În multe zone din România, luna iulie a adus ploi torențiale și cantități mari de apă. Cu toate acestea, Dunărea continuă să scadă și se apropie de valori extrem de reduse pentru această perioadă. Situația pare greu de înțeles la prima vedere, însă explicația este simplă: fluviul ajunge în România după ce străbate mii de kilometri, iar debitul său depinde în primul rând de ce se întâmplă în Germania, Austria și restul Europei Centrale.
În aceste țări, seceta este la fel de gravă. Într-o zonă din Austria, Dunărea a coborât la un minim istoric, iar rigla folosită pentru măsurarea nivelului nici nu mai ajunge până la apă. În sudul Germaniei, aproape toate stațiile de monitorizare indică niveluri foarte scăzute, după mai multe luni cu ploi mult sub normal.
Ce spune Meteoplus: ploile din România nu pot compensa lipsa apei din amonte
Dunărea nu este alimentată doar de precipitațiile care cad în România. Fluviul izvorăște din Munții Pădurea Neagră, în sud-vestul Germaniei, și parcurge aproximativ 2.850 de kilometri înainte de a se vărsa în Marea Neagră.
Pe traseu, traversează sau delimitează zece țări și adună apa unui bazin hidrografic care se întinde pe teritoriile a 19 state. Bazinul Dunării are aproximativ 817.000 de kilometri pătrați, aproape 10% din suprafața Europei continentale.
Debitului fluviului i se adaugă apa adusă de sute de afluenți. Printre cei mai importanți se numără Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Olt, Siret și Prut. Aceștia strâng, la rândul lor, apa din Alpi, Carpați, Balcani și din marile câmpii ale Europei Centrale.
Problema este că, în ultimele luni, o mare parte din acest teritoriu uriaș a primit mult mai puține precipitații decât în mod normal. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia s-au confruntat cu perioade lungi fără ploi importante și cu valuri repetate de căldură, arată analiza Meteoplus. Afluenții au început să transporte tot mai puțină apă, iar Dunărea a ajuns deja slăbită la intrarea în România.
În România, situația a fost diferită. Potrivit Meteoplus, în luna iulie, în mai multe zone din sud s-au strâns peste 100–150 de litri de apă pe metrul pătrat, pe alocuri chiar mai mult. Ploile au alimentat râurile locale și solul, dar nu au putut înlocui cantitatea uriașă de apă care lipsește din întregul bazin european al Dunării.
Altfel spus, precipitațiile căzute la București, Craiova sau în alte zone ale țării nu pot ridica debitul măsurat la Baziaș, locul prin care Dunărea intră în România. Acolo este măsurată apa care vine din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia.
Prognoza citată de Meteoplus arată că debitul de la Baziaș ar putea coborî până la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă. Valoarea este de peste trei ori mai mică decât media multianuală a lunii iulie, de aproximativ 4.750 de metri cubi pe secundă.
În Germania, aproape toate stațiile indică niveluri foarte scăzute
Situația este gravă încă din zona în care se formează Dunărea. În landul Baden-Württemberg, din sud-vestul Germaniei, 72% dintre stațiile monitorizate raportau la sfârșitul lunii iulie niveluri extrem de scăzute, iar alte 24% înregistrau niveluri foarte scăzute. Doar 3% se aflau la primul prag de avertizare pentru apă redusă, potrivit niz.baden-wuerttemberg.de.
Dunărea din Baden-Württemberg a fost încadrată la nivelul 2 de apă extrem de scăzută, iar prognozele indică o nouă diminuare a debitului. Nivelul minim anual apare, de regulă, abia în septembrie sau octombrie, ceea ce înseamnă că fluviul ar putea continua să scadă.
Seceta de acum nu este rezultatul câtorva zile de caniculă, ci al unui deficit de ploi acumulat timp de luni întregi. În Baden-Württemberg, aproape fiecare lună începând din noiembrie 2025, cu excepția lui februarie, a fost mai uscată decât în mod normal.
În iulie au căzut, în medie, numai 34 de litri de precipitații pe metrul pătrat, în condițiile în care media lunii este de 91 de litri. În unele zone s-au înregistrat mai puțin de zece litri. Și luna iunie a fost foarte uscată: au căzut aproximativ 55 de litri pe metrul pătrat, față de media obișnuită de 107.
Nici furtunile puternice de vară nu rezolvă automat problema. Atunci când plouă foarte mult într-un timp scurt, o mare parte din apă curge rapid la suprafață. Solul uscat nu o poate absorbi suficient de repede, astfel că nivelul râurilor crește doar pentru scurt timp, apoi începe din nou să scadă.
Autoritățile germane avertizează că furtunile nu vor aduce o îmbunătățire de durată, iar seceta s-ar putea agrava în prima parte a lunii august. Nivelurile apelor subterane sunt, de asemenea, în scădere la majoritatea stațiilor de măsurare.
Efectele se văd și în alte ape importante din sudul Germaniei. Lacul Konstanz se afla la sfârșitul lunii iulie cu 96 de centimetri sub nivelul obișnuit al perioadei, iar Rinul superior coborâse cu 190 de centimetri sub media sezonieră. Afluentul alpin care alimentează lacul transporta numai 84 de metri cubi de apă pe secundă, față de cei 260 obișnuiți pentru acea dată.
În Austria, rigla de măsurare nu mai ajunge până la apă
Dunărea ajunge apoi în Austria, unde efectele secetei sunt la fel de vizibile. În regiunea Wachau, una dintre cele mai cunoscute zone de pe cursul austriac al fluviului, nivelul apei a coborât la valori record, scrie Heute.at.
La stația Kienstock, din districtul Krems, au fost măsurați doar 110 centimetri, un minim istoric pentru acel punct. La Aggstein, situația era și mai neobișnuită: rigla instalată pentru citirea nivelului nu mai ajungea până la suprafața apei. Retragerea fluviului a scos la vedere stânci care, în mod normal, sunt ascunse sub apă.
Nivelul scăzut încurcă și navigația. Navele au prea puțină apă în șenal și sunt obligate să înainteze mult mai încet. În Wachau, feribotul de la Weißenkirchen nu mai putea transporta automobile din cauza adâncimii reduse, iar operatorii vaselor de croazieră au fost nevoiți să modifice trasee, orare sau să înlocuiască unele nave.
Seceta afectează și producția de electricitate. Compania care operează hidrocentrale de-a lungul Dunării în Austria a anunțat că producea cu aproximativ 30% mai puțină energie decât media multianuală, din cauza anului foarte secetos și a debitului redus.
Peștii sunt aruncați pe mal, iar apa a ajuns la 30 de grade
Consecințele sunt dramatice și pentru viața din fluviu. În zonele puțin adânci din Austria, apa s-a încălzit până la aproximativ 30 de grade. Cu cât temperatura crește, cu atât cantitatea de oxigen disponibilă pentru pești scade.
Valurile făcute de nave ajung să arunce peștii spre mal, unde unii rămân blocați și mor. Pescarii încearcă să salveze exemplarele mai mari, mutându-le din golfurile foarte puțin adânci în zone în care apa este mai adâncă și mai rece. Pentru puiet, ajutorul vine însă adesea prea târziu.
Autoritățile austriece au cerut navelor să reducă valurile și efectul de aspirație pe sectoarele vulnerabile ale Dunării. Meteorologii prognozau însă temperaturi de până la 40 de grade, ceea ce ar putea coborî și mai mult nivelul fluviului și ar putea încălzi suplimentar apa.
Situația din Germania și Austria arată că problema nu începe în România și că statele aflate în amonte nu sunt ferite de efectele secetei. Dimpotrivă, acolo se află o mare parte din deficitul de apă care se transmite apoi, treptat, spre țările din aval.
De ce câteva ploi nu pot reface Dunărea
După luni întregi cu precipitații puține, solurile, râurile, lacurile și rezervele subterane sunt golite. Primele ploi sunt absorbite de teren sau se scurg rapid la suprafață și produc doar creșteri de scurtă durată.
Pentru ca Dunărea să revină la un nivel apropiat de normal, ar fi nevoie de precipitații consistente și repetate în bazinul superior și mijlociu, nu doar de câteva furtuni locale în România sau Austria.
Meteoplus estimează că debitul la intrarea în țară s-ar putea menține în jurul valorii de 1.450 de metri cubi pe secundă până în perioada 10–12 august. Ulterior, ar putea începe o creștere lentă, iar șansele unei reveniri mai vizibile ar urma să fie mai mari după 24 august. Prognoza depinde însă de cantitatea de precipitații care va cădea în Alpi și în regiunile traversate de marii afluenți.
