O nouă interpretare a datelor seismice marțiene realizată de Ikuo Katayama de la Universitatea Hiroshima și Yuya Akamatsu de la Institutul de Geodinamică Marină sugerează existența apei sub suprafața planetei Marte. „Dacă există apă lichidă pe Marte,” spune Katayama, „atunci este posibilă prezența activității microbiene.”
Această analiză se bazează pe datele obținute de SEIS (Seismic Experiment for the Interior Structure), un instrument seismologic plasat pe suprafața marțiană de landerul InSight al NASA, care a ajuns pe Marte în 2018. InSight este un robot unic, deoarece a folosit un braț robotic pentru a poziționa un seismometru direct pe suprafața planetei, scrie phys.org.
Instrumentul SEIS captează undele seismice generate natural pe Marte de cutremure marțiene sau de impactul meteoriților, oferind o imagine a interiorului planetei.
Detectarea apei prin unde seismice
Atunci când Marte este zguduit de un cutremur sau de un impact meteoritic, SEIS înregistrează energia emisă sub formă de unde P, unde S și unde de suprafață, ceea ce permite crearea unei hărți a interiorului planetei.
- Undele S nu pot călători prin apă și se deplasează mai lent decât undele P. Astfel, analiza prezenței și a vitezei acestora oferă indicii despre structura subterană a planetei.
- Undele P călătoresc mai rapid prin materiale dense și mai lent prin materiale mai puțin dense, permițând determinarea densității rocilor și identificarea unor posibile modificări structurale.
Datele colectate de SEIS indică două limite subterane, la 10 km și 20 km adâncime, marcate de diferențe în viteza undelor seismice.
Apa lichidă, o posibilă explicație
Anterior, aceste limite au fost interpretate ca tranziții bruște în porozitatea rocilor sau în compoziția chimică a interiorului marțian. Însă Katayama și Akamatsu susțin că aceste discontinuități ar putea reprezenta dovezi ale prezenței apei în subteranul marțian.
Seismologii au identificat o posibilă zonă de tranziție între fisuri uscate și fisuri umplute cu apă în scoarța planetei. Pentru a-și testa ipoteza, cercetătorii au analizat viteza undelor seismice care trec prin roci similare celor marțiene, în condiții uscate, umede și înghețate.
Rocile tipice de pe Marte sunt asemănătoare cu diabazul din Rydaholm, Suedia, datorită structurii uniforme de plagioclaz și ortopiroxen. În laborator, cercetătorii au măsurat viteza undelor P și S în mostre uscate, umede și înghețate, folosind un traductor piezoelectric care transformă energia electrică în unde seismice.
Rezultatele au arătat diferențe semnificative între viteza undelor în cele trei tipuri de mostre, susținând astfel ipoteza că limitele detectate la 10 km și 20 km adâncime ar putea indica o tranziție de la roci uscate la roci umede, mai degrabă decât o schimbare a porozității sau a compoziției chimice.
Implicații pentru existența vieții
Aceste experimente de laborator sprijină ideea că datele seismice înregistrate reflectă prezența apei lichide sub suprafața lui Marte.
„Multe studii sugerează că Marte a avut apă în urmă cu miliarde de ani,” explică Katayama. „Însă modelul nostru indică prezența apei lichide pe Marte în prezent.”
Această descoperire crește semnificativ posibilitatea existenței formelor de viață microbiană sub suprafața marțiană, transformând viitoarele misiuni de explorare într-o provocare și mai incitantă.
Ştiri video recomandate
