În zilele noastre, petrecăreții din toate părțile Regatului Unit și nu numai se adună în West Country pentru a lua parte la nebunia minunată a festivalului Glastonbury. Se pare că, la sfârșitul epocii bronzului, tot o perioadă de criză climatică și economică, era prezent acelaşi tip de impuls. Experții au examinat oase de animale excavate din mormane de gunoi (gropi mari de gunoi preistorice) din Wiltshire și Valea Tamisei și au găsit dovezi care sugerează că, în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, oamenii călătoreau de departe pentru a se aduna la mari ospățuri cu carne, scrie The Guardian.
Cercetătorii au descoperit că, în epoca bronzului, oamenii transportau în mod obișnuit un număr mare de porci și vite, pe distanțe de sute de kilometri, către aceleași locuri, timp de decenii. Richard Madgwick, care lucrează la Școala de Istorie, Arheologie și Religie a Universității din Cardiff, a declarat că descoperirile indică o "epocă a ospățurilor".
"Într-o perioadă de instabilitate climatică și economică, oamenii din sudul Marii Britanii au început să se bucure de ospețe", a spus el.
Madgwick a explicat că aceste evenimente erau, cel mai probabil, modalități de construire și consolidare a relațiilor în cadrul comunităților și între acestea.
"Sunt destul de sigur că aceste întruniri ar fi jucat un rol foarte important în crearea unui anumit grad de coeziune comunitară într-o perioadă dificilă", a explicat el.
Așa cum festivalurile moderne au atmosfere diferite și atrag publicuri variate, descoperirile din mormanele de gunoi sugerează că locurile de ospăț aveau caracteristici individuale. Cel mai mare loc examinat, la Potterne, lângă Devizes, în Wiltshire, este plin de rămășițe de ospăț, inclusiv până la 15 milioane de fragmente osoase.
Acolo, carnea de porc era preferată, porcii fiind aduși dintr-o arie largă de exploatare, inclusiv din Țara Galilor, Cornwall, Devon și centrul nordic sau nord-vestul Angliei.
Spre est, la Runnymede, din Surrey, a fost un alt punct important de adunare, dar oamenii de acolo par să fi preferat carnea de vită, vitele sosind în număr mare din Țara Galilor și Cornwall/Devon.
La East Chisenbury, la aproximativ 16 kilometri de Stonehenge, numărul de rămășițe de oi sugerează că oaia ar fi putut fi carnea preferată, iar cercetările arată că majoritatea animalelor proveneau din împrejurimile imediate.
A fost o perioadă dificilă, când clima devenea mai umedă, iar statutul bronzului părea să fi fost retrogradat.
Madgwick a spus că locuitorii din Potterne și Runnymede ar fi putut reacționa la această situație organizând adunări mari, primind cu brațele deschise persoane din afara comunității, în timp ce cei din East Chisenbury păreau mai hotărâți să mențină lucrurile la nivel local și să profite la maximum de resursele proprii.
"Fiecare comunitate mică reacționează diferit la această perioadă de instabilitate", a spus el.
Pentru acest studiu, oamenii de știință au folosit analiza multi-izotopică, o metodă în plină dezvoltare în arheologie. Fiecare zonă geografică are o compoziție chimică diferită, care pătrunde în apa și alimentele cultivate acolo. Pe măsură ce animalele mănâncă și beau, acești markeri regionali rămân în oasele lor, permițând cercetătorilor să identifice locul în care au fost crescute – chiar și secole mai târziu.
Madgwick a spus că mormanele de gunoi erau imense, iar volumul de material de acolo era uimitor.
"Vorbim despre milioane și milioane de fragmente osoase, potențial sute de mii de animale", a mărturisit el.
