SUA cere statelor arabe să dea un impuls procesului de pace din Orientul Mijlociu

ALTE Razboaie civile in tari musulmane si arabe:
Liban 15 ani razboi civil 200.000 arabi morti.Siria orasul Homs 20.000 arabi morti.Razboiul Irak-Iran a durat 10 ani
1.500.000 victime.Irak continua si azi 1.000.000 morti.
Algeria:In 1992 un partid musulman a castigat alegerile.Armata algeriana a anulat alegerile.a izbucnit razboi civil care continua si azi.Peste 100.000 arabi morti.
Somalia-400.000 morti.NU SUNT EVREI IN ACESTE TARI.

jidanii fac orice pentru pace : omoara femei si copii , anexeaza pamantui cu japka de la palestinieni , inchid in inchisorile lor subterane toti palestinienii care nu colaboreaza ,asa ca hai cu pacea nazist - sionista !!!! e ca si cum vine cineva cu forta la tine in casa si incepe sa-ti impuna mi de reguli aberante pe daca nu le respecti te inchide in baie sau te da afara pe strada . Jidanilor le tzatzaie basanaurile de frica la auzul ca HEZBOLAH vor iar sa-i tunda-n gura , au mancat o tavaleala in 2006 de-i mai dorGauoazele si acum

Stau si ma intreb cat de prost poti fi "FmDk" !
"Au mancat o tavaleala in 2006"; cine, Israelul sau Hezbolahul ?
Idiotule !!!!

De curajosi ce sunt jidanii au un proiect care viza emigrarea evreilor din lumea arabă (care au format astfel proletariatul noului stat) și toate mijloacele au fost utilizate. Se știe azi că israelienii au comis atentate împotriva sinagogilor din Irak pentru a favoriza plecarea evreilor irakieni. În Maroc, propagandiștii au bătut țara în lung și-n lat pentru a-i convinge pe evrei să plece. În Yemen, una dintre comunitățile cele mai vechi, israelienii au utilizat legende locale pentru a-i face pe toți evreii să plece în câteva săptămâni. În Algeria, decretul Cremieux (1870) dăduse naționalitatea franceză evreilor, dar nu și musulmanilor. În momentul independenței, evreii, a căror prezență în Maghreb era anterioară sosirii arabilor, au fost asimilați francezilor algerieni și au trebuit să plece. Cei mai mulți au venit în Franța. O adevărată cercetare identitare ar trebui să fie făcută în privința evreilor arabi. Istoria lor nu este cea a antisemitismului european sau a genocidului. Dar este o altă durere, ruperea definitivă cu rădăcinile lor, cu o lume în care evreii au trăit mult în pace. Este și sosirea într-o nouă țară în care au suferit noi forme de discriminare, sociale de această dată. Se poate vedea că toate manifestările antievreiești, toate formele de persecuție, fie că sunt legate sau nu de zionism, au provocat valuri de emigrație și au întărit Israelul. Dar în același timp, autoritățile israeliene au făcut tot ce le-a stat cu putință pentru a provoca Alya (7), inclusiv utilizând metode reprobabile. Instrumentalizarea antisemitismului și a genocidului Zioniștii au proclamat centralitatea Israelului. Acest stat pretinde că vorbește în numele evreilor din lumea întreagă. Cei care nu sunt de acord sunt "evrei trădători" sau care "se urăsc pe ei înșiși". Zioniștii pretind că-i protejează pe evrei de antisemitism când în realitate ei îi pun în pericol: nimeni nu poate crede în mod serios că politica israeliană bazată pe aroganță, pe faptul împlinit și pe umilire cotidiană poate să dureze o eternitate. Două secole după ieșirea din ghettou, zioniștii au creat unul nou, ermetic, un adevărat zid. Dacă a existat întotdeauna le evrei un pluralism al comportamentelor și al tradițiilor, azi nu mai este decât o singură cale: emigrarea în Israel sau susținerea necondiționată a acestui stat.

Draga florian mai-Idiot cu diploma de retardat, tu nu stii cea ce pana si jidanii recunosc ,si te trezesti vorbind caBoul in tzeava :> Înfrângerea militară a Israelului, , în Liban, a luat lumea prin surprindere. A fost dintru început un șoc pentru administrația Bush, ca și pentru Tony Blair, care se grăbiseră să dea Israelului undă verde pentru distrugerea ierarhiei șiite din Liban, ca să nu vorbim de distrugerea totală a infrastructurii civile libaneze. Bush și Blair n-au fost singurii șocați, lume arabă însăși a fost zăpăcită. Liderii arabi nu sunt obișnuiți cu înfrângeri ale armatei israeliene. Șefii arabi moderați s-au văzut constrânși să urmărească la televizor cum un cleric musulman, singur, îi învăța pe israelieni sensul cuvântului ?sfidare?. Aparent, Șeicul Hassan Nasrallah și un număr insignifiant de luptători au fost primii arabi care au înfrânt armata israeliană la sol. Victoria lor a făcut din Israel o cârpă. Puterea de amenințare israeliană s-a dizolvat complet. A devenit deja un subiect de cercetări istorice. Comandamentul suprem al armatei israeliene a fost și el șocat: la o lună după război, generalul Udi Adam, comandantul șef al Frontului de Nord, demisiona. Șeful statului-major al armatei israeliene, Dan Haluț, avea să facă fără întârziere același lucru. Amir Pereț, ministrul apărării, a fost înlocuit de fostul prim-ministru Ehud Barak. Este mai degrabă evident faptul că israelienii sunt perfect conștienți de amploarea înfrângerii lor. Dar se pare că nu știu cum să gestioneze situația pentru a repara distrugerile. Sunt totalmente îndrăgostiți de ?viața lor frumoasă?, sunt captivați de imaginile tehnologiei și ale confortului.

În cele patruzeci și opt de ore care au precedat încheierea focului, Israelul și-a golit degeba stocurile de muniție.

Pentru a salva carierele politice ale lui Olmert și Peres, armata israeliană a lasant din ce în ce mai multe operațiuni riscate fără nici o utilitate, de o valoare tactică foarte limitată. Aceste operațiuni au eșuat, una după altă, fără să ducă la vreo finalitate oarecare. Dar ele au revelat slăbiciunile armatei israeliene. Ele au dezvăluit o armată și o conducere politică în stare de panică. În ultimele ore ale războiului, grupuri aparținând unităților speciale israeliene s-au regăsit încercuite și înfometate, de-a lungul frontului sud-libanez, fără nici un acces la apă sau la muniție. Câteva unități ale combatanților Hizballah reușiseră să încercuiască trupe de commando israeliene. Aparent, nimeni, în Israel, n-a îndrăznit să riște trimiterea de convoaie logistice pe câmpul de bătălie. Hrana și munițiile aruncate de avioanele cargo israeliene a căzut în mâinile Hizballah. În anumite zone, commandourile israeliene rănite au rămas culcate la pământ, așteptând ajutor timp de ore interminabile. Înfrângerea israeliană a fost totală. Umilirea, colosală. Nu numai că „Armata de Apărare Israeliană” nu mai era capabilă să apere Israelul, dar nu putuse nici măcar să se apere pe ea însăși!
Generali care, în loc să se ducă la luptă cu ai lor, au preferat să conducă bătălia instalați confortabil în bunkerele din interiorul Israelului.

Anumite elicoptere înarmate n-au fost autorizate să penetreze în spațiul aerian libanez, pentru ca nu cumva să fie prăbușite. Rezultat: commandouri israeliene au fost abandonate în lupta împotriva Hizballah cu arme egale (adică private de acoperire aeriană...).

Un locotenent-colonel, care a refuzat să intre în Liban în fruntea oamenilor său, a recunoscut că este deficient în materie de cunoștinte operaționale tactice.

Unii rezerviști au ajuns pe front aproape total lipsiți de ținute de luptă, din cauza gravelor penurii din depozitele de urgență ale armatei. Unii dintre ei au fost puși în situația de a plăti din buzunarul lor ținuta necesară.

FlorianGaoznikule baga in cutia aia ruginita de pe umeri in care trebuia sa ai si tu creier !!! articol dintr-un ziar jidanesc (Ediot Aharonot) din toamna lui 2006 : ,, În aparență, armata israeliană este un ectoplasm, este sub-antrenată, este grea, este mizerabilă, și conducătorii ei sunt corupți până în măduva oaselor. Conducerea politică israeliană nu face nici ea mai multe parale. Chiar dacă Pereț nu mai este ministru al apărării, Olmert, Mofaz, Dichter și, de acum, Barak ”“ cu toții criminali în masă patentați cautatzi de curtea de la Haga ”“ sunt încă miniștri. Dat fiind starea armatei, Israelul ar trebui să ia în calcul o schimbare radicală a conducerii, nemaifiind în stare de luptă. Îi lipsește anduranța. Dar, aparent, suntem departe de așa o decizie. Se pare că în cursul viitoarelor alegeri israeliene, îl vom vedea probabil pe elocventul și războinicul Benjamin Netanyahu înfruntându-l pe războinicul și cu mult mai puțin elocventul Ehud Barak.

De-a lungul anilor, am avut tendința să credem că Israelul nu putea fi bătut pe câmpul de luptă. Studiul în detaliu al evenimentelor războiului din vara lui 2006 ne permite să întrevedem că nu e cazul. Statul jidanesc parazit a cunoscut o înfrângere militară. Și aceasta riscă să se reproducă, mai degrabă decât am putea s-o credem."

Un document privind pacea pe care o vor jidanii in zona a ,,tranpirat" in presa israeliana uimind opinia publica : Documentul arată că Netanyahu a insistat asupra a trei principii de bază pentru a accepta sfârșitul ocupației și constituirea unui stat palestinian:

1. Așezările ilegale israeliene vor rămâne cu 80% din coloniști în Teritoriul de Vest, într-o zonă anexată Israelului.

Teritoriul de Vest constituie o bază pentru orice viitor stat palestinian. Conform documentului, aproximativ 8% din teritoriu ar urma să fie anexat Israelului pentru a menține așezările. În schimb, palestinienii ar fi compensați cu o fâșie mai puțin valoroasă, probabil în deșertul Negev.

Propunerea israeliană cerea rămânerea a 400.000 de evrei în Teritoriul de Vest și Ierusalimul de Est în comunități fortificate, legate de Israel prin șosele care brăzdează întreg teritoriul. Așezările și infrastructurile care le susțin s-ar afla în afara limitelor palestiniene, păzite de armată, în zone militare închise, adânc înfipte în Teritoriul de Vest. Toate acestea sunt o rețetă sigură pentru distrugerea viabilității viitorului stat palestinian. Lui Mahmud Abbas i s-a cerut să aprobe un labirint de coridoare israeliene care ar consolida o serie de ghetouri palestiniene cu infățisare de stat.

2. O mare „zonă de securitate” supravegheată de armata israeliană, ar fi menținută în Valea Iordanului, pe malul de vest, de la Marea Moarta până la așezarea israeliană din nord de la Meholah.

O asemenea zonă de securitate există deja, deci nu trebuie să speculăm asupra modului în care va arăta aceasta. Câteva mii de coloniști din Valea Iordanului certifică faptul că această zonă, aproape o cincime din Teritoriul de Vest, a fost deja anexată de Israel de câteva decenii. Majorității palestinienilor, în afara celor care efectiv locuiesc în Valea Iordanului, le este restricționat accesul în zonă. Valea este una din cele mai fertile zone din Teritoriul de Vest, uriașul său potențial agricol fiind exploatat în cea mai mare parte de câtre Israel. Privarea palestinienilor de controlul teritorial și economic al Văii Iordanului ar face din Palestina un stat neviabil.

3. În Ierusalimul de Est, Israelul a pretins masive cedări de teritorii în prelungirea anexării ilegale a părții din oraș ocupată în 1967.

Israelul a vrut să își păstreze aproprierea teritoriilor față de colon

CONTINUAREA ARTICOLULUI DE MAI JOS :
3. În Ierusalimul de Est, Israelul a pretins masive cedări de teritorii în prelungirea anexării ilegale a părții din oraș ocupată în 1967.

Israelul a vrut să își păstreze aproprierea teritoriilor față de coloniile sale ilegale din Ierusalimul de Est, locuite de aproape de un sfert de milion de evrei, în timp ce palestinienii ar fi fost forțați să locuiască într-o serie de ceea ce Haareetz numește „baloane”.

Menținerea granițelor municipale extinse ale Ierusalimului de către Israel ar fi avut două consecințe devastatoare pentru palestinieni: în primul rând, ar fi izolat orașul, centru economic si turistic al oricărui stat palestinian, de restul teritoriilor de vest, iar în al doilea rând, marile așezări de la Maale Adumim și Har Haoma, construite adânc pe teritoriul palestinian, dar considerate acum de Israel ca facând parte din Ierusalim, ar fi rămas sub guvernare israeliană. Teritoriul de Vest ar fi fost tăiat în două creându-se astfel noi restricții de circulație pentru palestinieni.

În ceea ce privește Orașul Vechi, Israelul a cerut ca părți ale așa-numitului „Bazin Sacru” din afara zidurilor, precum si cartierele arăbești și armene să fie anexate Israelului, iar moscheile din Sanctuarul Nobil (cunoscut evreilor drept Muntele Templului) să fie puse sub o autoritate „ambiguă”, care ulterior ar fi fost exploatată, fără îndoială, de cea mai puternică parte, respectiv Israelul. Aceste cereri ar fi făcut ca zonele palestiniene din Ierusalimul de Est să fie încastrate într-un șir de ghettouri, o imagine în oglindă a politicii israeliene în Teritoriile de Vest.

În plus, Israelul a sperat că reuniunea de Camp David va legitima tardiv anexarea din 1967 și epurările etnice ale unei zone din Teritoriul de Vest, situată aproape de Ierusalim, numită Latrun Salient. În prezent zona a fost transformată de Fondul National Evreu într-o rezervație naturală „israeliană” numita Canada Park, cu ajutorul unor donații scutite de impozite ale canadienilor.

Scopul global al acestor propuneri „generoase” a fost acela de a le oferi palestinienilor mult mai puțin decât cele 22 de procente ramase din teritoriul lor istoric național. Ar fi trebuit să excludă din statul format Gaza și Teritoriile de Vest, părți importante din zona municipală extinsă a Ierusalimului, la fel ca și Latrun Salient, pentru a face loc colon

PACEA LA EVREI III :
Scopul global al acestor propuneri „generoase” a fost acela de a le oferi palestinienilor mult mai puțin decât cele 22 de procente ramase din teritoriul lor istoric național. Ar fi trebuit să excludă din statul format Gaza și Teritoriile de Vest, părți importante din zona municipală extinsă a Ierusalimului, la fel ca și Latrun Salient, pentru a face loc coloniilor, și încă 20% pentru o zonă de securitate în Valea Iordanului.

Cu alte cuvinte, li s-a cerut palestienilor să semneze un acord care le-ar fi oferit o suveranitate compromisă deja asupra a nu mai mult de 14% din teritoriul istoric național sau ceva foarte similar bantustanelor, care au fost create pentru ei înainte și după Camp David prin dezvoltarea coloniilor și anexarea mascată a teritoriului lor prin zidul de demarcație.

IN SUDAN,zona DARFUR, mor 500 de arabi pe zi.Razboi civil.Nu sunt evrei acolo.In total 2 milioane de arabi morti.Ce vorbiti numai de Israel.De ce arabii se bat intre ei???

Ptr 09:38!Prietene,buna intrebare!E normal sa se ucida intr-e ei arabii pentru-ca si ei socotesc ca sunt PREA MULTI ARABI PROSTI si trebuiesc imputina-ti! Evreii nu fac altceva decit s-ai ajute sa se desfiinteze mai repede si cu mici cheltuieli! Nu stiu daca ati place raspunsul dar e cel mai LOGIC! Iar pentru kokalaryy DE SUB NOI care se spala pe dinti cu tampoane de evreice le urez: Cit mai mult:Fosfor alb!ptr voi si familia!

IMPULSUL se da cu FFFFF MULT FOSFOR ALB! Curatenie totala in Gaza si Cisiordania! Hai la treaba!

Vreau sa mentionez ca nu-i sufar pe evrei!!!.Le cunosc defectele:Nu le place sa munceasca,etc etc etc ....
Dar sa stiti ca la arabi si la musulmani este o traditie sa se omoare intre ei.La Jakarta in Indonezia au fost cateva atentate la inceputul lunii.Nu sunt evrei acolo.

oooo dragiPutzopalmisti ..... pai atunci daca-i iubitzi pe jidani e foarte simplu copii .... nu trebuie decat sa va aplecati .. restul o sa vina de la sine .... unii dintre voi pot presta si oral prin sinagogi in semn de ofranda adursa de viermi si shobolani ca voi , rasei superioare jidanesti prima care s-a babardit in toate pozitiile cu stapanul inelelor diavolul in persoana !!!