În spatele agitației turistice din Marele Bazar din Istanbul, una dintre cele mai vechi și mai mari piețe acoperite din lume, supraviețuiește o lume a meșteșugurilor transmise din generație în generație. În ateliere ascunse, bijutieri și artizani armeni, greci, evrei și sirieni au transformat, timp de secole, metalele prețioase și pietrele rare în adevărate opere de artă, păstrând vii tradiții, legături și o cultură a meșteșugului pe care modernitatea și comerțul de masă amenință să le facă să dispară.
„Piatra aceasta stă în seif de foarte multă vreme”, spune Umit Berksoy, de 78 de ani, aplecându-se peste masă, cu lupa în mână, în timp ce își trece ușor degetele peste piatra care strălucește în interiorul pânzei albe și șifonate. „Nu mai găsești rubine de dimensiunea aceasta, perfecte pentru un inel”.
› Vezi galeria foto ‹
Cu această atingere, Berksoy, bijutier cu o îndelungată experiență în legendarul Bazar din Istanbul, este gata să pornească într-o nouă călătorie creativă prin una dintre cele mai vechi și mai frumoase piețe acoperite din lume, străbătând galerii încărcate de istorie, în care dăinuie o cultură unică a creației, călătorie în care a fost însoțit de CNN.
Este o lume în care, de secole, orice material este transformat în artă și în care meșteri proveniți din diferitele minorități religioase ale Turciei - armeni, greci, evrei și sirieni - au lucrat cot la cot, construind parteneriate trainice și contribuind la menținerea vie a bazarului.
Bazele acestei lumi comerciale comune, desfășurate sub un singur acoperiș imens, au fost puse de sultanul otoman Mehmed al II-lea, pe atunci în vârstă de 21 de ani, la scurt timp după cucerirea Constantinopolului de la bizantini, în 1453.
„Adevărata măiestrie constă în a construi un oraș și în a câștiga inimile oamenilor săi”, declara Mehmed Cuceritorul. Avea nevoie de un centru comercial care să-i finanțeze proiectele de construcție și să deservească o comunitate extrem de diversă.
Extinzându-se de-a lungul sutelor de ani și supraviețuind unor cutremure devastatoare, Marele Bazar a ajuns să fie inima comerțului tradițional al Turciei și un vast loc de formare pentru generații întregi de meșteșugari.
De-a lungul timpului, aleile care se intersectează, despre care istoricul de artă otomană Mustafa Cezar observa că erau „la fel de ordonate ca niște cazărmi militare”, s-au organizat în mod firesc în jurul meșteșugurilor tradiționale, primind numele meseriilor practicate acolo.
Magazinele și-au schimbat însă înfățișarea, adaptându-se noilor tendințe și gusturilor în schimbare ale turiștilor străini. În spatele lor, zidurile groase de piatră au protejat spiritul bazarului, spune Berksoy.
Strecurându-se printre grupurile de turiști și vânzătorii ambulanți, el indică aleile dedicate bijuteriilor, obiectelor din argint, articolelor din piele, suvenirurilor tradiționale și covoarelor lucrate manual, schițând în aer o hartă invizibilă a bazarului.
Această lume vibrantă, scăldată în lumină și vizitată de până la 400.000 de oameni pe zi, reprezintă doar suprafața, adaugă el, în timp ce pășește cu încredere prin Poarta Nuruosmaniye, una dintre cele 11 intrări principale într-un labirint cu 65 de străzi, 14 hanuri și aproximativ 3.600 de magazine.
„Sub tot acest fast și această bogăție, în atelierele minuscule, se află adevărata valoare și frumusețe”, spune el.
Inima bazarului
Trecând pe sub bolți înalte de șase metri, bijutierul se oprește lângă un han, marcat de un basorelief din epoca bizantină, care înfățișează un vultur fioros cu aripile larg desfăcute. Lumina puternică a soarelui luminează arcul printr-un mic puț de aerisire.
„Acesta este, în mare măsură, nucleul Marelui Bazar”, spune el, arătând spre Cevahir Bedesteni, o clădire cu 15 cupole în jurul căreia s-a dezvoltat piața de astăzi.
„Profitul este o pasăre sălbatică ce zboară prin aer”, se arată în inscripție, potrivit profesorului de economie Kenan Mortan, care a scris despre Marele Bazar în 2010. „Dacă reușești să o prinzi cu grație, poți prospera în acest han”.
Cu aceeași grație au făcut comerț Berksoy și colegii lui timp de o jumătate de secol, rezolvându-și neînțelegerile, construind parteneriate și prietenii durabile și transmițându-și experiența generațiilor mai tinere.
Turiștii privesc prin vitrine, se opresc pentru fotografii sau se angajează în negocieri aprinse, în timp ce bijutierul veteran schimbă saluturi cu cunoscuții la fiecare colț, înainte de a ieși din clădirea principală.
Prima oprire este la micul magazin cu ramă din lemn, Apraham, numit după fondatorul său armean, care comercializează aur brut și alte metale prețioase încă din 1882. Lângă ușă atârnă un clopoțel din cupru, chiar sub una dintre cele peste 128 de camere de supraveghere ale bazarului, care monitorizează fără întrerupere străzile și acoperișurile.
Următoarea oprire este Epoque, un magazin de antichități în care timpul pare să se fi oprit în 1865. Getvart Teminyan, în vârstă de 76 de ani, era adolescent când a fost angajat ca vânzător.
Astăzi, el este singurul care se ocupă de afacere, alături de fostul lui ucenic, Ibrahim Halil Iyisarac, în vârstă de 63 de ani.
„În ultima vreme, tot mai mulți oameni vin să-și vândă obiectele de valoare din cauza situației economice”, spune Teminyan. „Dar după orice cădere urmează o revenire, iar noi vom fi aici și pentru acel moment”.
O priveliște demnă de filmele cu James Bond
În apropiere, în interiorul hanului İkizler Han, un adevărat labirint de ateliere de bijuterie și magazine angro care datează de la sfârșitul anilor 1940, rubinul de 12 carate al lui Berksoy este pe cale să-și schimbe proprietarul și să primească montura de aur care îl va încadra.
Multe dintre pietrele sale au fost deja transformate aici, înainte de a ajunge în vitrinele magazinului Barneys New York, închis între timp, și de a împodobi, de-a lungul anilor, bijuteriile purtate de numeroase celebrități.
Sevan Harunyan, de 54 de ani, fondatorul unuia dintre cele mai consacrate ateliere de „sadekâr” din bazar, specializate în prelucrarea aurului și realizarea monturilor pentru bijuterii, și-a petrecut zeci de ani transformând desenele în metale prețioase și dând viață nenumăratelor creații ale lui Berksoy.
Modestul său atelier este martorul celor 46 de ani pe care Sevan i-a dedicat perfecționării acestui meșteșug.
Piesa centrală a încăperii este o masă masivă din lemn vechi, acoperită cu obiecte împrăștiate și străbătută de un labirint de cabluri. Sevan ia una dintre uneltele minuscule, așezate cu grijă de-a lungul peretelui, în contrast cu dezordinea din jur, și o apasă ușor pe montura de aur pe care o ține în mână.
Prin singura fereastră a încăperii, îți poți imagina cu ușurință cum Daniel Craig, în rolul lui James Bond, gonește cu motocicleta peste acoperișurile acoperite cu țiglă, în scena de deschidere a filmului Skyfall, din 2012.
„Nu te saturi niciodată de priveliștea asta”, spune Sevan, privind în afară cu un zâmbet larg. În aceeași încăpere, fiii lui, Arda, în vârstă de 22 de ani, și Aras, de 25 de ani, au avut primul contact cu această profesie, pe când aveau aproximativ 10 ani.
„Veneam aici foarte devreme dimineața, în vacanțe, și dormeam aici”, povestește Aras zâmbind, în timp ce își arată postul de lucru, aflat acum vizavi de cel al tatălui său.
„Pe atunci, doar priveam sau, în cel mai bun caz, încercam să reproducem schițe simple pe care ni le dădea tata”.
Absolvent al Facultății de Statistică din cadrul Universității Mimar Sinan din Istanbul, Aras a introdus proiectarea computerizată în afacerea familiei, adăugând propria contribuție procesului de producție.
Arda a fost cel mai îndemânatic dintre cei doi, preferând munca manuală.
„Mai am încă multe de învățat, așa că, deocamdată, mă ocup de lucrările suplimentare”, spune el. „Tata face lucrările dificile, care necesită multă finețe”.
Născuți în comunitatea armeană din Istanbul, frații au urmat un drum profesional obișnuit pentru familiile lor. Armenii, astăzi o minoritate în Turcia, dar cu rădăcini în întreaga Anatolie care preced cu mult perioada otomană, s-au bucurat timp de secole de reputația de a fi cei mai pricepuți meșteșugari.
Meșterii armeni au dominat, de asemenea, lumea bijuteriilor din Marele Bazar, din împrejurimile sale și chiar dincolo de acestea, spune Berksoy, amintindu-și de maeștrii pe care i-a cunoscut în Statele Unite.
Rubinul se află pe mâini bune. După peste 40 de ani de colaborare, cei doi știau exact cum urma să prindă formă schița desenată în creion de Berksoy. Schimbă doar câteva cuvinte și își confirmă înțelegerea prin încuviințări reciproce.
„Trebuie să păstrăm această meserie și tradiția maestru-ucenic care o însoțește, pentru că ea are valoare atunci când este transmisă mai departe”, spune Sevan. „Simt că am o responsabilitate, lucrând chiar în inima producției”.
„La urma urmei”, adaugă el, „așa stau lucrurile în bazar, indiferent câte centre comerciale apar în jurul nostru”.
Montarea rubinului
Bijuteriile reprezintă în continuare cea mai importantă ramură comercială a Marelui Bazar, iar 57 de maeștri deservesc cele 532 de ateliere de bijuterii, magazine de aur și magazine de bijuterii din interiorul zidurilor sale, potrivit unui studiu realizat în 2017.
Hrant Zorbas, în vârstă de 66 de ani, unul dintre acești maeștri, specializat în „mihlama”, adică montarea pietrelor prețioase, se pregătește să fixeze rubinul în montura inelului realizată de Sevan, urmând desenul lui Berksoy.
Zorbas își acoperă cu grijă genunchii cu o bucată groasă de piele, prinsă de masă prin două extensii rabatabile, menite să recupereze orice rest de material valoros. Își așază o lupă dreptunghiulară peste ochelarii de vedere și începe să examineze montura lustruită cu o mână, în timp ce freacă rubinul cu cealaltă.
„Shant”, spune el, referindu-se la fiul său de 42 de ani, așezat vizavi, „preferă să facă asta cu noul lui microscop de bijutier, de ultimă generație, dar eu trebuie să văd cu ochii mei crăpăturile, defectele și urmele lăsate de montare”.
Precizia este, fără îndoială, un avantaj într-o muncă atât de migăloasă și consumatoare de timp, iar Zorbas nu se plânge. Se consideră norocos că are un fiu dispus să lucreze alături de el și să preia o meserie pe care lumea modernă a pus-o în pericol în moduri ce depășesc simpla apariție a microscopului pentru bijutieri.
„Stilul de viață al oamenilor și, implicit, felul în care poartă bijuterii, precum și modul în care privesc luxul s-au schimbat dramatic de-a lungul anilor”, spune Shant. „Deși acele elaborate pentru cravate sau acele de rever pentru femei nu mai sunt la modă, există încă oameni care apreciază valoarea bijuteriilor lucrate manual”.
Zorbas ține inelul în mână și îi admiră aspectul final. Rubinul se potrivește perfect în montură, fiind susținut de șiruri subțiri de diamante tăiate în formă de baghetă, dispuse de o parte și de alta.
„Ce inel fabricat în serie ar putea egala această frumusețe?”, spune Berksoy, plin de admirație. „Aici se află sufletul bazarului”.
