De ani de zile, The New York Times urmăreşte publicarea dosarelor americane despre OZN-uri. Documentele devenite acum accesibile depăşesc simplele observaţii şi merg înapoi în timp până la al Doilea Război Mondial, menţionând în repetate rânduri Germania, relatează Euronews.
Obiecte strălucitoare pe cer, rapoarte militare misterioase şi dosare ţinute sub cheie timp de decenii: documentele despre OZN-uri publicate recent oferă o privire asupra unora dintre cele mai derutante cazuri din ultimele decenii.
Un punct central al acestor arhive istorice îl reprezintă rapoartele piloţilor aliaţi din ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. Aceştia au descris obiecte zburătoare strălucitoare care se deplasau cu viteză mare şi le însoţeau avioanele deasupra Germaniei. Fenomenele au ajuns ulterior să fie cunoscute drept „Foo Fighters”.
În noaptea de 22 decembrie 1944, două lumini s-au ridicat de la sol în apropierea unui avion al Escadrilei 415 de Vânătoare de Noapte, au urcat la altitudinea acestuia, s-au poziţionat în spatele cozii sale timp de aproximativ două minute şi apoi s-au „desprins din nou” – potrivit echipajului, mereu sub „control complet”. Radarul de la sol a confirmat că nu existau avioane inamice în apropiere, se precizează în dosar.
Astfel de întâlniri au fost raportate în mod repetat. Pe parcursul a şase săptămâni, echipajele Escadrilei 415 aflate deasupra Germaniei şi Franţei au vorbit despre lumini roşii, verzi, portocalii şi de culoarea chihlimbarului, care zburau în formaţie cu avioanele lor, executau manevre de evitare şi se apropiau până la circa 30 de metri. Piloţii au numit aceste fenomene „Foo Fighters”.
Ministerul britanic al Aerului a examinat rapoartele şi a concluzionat, într-un memorandum clasificat drept secret în martie 1945, că „întreaga chestiune rămâne în continuare, într-o oarecare măsură, o enigmă”.
Independent de acest lucru, piloţii au raportat şi observarea unui cilindru din aluminiu, lung de aproximativ 3,6 metri, la o altitudine de circa 2.700 de metri. Când a fost lovit de focul avionului, obiectul şi-a pierdut parţial forma şi a produs un efect luminos roşiatic, însă nu s-a dezintegrat. Serviciile de informaţii l-au clasificat drept, probabil, o „bombă antiaeriană” germană.
Nimeni nu a putut oferi o explicaţie clară pentru luminile misterioase. Dosarul a rămas clasificat timp de 80 de ani.
Armata a analizat mai multe explicaţii posibile. O ipoteză era că ar putea fi vorba despre arme secrete germane necunoscute până atunci sau despre aparate experimentale cu noi sisteme de propulsie cu rachetă sau cu reacţie. Investigaţiile nu au găsit însă nicio dovadă concludentă în acest sens.
Rapoarte FBI declasificate, „OZN-urile naziste”
Materialul publicat include şi documente istorice ale FBI din anii '40 şi '50, în care apar rapoarte despre presupuse dezvoltări germane de aparate zburătoare în formă de disc. Unele dintre aceste referinţe se leagă de posibile proiecte secrete de cercetare în zona Berlinului şi în regiuni aflate în apropierea graniţei cu Austria.
Aceste rapoarte nu provin însă din investigaţii tehnice sau din dosare militare confirmate, ci se bazează în principal pe declaraţii ale unor informatori, pe zvonuri şi pe informaţii ale serviciilor secrete din perioada imediat postbelică. Ele reflectă, aşadar, mai degrabă ce piste au ales autorităţile să urmărească la acea vreme.
Documentele nu oferă dovezi că Germania nazistă ar fi dezvoltat efectiv „discuri zburătoare” operaţionale, cu performanţe de zbor extraordinare. Istoricii plasează multe dintre aceste poveşti în contextul speculaţiilor despre armele secrete germane, al războiului psihologic şi al căutării, de către Aliaţi, a tehnologiei germane avansate.
În memorandumurile SHAEF şi ale Ministerului Aerului din 1944/45 apar descrieri repetate ale, printre altele, unor lumini roşii, verzi, portocalii şi de culoarea chihlimbarului, care păreau să se deplaseze într-un mod controlat, zburau în formaţie cu avioanele şi, în unele cazuri, se apropiau foarte mult de acestea.
Unii observatori relatează despre obiecte în formă de vârf de săgeată. În ciuda acestei diversităţi, anumite tipare revin: multe dintre aparatele descrise par să nu aibă aripi, rotoare sau sisteme de propulsie convenţionale vizibile. Se spune, de asemenea, că ar avea caracteristici neobişnuite – precum plutirea aparent nemişcată în aer, accelerări bruşte sau manevre de zbor greu de explicat prin tehnologiile cunoscute.
Forme strălucitoare, manevre de zbor necunoscute
Investigaţii ulterioare, precum programul Forţelor Aeriene americane Project Blue Book (1947–1969), au documentat la rândul lor o gamă largă de rapoarte de observaţii. Martorii au descris, printre altele, forme geometrice strălucitoare, obiecte în formă de disc sau de săgeată, precum şi fenomene fără aripi, rotoare sau sisteme de propulsie convenţionale vizibile. Unele rapoarte vorbeau despre obiecte care păreau să plutească nemişcate în aer, să accelereze brusc sau să execute manevre de zbor greu de conciliat cu tehnologiile aviatice cunoscute la acea vreme.
Pe lângă documentele istorice, arhivele conţin numeroase dosare din anii mai recenţi. De la dezvăluirea publică, în 2017, a programului Pentagonului AATIP (Advanced Aerospace Threat Identification Program), Statele Unite şi-au extins investigaţiile asupra aşa-numitelor UAP (Unidentified Anomalous Phenomena – fenomene anomale neidentificate).
Departamentul Apărării a creat noi structuri pentru înregistrarea şi evaluarea observaţiilor neobişnuite făcute de personalul militar. Pentagonul a publicat, de asemenea, mai multe înregistrări clasificate anterior ale unor obiecte zburătoare necunoscute, printre care şi filmări realizate de piloţi ai Marinei în 2004 şi 2015, ale căror fenomene nu au putut fi identificate clar la început.
În unele documente, militarii relatează şi despre probleme fizice apărute după întâlniri la mică distanţă, precum greaţă, dureri de cap, iritaţii ale pielii sau simptome neurologice. Ce se ascunde în spatele acestor observaţii inexplicabile rămâne un subiect disputat până în ziua de azi. Explicaţiile variază de la fenomene tehnologice cunoscute şi percepţii eronate până la ipoteze mult mai îndrăzneţe.
Această nouă transparenţă în gestionarea dosarelor Pentagonului este urmărită cu atenţie şi în Europa. Experţii în securitate şi apărare urmăresc iniţiativele americane, întrucât fenomenele neobişnuite din spaţiul aerian sunt tot mai des privite ca o potenţială problemă de securitate şi de informaţii.
Între istorie şi speculaţie
Dosarele publicate recent scot în evidenţă mai ales un lucru: interesul faţă de fenomenele aeriene neobişnuite are rădăcini adânci în timp şi este strâns legat de evenimente istorice precum al Doilea Război Mondial.
Germania apare într-adevăr în documente, însă dosarele nu oferă nicio dovadă a existenţei unor nave spaţiale extraterestre sau a unor „discuri zburătoare” germane secrete.
Ele documentează, mai degrabă, cum forţele armate şi serviciile de informaţii au încercat timp de decenii să explice observaţii neobişnuite – şi cum din acestea au crescut mituri persistente, până în zilele noastre.
