Avem vot uninominal pentru Parlament
(dacă trece şi hopul de la Curtea Constituţională) şi tot nu e
bine. După ani de zile de campanii de presă pe alocuri furibunde,
cu gonflarea argumentelor populiste şi ignorarea analizelor
politice, s-a votat totuşi uninominalul. Dar, ca la români,
nici aşa nu e bine. Că se votează de fapt liste mascate, că
sistemul lui Băsescu era singura salvare de la pieire a clasei
politice, că se întăresc baronii locali, că intră
maneliştii în Parlament, că, până la urmă, de ce
n-are bască uninominalul ăsta!
N-aş vrea să devin avocatul
parlamentarilor ce au votat noul sistem electoral, dar nu pot să nu
observ că multe dintre obiecţiile aduse acum, post-factum,
funcţionau ca argumente ale clasei politice să nu-şi schimbe
sistemul de a fi aleşi.
Printr-o fericită conjunctură politică,
mai cu o diversiune de tip referendum dinspre Cotroceni, mai cu şantaj
între partide, politicienii au renunţat la argumentele-frână
şi au reuşit totuşi să ajungă la un consens şi să treacă
uninominalul prin Parlament.
Este poate cel mai elocvent gest politic
al Parlamentului de la '92 încoace, după aprobarea
Constituţiei şi cred că ar trebui să vedem partea bună a
lucrurilor. Nicicând nu vom avea un sistem electoral ideal ?
aşa ceva nu există, şi nu e ca girafa lui Moromete. Ar fi mult mai
tonic pentru viaţa societăţii să vezi că s-a progresat în
reforma politică şi nu că s-a dat înapoi.
Avantajele faţă de vechiul sistem
electoral pe liste de partid nu pot fi ignorate. Să le luăm pe
rând:
1. Se votează oameni, nu liste. Este
foarte important să-ţi identifici, ca alegător, persoana care te
reprezintă şi nu un grup de oameni cu identitate de partid. Va
conta foarte mult statura şi priceperea candidatului, poate mai
mult decât partidul din care face parte (cum se întâmplă
la primăriile din urbanul mic şi rural).
2. Teritoriile parlamentarilor vor fi
mult mai bine conturate. Un deputat sau un senator va avea clar în
?parohie? un oraş mare şi câteva comune, le va acoperi
mult mai uşor şi va cunoaşte mai profund alegătorii.
Responsabilitatea nu mai este disipată ca până acum între
8-10 parlamentari care acopereau un judeţ întreg şi de fapt
nu acopereau nimic. Acum, dacă lipseşti din circumscripţie se
vede, pentru că nu mai e nimeni în locul tău de deputat!
3. Se elimină inconvenientul
sistemului uninominal pur, în care era posibil ca şi mai mult
de 50% dintre alegători să nu fie reprezentaţi conform opţiunilor
lor electorale. În sistemul votat zilele acestea se face o
distribuire proporţională a voturilor alegătorilor.
Chiar şi numai aceste avantaje ar fi
suficiente pentru a recunoaşte eficienţa mărită a noului sistem,
dar mai sunt şi altele.
Cât despre dezavantaje, acestea nu
sunt mai mari decât la votul pe liste. Cel mult sunt preluate
de la acesta.
1. Se păstrează controlul
partidului asupra candidaţilor. Să fim serioşi, de asta există
partide şi, deocamdată, nu s-a inventat un instrument democratic
mai bun pentru acţiunea politică. Evident că partidele, prin
conducerile lor, vor controla strategic la nivel naţional
acţiunile candidaţilor. Metehnele româneşti de ?control?
nu vor fi eradicate printr-un sistem electoral. Chestiunea ţine de
civilizaţie şi educaţie politică. Cine se simte încorsetat
în partid poate alege varianta candidaturii independente, mai
accesibilă în sistemul colegiilor uninominale.
2. Există varianta ca un candidat să
câştige un colegiu şi să nu intre în Parlament din
cauza prestaţiei slabe a partidului său. Şi în sistemul pe
liste exista acelaşi risc: un candidat locomotivă de pe o listă
să rateze Parlamentul pentru că partidul său n-a trecut pragul
naţional. Este aceeaşi situaţie, nu poţi fi în Parlament
cu un partid-om. Partidul este expresia unei democraţii naţionale
sau măcar regionale.
3. Parlamentul va fi plin de
manelişti, fotbalişti şi folclorişti. Da, dar nu mai mult ca şi
până acum. Ba, probabil vor fi mai puţini. Până acum
intrau la adăpostul listelor (nu ştiu vreun exemplu în care
un astfel de personaj să fi fost cap de listă!), de acum trebuie
să se exprime personal în campanie, la bătaie cu politicieni
de meserie. Cred că electoratul român s-a mai maturizat şi a
depăşit faza în care alegea după şuşanele şi meciuri de
fotbal. Exemple: Gigi Becali n-a trecut pragul la europarlamentare,
CV Tudor n-a mai hipnotizat publicul, iar referendumul încâlcit
şi forţat de Băsescu nu a fost validat de electorat.
Aşadar, pentru cine vrea să vadă
jumătatea plină a paharului uninominalului nu este foarte greu şi
nici exagerat. Sau, desigur, avem varianta cu totul e rău şi pute
în România.
Răzvan Mitroi
