum echipajele sale patrulează în larg, urmăresc navele și asigură libertatea de mișcare.
„În principal, o mare parte din ceea ce facem este ASW, adică lupta antisubmarin, urmărirea submarinelor, să vedem ce fac”, a spus el.
Aeronava este înarmată cu torpile și rachete antinavă Harpoon și poate lansa și monitoriza sonobuoy-uri.
The Telegraph a prezentat un vehicul de suprafață fără echipaj Lightfish, o ambarcațiune de 12 picioare a marinei americane, echipată cu camere electro-optice și cu infraroșu și cu radar, care poate rămâne pe mare aproximativ șase luni.
Scopul său este să colecteze informații despre activitatea din ape, conectându-se prin Starlink și transmițând informațiile către centrul de operațiuni maritime.
Tehnologia poate părea futuristă, dar problema strategică pe care încearcă să o rezolve este una veche. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill declara că „oricine deține Islanda ține un pistol îndreptat ferm spre Anglia, America și Canada”. Opt decenii mai târziu, afirmația nu ar putea fi mai adevărată.
Islanda se află în zona strategic importantă Greenland-Iceland-UK Gap, coridorul maritim care leagă Atlanticul de Nord și regiunea arctică de apele din jurul Europei și Americii de Nord.
Pentru Rusia, zona reprezintă o rută de acces în Atlanticul de Nord pentru navele Flotei de Nord. Pentru NATO, este un culoar esențial prin care ar trebui să treacă întăririle și proviziile în cazul unui conflict major.
Navele rusești și chineze sunt tot mai active în regiune, în timp ce topirea gheții marine din Arctica deschide noi rute și intensifică competiția pentru resursele regiunii.
Fundul mării reprezintă o altă vulnerabilitate. Patru cabluri transatlantice leagă Islanda de Europa și America de Nord, lăsând țara expusă tipurilor de atacuri clandestine sau hibride care au devenit o preocupare tot mai mare pentru guvernele europene.
Ca răspuns la amenințările în creștere, Islanda a adoptat în februarie prima sa politică oficială de apărare și securitate națională, marcând o schimbare istorică pentru țară. Politica a recunoscut schimbarea mediului de securitate și a reafirmat apartenența Islandei la NATO și Acordul bilateral de apărare drept principalii piloni ai apărării sale.
NATO și-a intensificat, de asemenea, atenția asupra regiunii arctice prin Arctic Sentry, o nouă inițiativă menită să consolideze prezența, supravegherea și descurajarea Alianței în regiunea arctică.
Belgia a desfășurat, de asemenea, patru avioane F-16 și 105 militari la Keflavík, ca parte a misiunii rotative de poliție aeriană a NATO în Islanda.
The Telegraph a urmărit decolarea avioanelor Fighting Falcon în cadrul unui exercițiu, în care avioanele belgiene au demonstrat capacitatea de reacție rapidă de care Islanda însăși nu dispune.
Generalul-maior Bruno Beeckmans, comandantul forțelor aeriene belgiene, a declarat că aeronavele asigură o capacitate de reacție rapidă disponibilă 24 de ore din 24 și se vor antrena alături de forțele maritime, forțele speciale și alte mijloace aeriene ale NATO.
„Suntem foarte încântați să contribuim cu forța noastră aeriană profesionistă la efortul NATO de protecție”, a declarat el pentru The Telegraph.
O integrare tot mai strânsă cu Europa
Dar Islanda nu se bazează pur și simplu pe aliații săi. Instituțiile sale civile sunt tot mai mult nevoite să îndeplinească roluri asociate în mod normal unei armate.
Descriind baza aeriană Keflavík drept „ochii și urechile Nordului”, Marvin Ingólfsson, adjunctul comandantului bazei, a spus că activitatea de acolo devine tot mai militarizată.
„Desigur, Islanda nu are ofițeri permanenți. Dar avem poliția națională, avem paza de coastă și, practic, îndeplinim sarcini pe care le-am vedea îndeplinite de o armată. Și, desigur, mulți dintre noi avem, într-un fel, pregătire militară.”
Paza de Coastă islandeză are 280 de ofițeri și operează două nave de patrulare maritimă. Ea operează, de asemenea, sistemul de apărare aeriană al Islandei, cu patru complexe radar amplasate în jurul insulei pentru monitorizarea spațiului aerian al țării.
Există un alt posibil răspuns oferit dilemei de securitate a Islandei, o integrare mai strânsă cu Europa. „Cred că este o combinație bună să fii atât în NATO, cât și în UE”, a spus ministrul de Externe.
Campania pentru respingerea aderării susține însă că UE nu este o alianță de apărare, indicând faptul că Finlanda și Suedia, membre ale UE, au aderat la NATO după invazia Rusiei în Ucraina.
Pentru Haraldur Ólafsson, liderul campaniei „Nu” la UE, care se opune înființării unei armate islandeze, „militarizarea” UE este unul dintre motivele pentru care Islanda nu ar trebui să adere.
„Islanda nu cheltuiește acum nimic pentru armată, iar dacă aderăm, vom fi implicați în orice războaie în care Europa va dori să intre”, a spus el.
Deocamdată, Islanda privește, așteaptă și se bazează pe prietenii săi pentru a proteja țara pe care a ales să nu o înarmeze.
