La prima vedere, fosilele de dinozauri și cercetările moderne asupra cancerului par a fi două domenii complet distincte. Totuși, un nou studiu sugerează că țesutul moale conservat în interiorul oaselor vechi de milioane de ani ar putea oferi perspective importante despre modul în care funcționează cancerul – și cum l-am putea trata astăzi. Din echipa implicată în studiu au făcut parte şi cercetători din România, scrie Science Alert.
Cercetători din Marea Britanie și România au analizat fosilele unui dinozaur Telmatosaurus transsylvanicus, o specie mică, erbivoră, de mărimea unei vaci, care a trăit în urmă cu aproximativ 66–70 de milioane de ani, pe teritoriul actual al României. Folosind tehnici avansate de microscopie, echipa a identificat structuri ce seamănă cu globulele roșii (eritrocite), asociate cu o tumoare de la nivelul maxilarului dinozaurului, identificată anterior într-un alt studiu.
Această descoperire indică faptul că fragmente minuscule de țesut moale ar putea fi mai frecvent conservate în fosile decât se credea până acum – și asta ar putea permite obținerea unor informații valoroase despre viața acestor creaturi preistorice, inclusiv despre afecțiunile de care sufereau.
"Spre deosebire de oasele fosilizate, țesuturile moi conțin proteine care oferă indicii moleculare despre mecanismele biologice implicate în diverse boli", a explicat oncologul Justin Stebbing de la Universitatea Anglia Ruskin din Marea Britanie.
"Cercetarea noastră, bazată pe metode relativ puțin utilizate, deschide drumul către noi direcții de explorare care ar putea duce la descoperiri importante, cu impact real asupra sănătății umane", a adăugat el.
Un astfel de exemplu este posibilitatea ca aceste rămășițe de țesut moale de dinozaur să contribuie la o mai bună înțelegere a evoluției cancerului și a mecanismelor sale, spun autorii studiului.
Animale mari, precum balenele sau elefanții, au dezvoltat mecanisme naturale de protecție împotriva cancerului – iar dinozaurii, și ei fiind creaturi de mari dimensiuni și cu o viață îndelungată, ar fi putut evolua într-un mod similar.
Înțelegerea acestor adaptări biologice antice ar putea, în viitor, să inspire noi metode de prevenire sau tratament al cancerului la oameni.
Păstrarea corectă a acestor mostre este esențială: chiar dacă tehnologia de analiză va continua să evolueze, aceste progrese nu vor putea fi valorificate pe deplin fără accesul la țesut fosilizat de calitate.
"Dinozaurii, ca organisme mari și longevive, reprezintă un subiect ideal pentru a cerceta modul în care speciile au gestionat predispoziția și rezistența la cancer pe parcursul a milioane de ani" a mai spus Stebbing.
"Este crucial ca eforturile pe termen lung de conservare a fosilelor să fie bine coordonate, pentru a asigura că cercetătorii din viitor vor avea acces la mostre potrivite pentru analize moleculare avansate", a subliniat el.
Dinozaurul analizat în acest studiu suferea de o tumoare de tip ameloblastom, o afecțiune care apare și astăzi la oameni. Faptul că dinozaurii au trăit pe Pământ timp de milioane de ani oferă o oportunitate unică: putem urmări posibilele transformări ale cancerului în timp și modul în care speciile afectate au reacționat sau s-au adaptat la această boală.
Deși ideea că țesutul organic poate supraviețui zeci de milioane de ani pare improbabilă, noul studiu arată că acest lucru este totuşi posibil, oferind astfel ocazia de a înțelege mai bine influența factorilor genetici, biologici și de mediu asupra apariției cancerului în perioada Cretacicului târziu.
"Proteinele, mai ales cele din țesuturi calcificate precum osul, sunt mai stabile decât ADN-ul și mai puțin susceptibile la degradare sau contaminare. Acest lucru le face extrem de utile pentru studierea bolilor antice, inclusiv cancerul, în cadrul cercetărilor paleontologice", a explicat Stebbing.
Ştiri video recomandate
