Observarea unei persoane care se agită poate fi deranjantă uneori, enervantă sau chiar exasperantă. Acest fenomen psihologic poartă numele de "misokinesie" şi, spun cercetătorii din Canada, unul din trei oameni este afectat de el. Din păcate, este greu de recunoscut de cei care se confruntă cu această afecţiune, au mai precizat oamenii de ştiinţă.
Ce înseamnă misokinesia şi care sunt cauzele
Termenul "misokinesie" provine din limba greacă şi este compus din "miso" care înseamnă "ură" și "kinesis" care înseamnă "mișcare". Altfel spus: "ura faţă de mişcări", cum ar fi freamătul unei mâini sau a unui picior, dar şi învârtirea părului şi altele. Acest fenomen psihologic a fost puţin studiat de oamenii de ştiinţă, însă, în ultimii ani, ei şi-au îndreptat atenţia spre el şi a fost observat în contextul unei afecțiuni înrudite, respectiv misofonia – o tulburare în care oamenii devin iritați la auzul anumitor sunete repetitive, au scris jurnaliştii publicaţiei ScienceAlert.
Potrivit cercetătorilor, misokinesia este oarecum similară cu misofonia, însă, factorii declanșatori sunt, în general, mai degrabă vizuali, decât legați de sunet.
"Misokinesia este definită ca o reacţie afectivă sau emoțională negativă puternică la vederea mișcărilor mici și repetitive ale altcuiva, cum ar fi să vezi pe cineva care se agită fără minte cu o mână sau un picior", a explicat o echipă de cercetători, condusă de primul autor și psihologul Sumeet Jaswal, pe atunci la Universitatea British Columbia (UBC) din Canada, într-un studiu publicat în 2021, conform sursei citate.
Prima explorare științifică aprofundată a misokinesiei
Pentru a îmbunătăți înțelegerea fenomenului, Sumeet Jawal și ceilalţi oameni de ştiinţă din echipă au efectuat ceea ce au subliniat că a fost "prima explorare științifică aprofundată" a misokinesiei. Iar rezultatele indică faptul că un număr mare de persoane se confruntă cu senzații de stres cauzate de vederea agitației a celorlalți indivizi.
În timpul unor experimente în care au fost implicaţi peste 4.100 de participanți, cercetătorii au măsurat răspândirea misokinesiei într-un grup de studenți universitari și persoane din populația generală, evaluând impactul pe care l-a avut asupra lor și explorând de ce s-ar putea manifesta senzațiile.
"Am constatat că aproximativ o treime dintre participanţi a raportat un anumit grad de sensibilitate misokinesia la comportamentele repetitive ale altor persoane, așa cum sunt întâlnite în viața lor de zi cu zi", au explicat cercetătorii, potrivit sciencealert.com.
Ulterior, ei au mai menţionat: "Aceste rezultate susțin concluzia că sensibilitatea la misokinezie nu este un fenomen limitat la populațiile clinice, ci, mai degrabă, este o provocare socială de bază și insuficient recunoscută până în prezent, împărtășită de mulți din populația generală, mai largă".
Fenomenul psihologic pare să varieze semnificativ de la un individ la altul. În timp ce unele persoane raportează doar o sensibilitate scăzută la stimulii de agitație, altele se simt foarte afectate.
"Acestea sunt afectate negativ din punct de vedere emoțional și experimentează reacții precum furie, anxietate sau frustrare, precum și o plăcere redusă în situațiile sociale, la locul de muncă și în mediile de învățare. Unii chiar urmăresc mai puține activități sociale din cauza acestei afecțiuni", a explicat Todd Handy, psiholog în cadrul Universităţii British Columbia din Canada.
În cadrul studiului, oamenii de ştiinţă au efectuat teste ca să descopere dacă misokinesia oamenilor ar putea proveni dintr-o sensibilitate vizual-atențională crescută, echivalentă cu o incapacitate de a bloca evenimentele care distrag atenția și care au loc în periferia vizuală. Rezultatele primelor experimente nu au fost concludente în această privință, cercetătorii nu au găsit dovezi clare că mecanismele reflexive de atenție vizuală contribuie în mod substanțial la sensibilitatea la misokinesie.
"Ai lor «neuroni-oglindă» să fie în joc"
Deși, ne aflăm încă la începutul explorării de unde ar putea proveni misokinesia la nivel cognitiv, cercetătorii au câteva piste ipotetice pentru cercetările viitoare.
"O posibilitate pe care noi ne-o dorim să o explorăm este ca ai lor «neuroni-oglindă» să fie în joc. Acești neuroni se activează atunci când ne mișcăm, dar se activează și atunci când îi vedem pe alții mișcându-se... De exemplu, atunci când vezi pe cineva că este rănit, este posibil să te cutremuri şi tu, deoarece durerea lui se oglindește în propriul tău creier", a declarat Sumeet Jaswal, conform potrivit ScienceAlert.
Prin extensie, este posibil ca persoanele predispuse la misokinesie să empatizeze în mod inconștient cu psihologia celor care se agită. Iar acest lucru nu se întâmplă într-un mod bun.
"Un motiv pentru care oamenii se agită este că sunt anxioși sau nervoși, astfel încât, atunci când persoanele care suferă de misokinesie văd pe cineva care se agită, s-ar putea să oglindească acest lucru și să se simtă la rândul lor anxioși sau nervoși", a mai afirmat psihologul Sumeet Jaswal.
Rezultatul unui nou studiu realizat de Sumeet Jaswal în 2024 pe 21 de voluntari a arătat că misokinesia ar putea fi legată de dificultățile pe care le are o persoană în a se deconecta de la un stimul, mai degrabă decât de distragerea inițială.
Ştiri video recomandate
