Canicula din această vară nu ne topește doar pe noi. Dacă pentru oameni există ventilatoare, apă rece și umbrele pe terase, pentru animale supraviețuirea depinde în primul rând de noi. Fie că e vorba de cele ce trăiesc confortabil în casele noastre, pisicile vagaboande de lângă bloc sau miile de suflete din adăposturi, responsabilitatea noastră e aceeași: să le oferim șansa de a trece cu bine peste această vară sufocantă. Un bol cu apă proaspătă, plimbări la orele potrivite, o bucată de pământ răcoros, un prosop ud ori aer condiționat pot însemna, fără exagerare, diferența dintre viață și moarte pentru ele.
Antena3.ro a vorbit cu un medic veterinar, cu oameni care trăiesc printre sute de animale salvate, dar și cu stăpâni responsabili, care au învățat pe pielea lor ce înseamnă să-ți protejezi companionul atunci când asfaltul frige și aerul devine de nerespirat.
› Vezi galeria foto ‹
De ce asfaltul le arde lăbuțele
Un pericol adesea ignorat este asfaltul încins. La o temperatură a aerului de 30-35 de grade, asfaltul poate ajunge la 55-65 de grade Celsius - suficient pentru a provoca arsuri grave în mai puțin de un minut.
Testul e simplu: dacă tu, ca om, nu poți ține palma pe asfalt mai mult de câteva secunde, nici câinele nu ar trebui să calce pe acolo.
Arsurile la lăbuțe nu doar că provoacă dureri cumplite, dar cresc temperatura corporală și grăbesc instalarea șocului termic.
Cât de repede se instalează șocul termic
Căldura severă poate ridica temperatura corporală a unui câine la peste 41-42 de grade. În aceste condiții, în mai puțin de 30 de minute, animalul poate intra în colaps.
Organele cedează, apare insuficiența cardiacă sau edemul pulmonar, iar fără intervenție promptă, finalul poate veni în doar câteva ore - uneori chiar în 15 minute de la primele semne grave.
Ratele de mortalitate sunt șocante: între 14% și 36% dintre animalele care ajung la urgențe cu șoc termic nu supraviețuiesc dacă ajutorul întârzie.
Care sunt rasele și animalele cele mai predispuse la șocurile termice
Unii câini sunt mult mai vulnerabili la căldură decât alții, iar aici vorbim în primul rând despre rasele cu bot scurt - buldog francez, buldog englez, pug, shih tzu, boxer sau pekinez. Respirația lor este deja îngreunată în mod natural, iar pe caniculă devine aproape imposibil să-și regleze temperatura corpului. Practic, riscul de șoc termic e mult mai mare chiar și după o plimbare scurtă.
Cavalier King Charles Spaniel și Cocker Spaniel sunt și ei în topul raselor sensibile. În cazul lor, problema nu e doar botul scurt, ci și predispoziția genetică la boli cardiace. Mulți dezvoltă afecțiuni ale valvei mitrale încă de tineri, iar temperaturile ridicate pun o presiune uriașă pe inimă.
Nici câinii mari nu scapă de pericole. Labradorii, Golden Retrieverii, Ciobăneștii germani, Rottweilerii sau Saint Bernard sunt greu de protejat vara. Greutatea lor, combinată cu blana densă, face ca fiecare grad în plus să devină un test dur. La ei, vârsta joacă un rol decisiv: după 7 ani, organismul nu mai reușește să facă față la fel de bine.
Pe lângă rasă și vârstă, mai există două semne de risc care nu iartă: obezitatea și bolile cronice. Câinii grași sau cei cu probleme cardiace, respiratorii ori endocrine se supraîncălzesc mult mai repede. Uneori, în doar 15 minute pot intra în colaps dacă nu au parte de răcire și hidratare.
Pisicile par mai independente și mai rezistente, dar adevărul e că nici ele nu scapă de caniculă. Cele cu blană lungă și deasă, precum Persanele, Maine Coon sau Ragdoll, suferă cumplit când asfaltul arde și aerul e sufocant. Iar pisicile bătrâne sau cu probleme renale și cardiace se pot deshidrata rapid, riscând să nu mai apuce ajutorul. Pisicile care trăiesc pe străzi sunt și mai expuse: fără apă curată și fără un adăpost la umbră, corpul lor mic cedează în câteva ore.
Primele semne că animalul tău e în pericol
Semnele de alarmă sunt aceleași la toți: gâfâit intens, apatie, refuzul hranei, mucoase vineții, mers clătinat, spune medicul veterinar Alexandru Manolescu. Iar rasele cu botul scurt - buldog francez, buldog englez, pitbull și altele - sunt cele mai vulnerabile.
„Acești câini se supraîncălzesc și intră într-un moment de panică în care se hiperventilează. În momentul în care se hiperventilează, calitatea inspirului este foarte proastă și se pot sufoca. Este cea mai frecventă și cea mai urâtă problemă pe care o întâlnim din cauza căldurii. Este de preferat ca aceste rase să fie scoase doar dimineața și seara, când temperaturile nu sunt atât de mari, pentru că altfel pot avea reale probleme”, spune medicul veterinar.
Întrebat care este primul semnal de alarmă că ceva este în neregulă cu animalul, Alexandru Manolescu precizează că „gâfâitul este principalul simptom. Pot apărea și arsuri pe piele, la câinii cu blană deschisă sau fără pigment. Dar, în general, primul semn serios este apatia - animalul devine foarte letargic și respiră extrem de accelerat. Mucoasele devin cianotice, adică vineții. Normal, ele trebuie să fie roz, bine colorate. Când nu se oxigenează corect, din cauza căldurii și hiperventilației, devin vineții, iar asta e o problemă serioasă”.
Iar primul ajutor este vital.
„Să nu-l alergăm, să nu-l agităm. Să-l ținem într-un loc răcoros și să ne asigurăm că nu se supraîncălzește”, mai explică medicul veterinar.
Viața într-un adăpost pe timp de caniculă
Pentru Mona Semeniuc, care are grijă de aproape 200 de câini și 70 de pisici într-un adăpost, canicula este o luptă zilnică.
„Schimbăm apa de trei-patru ori pe zi și îi urmărim. Am pus plase de umbrire și, de câteva ori pe zi, trecem prin fața țarcurilor să vedem în ce stare sunt. La primul simptom luăm măsuri de precauție pentru a nu intra într-un șoc atât de puternic încât să nu mai putem face nimic”, a declarat ea, pentru Antena3.ro.
Ea povestește și despre cazurile dramatice prin care a trecut. Unul dintre cățeii salvați i-a murit din cauza căldurii prea mari.
„Primul caz a fost acum aproape patru ani. L-am dus la cabinet, l-au stabilizat, dar când am ajuns cu el înapoi la adăpost a făcut câțiva pași și i-a cedat inimioara. Atunci am învățat să intervin eu, imediat”, își amintește Mona Semeniuc.
Vara aceasta, trei căței din adăpost au avut probleme: „Unul bătrân, un câine imens, de aproape 50 kg, cu probleme cardiace și respiratorii... am reușit să-l stabilizăm. Și o cățelușă foarte bătrână, care se apropie de 20 de ani. De data asta am reușit să-i ajutăm. În momentul de față, știm care sunt cățeii care au nevoie de ajutor când este foarte cald afară și stăm cu ochii pe ei”.
Pisicile străzii sunt cele mai uitate
Pe timp de vară, cele care suferă cel mai mult sunt animalele străzii. În București predomină pisicile și nu în toate cartierele sunt oameni care au grijă ca acestea să aibă umbră, apă proaspătă și mâncare.
Pisicile comunitare par independente și „obișnuite cu strada”, dar adevărul e că și ele suferă crunt de la caniculă. Fără un bol cu apă curată și un petic de umbră, corpul lor mic se supraîncălzește rapid, iar riscul de colaps e la fel de mare ca în cazul câinilor.
„Putem să ajutăm și animalele nimănui. Și noi facem asta periodic. Putem să le punem apă curată, în recipiente cât mai joase, undeva la umbră. Dacă este posibil, să le oferim și un adăpost, nu știu, mici căsuțe sau chiar o cutie de carton rezistentă. În afara orașelor, dacă întâlnim animale, colegii noștri au mereu în mașini bidoane sau găleți cu apă, pe care le lăsăm la câmp. Pentru noi, oamenii, e un gest mic, dar pentru ele poate face diferența între viață și moarte”, spune Ana Constantinescu, consilier în cadrul Direcției Protecția Animalelor Ilfov.
Ce face un stăpân responsabil
Adnana, care are un Cavalier King Charles Spaniel, pe nume Cody, știe foarte bine cât de important e să fii atent la detalii.
Botul scurt nu-l lasă să respire cum trebuie atunci când e cald, iar asta, combinată cu predispoziția acestei rase la afecțiuni cardiace, îl face extrem de vulnerabil în zilele toride.
„Când știu că va fi foarte cald afară, mă trezesc la 06:30, ca să îl scoatem afară, eu sau soțul meu. Dacă nu este foarte cald, îl scot seara pe la 19:00 sau după 21:00, dacă temperaturile au fost foarte ridicate. În astfel de zile nu îi dau voie să alerge și ne așezăm pe locuri cu iarbă, la umbră, nu pe asfaltul încins. Am mereu apă la mine, îi ud botul, îl ud pe burtă”, spune ea.
Ea este atentă și la fiecare mișcare a câinelui, având în vedere că rasa lui e predispusă la mai multe afecțiuni.
„Dacă văd că suflă din ce în ce mai rapid sau des, mergem în casă, unde are aer condiționat și apă proaspătă. În plus, este o rasă cunoscută cu afecțiuni cardiace și trebuie mereu și obligatoriu să evite temperaturile ridicate”, adaugă ea.
Ştiri video recomandate
