Nivelul tot mai scăzut al Dunării scoate din nou la vedere epavele navelor de război germane scufundate lângă Prahovo, în Serbia. Deși au trecut peste 80 de ani de la sfârșitul războiului, multe dintre ele nu au fost recuperate niciodată. Motivul nu ține doar de costuri: unele ar putea avea încă muniție la bord, sunt îngropate în mâl și pietriș, iar starea lor este atât de proastă încât o singură manevră greșită ar putea provoca o explozie sau distrugerea epavei, scrie Vienna.at.
Aproximativ 200 de nave au fost scufundate în această zonă în 1944, când forțele germane se retrăgeau din fața Armatei Roșii. Echipajele au primit ordin să nu lase vasele și echipamentele militare să ajungă în mâinile inamicului, așa că le-au trimis pe fundul Dunării. Epavele au rămas de atunci în apropierea portului Prahovo și au îngustat puternic culoarul folosit pentru navigație.
› Vezi galeria foto ‹
Încercările de după război au fost abandonate
Armata iugoslavă a încercat să recupereze o parte dintre nave după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, însă operațiunile au fost abandonate din cauza riscului reprezentat de muniția neexplodată.
Pericolul există și astăzi. Potrivit Băncii Europene de Investiții, orice muniție găsită la bord trebuie scoasă prin proceduri speciale. Contactul brusc cu aerul ar putea declanșa o explozie, motiv pentru care fiecare epavă trebuie verificată cu mare atenție înainte de a fi ridicată.
Munca scafandrilor este îngreunată și de vizibilitatea foarte redusă din Dunăre. Navele trebuie inspectate manual, iar echipele trebuie să stabilească mai întâi despre ce vas este vorba, cât de deteriorat este și dacă poate fi scos în siguranță.
În 2021, specialiștii în deminare au făcut măsurători ale albiei cu sonar, teste și inspecții subacvatice. Cercetările au confirmat prezența a 38 de nave în sectorul analizat, între Serbia și România. Aceste verificări au fost necesare înainte ca recuperarea propriu-zisă să poată începe.
Doar 21 de epave sunt vizate în prima etapă
Proiectul sprijinit de Uniunea Europeană nu prevede scoaterea imediată a tuturor navelor scufundate. În prima etapă sunt vizate 21 de epave care încurcă cel mai mult circulația vaselor pe un sector îngust al Dunării.
Prima navă a fost recuperată în vara anului 2024. Epava a fost ridicată cu ajutorul unor cabluri și apoi curățată de noroi și mâl. Întreaga operațiune este programată să dureze patru ani, astfel că lucrările ar urma să fie încheiate în 2028.
Scoaterea unei nave nu înseamnă însă doar prinderea ei cu niște cabluri și tragerea la suprafață. În jurul epavelor s-au strâns, timp de opt decenii, cantități mari de nisip, nămol și pietriș, care trebuie îndepărtate cu pompe speciale.
Unele nave sunt prea mari, prea fragile sau prea deteriorate pentru a fi recuperate întregi. În aceste cazuri, autoritățile pot decide tăierea lor sub apă, excavarea zonei sau îngroparea epavelor mai adânc în albie. Două dintre vasele analizate urmau să fie lăsate în Dunăre și acoperite, astfel încât să nu mai împiedice navigația.
Provoacă pierderi de milioane de euro în fiecare an
Epavele nu sunt doar relicve istorice, ci și un obstacol important pentru transportul de mărfuri. În zona Prahovo, culoarul navigabil a ajuns în anumite puncte la numai aproximativ 90 de metri. După îndepărtarea primelor 21 de nave, acesta ar urma să aibă o lățime de aproximativ 200 de metri.
În prezent, navele pot aștepta de la 40 de minute până la patru ore pentru a trece unele pe lângă altele. Serbia estimează că întârzierile și condițiile dificile de navigație provoacă pierderi de peste cinci milioane de euro pe an.
Scăderea nivelului Dunării face epavele mai vizibile, dar nu simplifică neapărat recuperarea lor. Din contră, fiecare vas trebuie verificat pentru muniție, eliberat din straturile acumulate în jur și ridicat fără să se rupă sau să provoace o explozie. Tocmai de aceea, îndepărtarea navelor scufundate într-o singură zi din 1944 va dura acum mai mulți ani.
