Descoperire fără precedent. ”Piatra de plastic”, găsită pe plajele din India

O echipă de cercetători din India a identificat pe coasta vestică a țării o formațiune geologică neobișnuită, denumită „plastistone”, un tip de rocă în care deșeurile din plastic s-au integrat natural cu sedimente și materiale biologice marine, scrie Mongabay. 

Descoperirea a fost făcută în mai 2024 pe plaja Diveagar, din districtul Raigad, statul Maharashtra. Cercetătorii au prelevat mostre din stâncile aflate pe litoral, unde au observat fragmente de plastic încorporate direct în rocă. Una dintre probe conținea chiar o plasă verde din nylon prinsă în structura pietrei.

„Prima formațiune de acest tip raportată pe subcontinentul indian”

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Discover Oceans, iar autorii spun că este prima dovadă de acest fel identificată pe coasta vestică a Indiei.

”Plastistone” este probabil ”o formă nouă de rocă sedimentară”, a declarat Punyasloke Bhadury, profesor la Indian Institute of Science Education and Research (IISER) din Kolkata și coordonatorul studiului. Acesta a precizat că este „prima formațiune de acest tip raportată pe subcontinentul indian”.

Spre deosebire de alte structuri similare descoperite anterior în India, formate în urma arderii deșeurilor din plastic, cercetătorii susțin că ”plastistone” s-a format prin procese naturale. Potrivit acestora, expunerea la raze UV, temperaturile ridicate și acțiunea valurilor au contribuit la lipirea plasticului de sedimente și organisme marine.

Fragmentele ar proveni din plase de pescuit abandonate

Analizele de laborator au arătat că formațiunea conține mai multe tipuri de polimeri, printre care polietilenă, polipropilenă, PET și poliamidă. Specialiștii cred că fragmentele provin din plase de pescuit abandonate.

„Toate aceste materiale au, într-un fel sau altul, efecte asupra organismului uman. Există și o componentă de biomagnificare care trebuie înțeleasă”, a explicat Bhadury.

Cercetătorii spun că roca nu prezenta urme de ardere și a fost găsită într-o zonă afectată de reflux, unde incendiile provocate de oameni sunt puțin probabile. Acest lucru întărește ipoteza că formarea sa a fost una naturală.

”Amploarea daunelor suplimentare ar putea fi mult mai mare”

În timp, pe plasticul adus de mare s-au depus cochilii de moluște, scoici și microorganisme marine, care au început să se integreze treptat în rocă. Tocmai această combinație dintre plastic, sedimente și materiale biologice diferențiază ”plastistone” de alte tipuri de formațiuni similare.

„Pentru că există o interacțiune biologică directă aici, amploarea daunelor suplimentare ar putea fi mult mai mare”, a spus cercetătorul.

O parte dintre mostre arată deja semne timpurii de litificare, procesul prin care sedimentele se transformă în rocă. Potrivit geologului Anish Kumar Warrier, de la Manipal Institute of Technology, acest lucru sugerează că „formarea ”plastistone” este un proces continuu și progresiv”.

”Plasticul nu mai este doar un poluant, ci participă activ la procesele sedimentare”

Warrier, care nu a participat la studiu, a afirmat că aceste structuri ar putea deveni indicatori ai degradării mediului. El a adăugat că fenomenul „evidențiază o tranziție critică în care plasticul nu mai este doar un poluant, ci participă activ la procesele sedimentare”.

Studiul atrage atenția și asupra fenomenului „ghost gear”, echipamente de pescuit abandonate sau pierdute în ocean. Aceste deșeuri reprezintă o parte importantă a poluării marine globale și sunt fabricate din materiale foarte rezistente, care se degradează extrem de lent.

„Descoperirile din acest studiu sunt în concordanță cu ceea ce observăm pe teren: echipamentele abandonate nu mai sunt doar deșeuri, ci devin agenți structurali și geochimici în ecosistemele de coastă”, a declarat N. Pravin Kumar, coordonator în cadrul WWF-India.

”Astfel de formațiuni ar putea deveni rezervoare de microplastice și toxine”

Specialiștii avertizează că astfel de formațiuni ar putea deveni rezervoare de microplastice și toxine care se eliberează treptat în mediu. În plus, plasticul modifică proprietățile termice ale rocilor, reținând mai multă căldură, ceea ce poate afecta comportamentul unor specii marine, precum crabii sau țestoasele.

„Asistăm la o creștere a urmelor lăsate de activitatea umană asupra structurilor geologice”, a spus Bhadury.

Cercetătorii intenționează acum să extindă studiile și în alte regiuni de coastă, dar și în ecosisteme de apă dulce.

„Bănuiala mea este că vom găsi astfel de formațiuni mult mai des și că nu vor fi limitate doar la mediul marin. Nu m-ar surprinde să le descoperim și în ecosisteme de apă dulce”, a afirmat cercetătorul.