Antena 3 CNN › Politică › „E un început de nouă ordine mondială, dar nu doar în 3”. De ce crede Mircea Geoană că trilaterala de la Shenzhen „nu e Ialta 2.0”

„E un început de nouă ordine mondială, dar nu doar în 3”. De ce crede Mircea Geoană că trilaterala de la Shenzhen „nu e Ialta 2.0”

A.N.
26 minute de citit Publicat la 23:58 19 Noi 2026 Modificat la 23:58 19 Noi 2026
Foto: Profimedia Images

Americanii nu pleacă de la baza Mihail Kogălniceanu, care va fi „una dintre cele mai importante baze americane și NATO”, spune Mircea Geoană, care afirmă că are informația „din surse sigure” de la Washington. Într-un interviu acordat lui Mihai Gâdea, la Antena 3 CNN, fostul secretar general adjunct al NATO respinge ideea că summitul trilateral de la Shenzhen ar fi „Ialta 2.0”, așa cum a sugerat Vladimir Putin. Geoană avertizează că adevăratul pericol pentru România nu este militar. Pericolul este nemulțumirea tot mai mare a oamenilor, pe care Rusia o poate exploata până la alegerile din 2028.

Cum ați defini ce s-a întâmplat în aceste zile? Unii au vorbit despre o nouă Ialta. Când jurnaliștii l-au întrebat pe Vladimir Putin, la Shenzhen, dacă este o Ialta, a dat din cap că da. Ce reprezintă această întâlnire, în înțelegerea dumneavoastră?

Mircea Geoană: În niciun caz nu este Ialta 2.0. Nu sunt condițiile întrunite și nu mă surprinde deloc că președintele Rusiei, Vladimir Putin, invocă Ialta ca paradigmă a acestei întâlniri inedite, fără îndoială, pentru că acolo URSS-ul era printre puterile învingătoare în război. Într-adevăr, atunci se definea o nouă ordine mondială, împreună cu americanii și cu britanicii, dar sub nicio formă discuțiile pe care le-au avut în Shenzhen nu aduc în vreo formă aminte de Ialta.

Ceea ce este, cred eu, diferit față de alte întâlniri la nivel înalt este alegerea acestui format trilateral. Rusia este într-o poziție de vulnerabilitate din punct de vedere militar în Ucraina, din punctul de vedere al staturii globale, din punctul de vedere al împingerii în afară a intereselor rusești din Africa și din Orientul Mijlociu; a ajuns din, pe vremea URSS-ului, din jucătorul cel mai important în lumea comunistă, cu China fiind partenerul junior, s-a inversat. China este cea care dictează ritmul relației dintre Beijing și Moscova.

Faptul că președintele Trump a ales acest format este o întrebare legitimă, analiza mea uitându-mă, având experiență mare de America și de ce se întâmplă după alegerile care s-au întâmplat acum câteva săptămâni.

În general, președinții care pierd controlul Congresului și rămân pentru ultimii 2 ani de zile la Casa Albă se refugiază în politica externă.

De aceea, mă aștept ca președintele Trump să fie foarte activ în plan extern, să aibă uneori, poate, declarații sau idei care sunt inedite, care stârnesc întrebări.

Acum avem și noi întrebări, dar aș vrea să îi liniștim pe cei de acasă și pe cei din flancul estic și din Europa. Nu este vorba de vreo redefinire a sferelor de influență.

Rusia are, într-un fel, nu îmi este clar dacă este vorba de încăpățânare strategică sau o formă de a nu înțelege realitatea. Eu îmi aduc aminte, eram la NATO la ultimul Consiliu NATO-Rusia, înainte ca Rusia să spună că nu atacă Ucraina.

Deci, înainte de declanșarea războiului din Ucraina, am avut o întâlnire NATO-Rusia, exact cu acest punct pe ordinea de zi, ca NATO să-și retragă tot ce am făcut împreună dincolo de linia din 1997.

Unu: acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Doi: este o chestiune pe care Moscova o pune pe masă. Și aici este o întrebare: Moscova chiar crede că Occidentul este atât de slab?

Relația America – aliații europeni este atât de zdruncinată, încât noi, cei care am venit în NATO recent, România, Polonia, țări importante, suntem chiar fără o voce și fără influență în acest conglomerat?

Și părerea mea este că mai degrabă este o formă de iluzie și o formă de evocare a măreției de altădată a URSS-ului sau a Imperiului Sovietic.

Dintre toți cei care au fost la această masă în trei, președintele Putin este cel mai vulnerabil. Țara lui nucleară, importantă, agresivă, cu resurse de energie, este cea mai prost poziționată pentru competiția la nivel global. America și China au alte instrumente.

Nu sunt îngrijorat pentru securitatea României. Sunt preocupat într-un fel că centrul de greutate al conversației globale se mută către Asia-Pacific.

A fost ASEAN, este APEC, acolo sunt și japonezii, acolo sunt și coreenii, acolo sunt și indienii. Deci, într-un fel, pentru Europa, pentru noi, ca europeni, avem o anumită problemă, nu atât de mult că America ne abandonează și că vin rușii înapoi.

Nu se va întâmpla asta, dar avem o problemă, că relevanța noastră strategică și economică este în scădere și este un lucru la care trebuie să reflectăm cu toții foarte, foarte serios.

Europa are lideri care nu inspiră încredere, iar națiunile ei sunt tot mai furioase și se îndreaptă spre extreme. Rusia, în schimb, nu renunță. În documentul în opt puncte, unul vizează explicit țările care au aderat la NATO și trupele de pe teritoriul lor. Este reluarea a ceea ce Moscova cere de ani de zile: dacă vreți să se termine războiul din Ucraina, trebuie rediscutată arhitectura de securitate a Europei. La întâlnirea cu Vladimir Putin, Donald Trump l-a numit „my friend”. Întrebat dacă este o Ialta, Putin a dat din cap că da. Apoi, în conferința de presă de după summit, a spus „Ialta” de nouă ori. Ialta a fost bună doar pentru Uniunea Sovietică, iar pentru toți ceilalți a fost cea mai mare nenorocire. Ați fost secretar general adjunct al NATO. Când ai un asemenea vecin, cea mai mare putere nucleară, care pune pe masă flancul estic și pe noi, ce trebuie să facă România ca națiune?

Mircea Geoană: În primul rând, prima parte a declarației este o declarație anti-Ucraina. Neonazismul, da, în traducere liberă, este faptul că naționaliștii ucraineni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost de partea Germaniei și de aici întreaga propagandă rusească, că întreaga națiune ucraineană sau cei care vor să fie suverani, independenți, să vină către Occident sunt neonaziști, fobii, rusofobie.

Acesta este un element important pe care trebuie să îl ținem în atenție, pentru că lucrurile în Ucraina încă nu s-au încheiat favorabil pentru Ucraina și pentru noi, pentru Occidentul care susține Ucraina.

Este un prim punct important: eu aici nu văd în aceste declarații mai mult decât un fel de revenire la grandoarea națiunii ruse, la propaganda pe care Putin o face de 20 și ceva de ani în trei direcții, pentru că situația internă este dificilă.

Ai nevoie, unu, de un dușman extern. Acesta este Occidentul, America, NATO, Uniunea Europeană. În al doilea rând, ai nevoie în interior să retrezești amintirile glorioase. Este o chestiune de manual de propagandă. Rusia, Petru cel Mare, Ialta, Ialta, Ialta. De ce? Pentru că la Ialta stătea Stalin în mijlocul pozei și el acum crede că se poate substitui unei perioade care este de mult închisă.

Faptul că el are o pretenție maximalistă față de europeni, și față de NATO, și față de americani, cu privire la așa-zisa arhitectură nouă de securitate în Europa, este un lucru pe care, repet, nu mă surprinde.

L-au spus de la început, i-am avut la masă, se jurau public și în relația cu noi, cu oficialii NATO, pentru că era Consiliul NATO-Rusia, în care Rusia era membru al acelui consiliu, și se jurau că nu atacă Ucraina și spuneau că trebuie ca NATO să meargă înapoi dincolo de 1997.

Faptul că ei perseverează în acest lucru nu mă surprinde. Faptul că avem întrebări despre soliditatea angajamentelor noastre în NATO, între noi, cu americanii, cu europenii, acest lucru este preocupant.

Nu Putin este preocuparea mea, ci faptul că e posibil să aibă ecou și că există o tensiune și un anumit tip de început de erodare a încrederii în interiorul NATO, pe care această poză nu Ialta 2, ci poza în sine ridică niște întrebări pentru aliații europeni.

Și aici trebuie să fim, ca români, extrem de atenți, să continuăm să investim într-o alianță care funcționează anul viitor.

Facem 30 de ani de la lansarea parteneriatului strategic cu America și acolo, noi, ca țară, avem nevoie să devenim mai creativi, mai moderni, să nu mai stăm să ne culcăm pe laurii succesului diplomatic de acum 20 de ani. Anul viitor sunt 20 de ani de la UE și acolo e treabă de făcut. Deci eu nu sunt îngrijorat de ce face Putin.

Eu sunt îngrijorat de faptul că noi începem să ne îndoim de propriile noastre alianțe și de propriile noastre convingeri și de faptul că am putea să fim din nou vânduți la tarabă, cum s-a întâmplat, din păcate, la Ialta, pe vremuri, cu țările noastre.

Și este un lucru pe care eu îl înțeleg, preocuparea românilor, pentru că au mai trăit și bunicii noștri, și înaintașii noștri, am mai văzut filmul ăsta. Ce pot să vă spun, ca om care a făcut un pic de muncă la nivelul acesta internațional, este că legăturile dintre noi sunt suficient de puternice, chiar dacă sunt puțin zdruncinate cu tarifele, cu Groenlanda.

Dar, totuși, la summiturile NATO lucrurile au mers bine. Am fost acum la Washington, recent, am vorbit și cu republicani și cu democrații care vor lua conducerea Congresului. Nu sunt întrebări cu privire la valabilitatea alianțelor Americii cu Europa sau cu țări din Asia și din Pacific.

Mai este ceva. În timp ce noi avem acest tip de conversații, Rusia are în derulare, inclusiv în România, nu doar dronele pe care le vedem că mai pică pe la Galați sau că se mai întâmplă să mai fie o navă pe Marea Neagră, lucruri suficient de preocupante.

Dar pe mine ce mă preocupă este faptul că, de fapt, Rusia a declanșat împotriva întregului Occident un fel de război asimetric, hibrid, îi spunem noi, în care dezinformare, atacuri cibernetice, asasinate, probleme de spionaj agresiv se întâmplă, practic, sub ochii noștri și aici ei știu foarte bine să exploateze, rușii.

Ăsta e un lucru pe care îl fac bine ei; când vin într-o țară, să spunem România sau Franța, că vin alegeri acum, în Franța, foarte importante și foarte complicate în Franța, ei nu neapărat creează subiectul unor divergențe de societate între clasele sociale, între tineri și cei mai puțin tineri, între capitaliști și anticapitaliști.

Ei, de fapt, exploatează niște fracturi care există deja în societățile noastre, sunt foarte buni la treaba asta, sunt extrem de sofisticați în a amplifica nemulțumirile reale ale publicului.

Și de aceea este o perioadă în care nu putem o secundă să avem încredere în ce spune acest om. S-au jurat el și oamenii lui, cu o zi înainte de începerea războiului din Ucraina, că nu va fi război în Ucraina. Poate să promită orice oricui, nimeni nu are încredere în cuvântul lui.

Unde este un lucru pe care cred că președintele Trump l-a înțeles și l-am înțeles și noi cu dificultate în Europa. Noi am crezut într-o vreme că disensiunile istorice, teritoriale, de asimetrie de putere economică între Rusia și China îi vor împiedica să facă o alianță și o relație strategică fără limite.

Așa se numește relația dintre cele două țări și acest lucru a fost un fel de iluzie din partea noastră, că ei au atât de multe probleme între ei, încât mai degrabă nu se vor uni. Dar ei s-au unit.

Știu de la surse și nu vreau să intru în detalii, pentru că nu sunt de făcut publice, dar știu un singur lucru, că și Putin, și președintele Xi au dat ordin pe zi, pe unitate, către locotenenții lor, adjuncții lor: problemele dificile din relația bilaterală le tratăm la palierul vostru, în centru tratăm această alianță.

Și la poza asta pe care o vedem aici, este, de fapt, un început de nouă ordine mondială, un început de așezare în care nu doar cei trei importanți sunt aici, dar și Indonezia, dar și premierul Japoniei, dar și Vietnamul, dar și Australia, dar și Coreea de Sud, foarte mulți jucători pe care trebuie să începem să îi recunoaștem, și premierul Canadei.

Europa riscă să se facă țăndări tocmai pentru că n-a înțeles niște probleme economice. Dar să rămânem la România. Ați spus că Rusia nu va intra într-un război cu NATO. Spuneți că folosește drone, dezinformare și atacuri asimetrice, ca să-i împingă la paroxism pe cei deja revoltați. Președintele Nicușor Dan a spus astăzi: „mi-e teamă de alegerile din 2028”. A spus-o vorbind tocmai despre acest război nevăzut pe care Rusia îl duce împotriva Europei și a noastră. Președintele este cel mai bine informat om din țară. Credeți că vede în 2028 momentul unui atac puternic al Rusiei asupra României? Nu cu tancuri sau rachete, ci aducând societatea la paroxism și instalând un președinte apropiat de Moscova. Acela ar putea rezolva din interior problema bazelor americane, a trupelor, a Deveselului. La asta credeți că s-a referit?

Mircea Geoană: Nu am văzut declarația președintelui. Știu că a fost la noi, la Bucharest Forum, dimineața, a plecat la Berlin direct de la conferință.

Ceea ce aș vrea să înțelegem, poate puțin mai clar, este că Putin nu își permite să declanșeze mai multe războaie simultan. Are un război în Ucraina, care este complicat în continuare pentru el. Trebuie să înțelegem, deși tema Ucrainei este un subiect care nu mai este la fel de consensual nici la noi și nici în alte părți.

Deci să înțelegem că obsesia lui Putin cu Ucraina va face ca Ucraina să fie un subiect pe care, dacă nu îl rezolvăm în termeni corecți, nu vom avea securitate și pace în Europa și trebuie să găsim formule, nu de genul propuse de Rusia, dar formule în care să putem să găsim o rezolvare la acest conflict.

În același timp, Rusia este deja pe pilot automat în a exploata orice formă de sprijin, direct sau indirect. De multe ori este subtil. Nu este o chestiune că își aleg ei pe cineva.

Pur și simplu investesc în propagandă și investesc în amplificarea nemulțumirilor din societate, pentru a genera formule mai radicale, care să ajungă la putere și care să pună sub semnul întrebării, din interior, angajamentele noastre pro-occidentale. Ăsta este un lucru la care trebuie să fim foarte, foarte atenți.

Eu nu fac proces de intenție nimănui și eu cred cu tărie în libertatea de alegere într-o democrație. Nu asta este ceea ce spun eu, dar mai spun și altceva, că aceste momente dificile pentru România, cu o situație macroeconomică încă delicată, cu o inflație mare care erodează puterea de cumpărare, cu bani foarte scumpi în economie – pentru că ratele de dobândă la atâta inflație sunt foarte, foarte mari – dacă nu suntem atenți și nu reușim să demonstrăm poporului român, așa cum e cazul în Franța acum, câtă nemulțumire este acolo și duce la formule mult mai radicale, atunci, în 2028, ajungem într-o situație în care nemulțumirile sunt atât de acute, încât exploatarea lor într-o direcție sau în alta este mult mai facilă, inclusiv pentru actori externi.

Deci acest moment este un moment în care trebuie să înțelegem că securitatea României trece prin finanțele României, că trece prin puterea de cumpărare a românilor, că viitorul nostru democratic și liber trece prin capacitatea liderilor de astăzi și a noastră, ca societate, să putem să trecem peste un moment foarte delicat în plan intern, în plan social și economic.

Sunt mai puțin preocupat de partea strategică. Observ, nu spun că nu sunt preocupat de meseria mea, dar vă spun că sunt mai preocupat de riscul de fracturare mai adâncă a societății românești, a societăților noastre europene și de capacitatea de a fi exploatate de către actori de acest gen, decât de un risc că ne lasă cineva între blocuri, că pleacă americanii de la Mihail Kogălniceanu. Nu pleacă. Vă spun asta din surse sigure. Va fi una dintre cele mai importante baze americane și NATO.

Chiar și cei care au votat masiv pro-european sunt astăzi zdruncinați. În aproape doi ani, inflația le-a luat 17% din venituri. Din 2020 încoace, unele produse s-au scumpit cu 50% și chiar mai mult. Când viața ta e mult mai proastă, cauți pe altcineva. N-ar fi surprinzător ca până în 2028 să apară partide cu adevărat radicale, extremiste, care să aibă un boom. Am avut și unul dintre cei mai proști ani, cu lideri extrem de slab pregătiți și aproape șase luni de blocaj politic în care s-au pierdut miliarde. Până în 2028 vin și alegerile din Franța. Dacă ar câștiga Marine Le Pen sau cineva ca ea, va mai rămâne Franța în Uniunea Europeană?

Mircea Geoană: Va mai fi... Problema este dacă va continua susținerea Ucrainei. Și atunci, dacă acest tip de întâlniri, ca cea de la Berlin, mai au eficacitatea de altădată. Cred, totuși, cunosc Franța bine, cred că alegerile din primăvara anului viitor de acolo vor merge într-o direcție mai puțin tradițională.

Doamna Le Pen conduce în sondaje. Vom vedea dacă centrul reunit poate aduce un candidat mai competitiv, iar Mélenchon din partea extremei stângi este destul de prizat de către tineri, din cei care sunt din suburbiile sărace, cei care sunt din medii multietnice, mulți emigranți în Franța, tradiționali sau mai recenți.

Deci, Franța va fi un moment de test important și cred că, într-un fel, indirect, președintele se referă și la alte alegeri care ar putea să influențeze un anumit tip de...

Temerea președintelui pentru 2028 pare legată de ce ați spus. Un actor statal ar putea folosi nemulțumirea și ar putea crea un val în societate. Te-ai putea trezi astfel cu un președinte care renunță la trupe și la scut. Între timp, la București, unii încearcă altceva. Sorin Grindeanu a început discuții cu americanii pentru coridorul vertical. Președintele Nicușor Dan a angajat o companie de lobby. Lazurca a fost la Washington să propună, pe model polonez, bani pentru susținerea trupelor americane din România. Cei de la USR au vorbit de trădare și de șpagă, iar unele proiecte americane s-au blocat. Cătălin Predoiu a spus că, pe lângă scutul de la Deveselu, avem nevoie de un scut economic, adică de investiții americane pe care americanii să vrea să le apere. Economia are nevoie acum nu doar de tăieri, ci și de bani aduși în țară, iar asta nu se prea întâmplă. Care este viziunea dumneavoastră? Ce model ar trebui folosit ca să ieșim de aici?

Mircea Geoană: Sunt lucruri care funcționează în sensul de a fi interesant economic, de a atrage investiții strategice, de a avea argumente militare și strategice pentru a putea să ai prezență americană și prezență NATO.

Să nu uităm că Franța conduce Grupul de Luptă NATO din România. Un lucru important, este o altă prezență importantă.

Francezii par însă foarte nemulțumiți. Mai multe surse jurnalistice au relatat că s-au plâns direct: „noi suntem aici și vă apărăm și din SAFE dați 68% la germani și la noi dați o ciozvârtă”. Cum comentați?

Mircea Geoană: Sunt interese economice întotdeauna în spatele politicii externe. Dar ceea ce vreau să spun sunt câteva lucruri destul de simple.

Astăzi, la Bucharest Forum, la conferința pe care Institutul Aspen o organizează și, probabil, cea mai mare conferință internațională de la București, eu am auzit un mesaj coerent din partea liderilor politici români de astăzi, de la președinte, de la prim-ministru, de la Sorin Grindeanu, Cameră, de la Ministerul de Finanțe, care nu are o sarcină ușoară și se achită, cred eu, bine de încercarea asta de a depăși un moment.

Ce se întâmplă? Au fost câțiva ani de zile de populism electoralist în România, care au dus la dezechilibre financiare și bugetare mari.

Suntem într-o situație în care, efectiv, acest tip de politică nesăbuită, eu înțeleg, sunt și eu fost politician, am făcut și eu campanie, am făcut și eu promisiuni electorale, trebuie să dai ceva oamenilor, trebuie să faci niște lucruri, dar modul în care s-a făcut, timp de niște ani de zile, absolut nesăbuit, întinderea la maximum, până la rupere, a ceea ce înseamnă credibilitatea macrofinanciară și economică a acestei țări, este o problemă pe care am auzit că toți liderii români sunt interesați să o rezolve.

Dar cum o faci? Pentru că dacă o faci doar prin cură de austeritate, avem problema din 2028, pe care președintele a invocat-o, și tind să îi dau dreptate, dacă vom continua doar pe acel drum.

De aceea, prioritizarea de cheltuieli publice și de investiții publice: cum atrag o nouă generație de investiții străine? Au scăzut investițiile străine în România cu aproape 80% an pe an.

De ce? Pentru că acolo unde avem loc de investit, suntem lenți și de multe ori insuficient de coerenți. În energie e loc de investiții, slavă Domnului. A fost un articol din The Economist care laudă România ca cea mai interesantă țară din Europa din punctul de vedere al potențialului energetic. Vin acum gazele din Marea Neagră peste câteva luni de zile. Deci avem câteva zone.

Nu avem în clipa de față niciun fel de politică coerentă cu privire la folosirea, să spunem, a gazelor din Marea Neagră, pentru a atrage data centere și a putea să fim și în jocul tehnologic și al AI. Și de aici, vrei să îi ai pe americani sau pe occidentali, sau pe indieni, sau pe cine vrei tu, trebuie să ai o ofertă economică.

Președintele a vorbit recent cu un lider important dintr-o țară din Golf. Cum interpretați acest contact? E doar curtoazie sau o încercare reală de a aduce investiții?

Mircea Geoană: Liderii noștri au fost în Golf, în Emirate, în Arabia Saudită, unde sunt? În Qatar, unde sunt banii? Da. Și cred că au fost zeci de întâlniri la nivel înalt. După acele întâlniri, s-a discutat business, nu că ne iubim, nu că ne place, e frumos, faci poze, faci ce vrei tu. În spate este vorba despre bani și investiții, de care România are nevoie ca de oxigen, dacă vrem într-adevăr să ieșim din acest moment delicat. Și atunci, de fiecare dată, liderii noștri au făcut poză, au venit frumușel acasă și nu s-a mai întâmplat nimic după aceea.

Cred că în clipa de față, pragmatismul nostru, azi, la București, am discutat despre coridoarele economice și este un subiect foarte important din care România poate să câștige. E unul care vine din India, prin Emirate, către Grecia, Bulgaria și România. Este un coridor care trece pe la noi către Asia Centrală și face legătura chiar și cu China. Pentru că nu tot ce vine din China este neapărat rău. Ce este comerț liniștit să treacă și pe la mine.

Dacă este o problemă de securitate națională, trebuie să fiu vigilent, trebuie să găsesc un echilibru corect. Renaște în sfârșit coridorul Nord-Sud, care pleacă din Grecia, trece prin Bulgaria, trece prin Moldova Românească și merge până sus, în nord.

Deci, în clipa de față, dacă ne apucăm să prioritizăm pe bune niște proiecte care pot să pună România pe hartă, să creeze creștere economică, să creeze joburi, să creeze un pic de optimism în această țară care este bântuită acum de pesimism și într-un fel de început de deznădejde, ceea ce nu este firesc românilor, cred că putem, în câțiva ani de zile, să jucăm un joc care, strategic, să ne asigure securitatea națională. Și fără americani, și fără NATO nu se poate în relația cu America.

Sunt 30 de ani de parteneriat la anul, știu că l-am moșit acum 30 de ani de zile, la propriu.

Ați fost în prima linie în două momente esențiale. Românii din Statele Unite povestesc cum ați mobilizat toate comunitățile românești din America, cu semnături și lobby. Apoi ați ajuns ministru de externe, alături de Ioan Mircea Pașcu la Apărare și de Adrian Năstase. Anul viitor, națiunea ar merita să înțeleagă din nou că suntem în NATO datorită acelei generații. Mai funcționează astăzi metodele de atunci?

Mircea Geoană: Ca unul care are multă experiență în acest joc intern și internațional, vă spun că, inclusiv în relația cu America, în relația din UE, în relația cu cele noi, cu India, să spunem că dezvoltăm o relație, nu mai merg metodele alea de atunci, pentru că s-au schimbat și dânșii.

Este o relație foarte asimetrică, ca și cum, cum să spun, cineva care vine cu doi poli în buzunar vrea să facă curte unei ducese. Și trebuie tot timpul să fii creativ.

Și de asta noi ne-am culcat un pic pe urechea faptului că geografia României, care este relevantă și importantă strategic, este o încurajare, o ancoră suficientă ca o superputere ca America sau parteneri economici din toată lumea să vină la noi.

Și cred că trebuie să avem, în clipa de față, și cred că se întâmplă treaba asta, avem parteneriate strategice cu foarte multe țări. Toate trebuie luate la mână, modernizate, actualizate, făcute pragmatice. Să vorbim despre investiții, să vorbim despre energie, despre tehnologie, despre joburile viitorului, despre modelul economic care se naște acum; Anthropic astăzi a avut listarea pe bursă.

Sunt acolo niște sume și niște resurse care, dacă nu suntem atenți, banii vor merge acolo și n-o să vină. De aceea, eu vă spun că în clipa de față nu sunt deloc pesimist, sunt un pic alarmat; dar cred că nația asta a noastră, avem și noi un talent al nostru, că atunci când vine un moment complicat istoric, să avem poate un pic de șansă, poate un pic ne trezim de spaimă. Poate un pic înțelegem că sunt lucruri mai importante decât gâlceava asta pe termen scurt și pe metru pătrat pe care o avem acum, pentru că se rescrie nu harta de securitate – nu mi-e teamă de partea de securitate...

Se rescriu modelul economic, rutele comerciale, modul în care națiunile joacă, se joacă toate cărțile odată, absolut. Și aici avem nevoie de noi toți. Nu avem lideri suficient de buni în toate părțile.

Probabil avem oameni care să pună umărul și să ajute, chiar dacă nu sunt în pozițiile respective. Avem nevoie doar de la liderii noștri să spună: „Domnule, aici am nevoie de sprijin, aici am nevoie de competențe, măi, sector privat, măi, diaspora românească, care este foarte multă, extrem de bine conectată și extrem de creativă și de influentă. Măi, am nevoie de voi în proiectul ăsta și îl facem împreună, pe bune”. Eu cred că acesta este un moment, un apel la trezire dintr-o situație din care România sunt convins că va ieși bine.

Întrebarea e dacă ieșim bine, plat, banal, mediocru sau facem ce am făcut de fiecare dată în astfel de momente, de-a lungul istoriei moderne a acestei țări: ne ducem la nivelul următor.

Eu aici vreau să mă duc: la nivelul următor și acest nivel cred că putem să ni-l imaginăm și putem să îl realizăm.

Ați spus că sunteți alarmat. Dacă ne uităm la starea populației, poate 20% sunt alarmați, 40–50% sunt speriați, iar restul sunt disperați. Când oamenii sunt în starea asta, liderii ar trebui să vorbească mult mai mult cu ei. Ar trebui să fie permanent preocupați să aducă bani pe termen lung. Altfel se repetă povestea din Golf: se duc, fac poze, iar apoi nu se mai ocupă nimeni de implementare. Ați spus că Mihail Kogălniceanu va fi cea mai importantă bază americană din centrul și estul Europei. Ce înseamnă asta pentru România?

Mircea Geoană: Deci, într-un fel, de o manieră cinică, dar uneori trebuie să fii și puțin egoist, pentru că trebuie să avem grijă și de interesele noastre. Războiul din Iran a redemonstrat geografia excepțională a Bazei Mihail Kogălniceanu. Și aici este o chestiune de continuitate. Noi ar fi trebuit să investim mai sistematic, mai din timp, cum au făcut polonezii.

Polonezii au anticipat că vine momentul în care americanii se întreabă unde stau, cât stau, în ce condiții stau și au creat condiții mult mai din timp decât noi.

De aceea, eu cred că acum trebuie să facem un efort conjugat, pentru că americanii sunt interesați în MK, chiar dacă sunt nemulțumiți unii dintre aliații de aici. Cred că putem să găsim un echilibru și cu dânșii, să ne apucăm să facem acolo o investiție care să fie într-adevăr un magnet de securitate și de prosperitate pentru România.

Sunt convins că și la analiza pe care președintele Trump a trebuit să o tranșeze, câte trupe unde rămân, cred că România va fi în condiții bune. Asta nu înseamnă că nu trebuie să jucăm jocul în viitor.

Nu sunt foarte preocupat pe partea de securitate, așa, în schimb, pe partea socială, pe partea de frustrări ale oamenilor sunt preocupat, pentru că s-au acumulat multe frustrări. Multe dintre ele nu mai sunt pur socioeconomice, multe sunt culturale, de identitate, de respectabilitate, de mândrie, de demnitate. Sunt niște lucruri care sunt într-o zonă mult mai gingașă, de valori.

Și de asta cred că liderii noștri trebuie să încerce să facă... să fie un pic mai empatici cu nevoile oamenilor. Eu nu cred că românul este absurd să spună: „Domnule, știi, rezolvăm orice problemă”, dar dacă simte că, într-adevăr, problemele lui, problemele lui reale, autentice, de sănătate, de educație, de acces la servicii publice de mai bună calitate sunt cu adevărat o preocupare, chiar imperfectă, a decidentului politic, să știți că românii devin un pic mai înțelegători și spun: „da, domnule, măcar a încercat să facă ceva și pentru noi”.

Nu așteaptă miracole, pentru că suntem vaccinați în nația asta a noastră. Nu mai credem noi că pică miere de albine din cer. Dar dacă ar vedea o preocupare autentică: „măi, chiar acum, da, e o perioadă mai grea, dar dacă facem niște lucruri, le facem cu gândul la oameni și cu interesele acestei țări în inimă”.

Și dacă te vede că ești sincer în treaba asta, eu vă spun că oamenii vor răspunde mult mai pozitiv.

Mulți oameni se întreabă astăzi ce se întâmplă cu ei. Își închid firmele, iar cei care nu le închid sunt disperați. Cineva din sistemul bancar ne-a spus că, după cifrele companiilor cu care lucrează, primul trimestru va aduce cele mai multe închideri de firme din ultimii ani. Cei care au astăzi responsabilitatea par să nu aibă suficientă forță ca să dea speranță. Oamenii vor să audă o strategie: suntem aici, dacă facem asta, ajungem acolo. Vor să vadă echipe de tip comando trimise în Golf, în Asia, în America. La Washington, Lazurca s-a dus foarte bine pregătit pe dosarul de securitate. Dar e nevoie de oameni de felul ăsta peste tot și în permanență. Polonezii sunt acasă la Washington. Noi cât de acasă suntem acolo? Ce trebuie să facă liderii ca oamenii să-și recapete speranța?

Mircea Geoană: În clipa în care cetățeanul român, populația țării noastre, cetățenii noștri, oamenii noștri văd că este, într-adevăr, un plan care este serios și care are niște termene, care are disciplină, care are resurse, care are responsabilități și în care, cred eu, soluția pentru noi acum este să putem să facem niște comandouri, niște super-echipe în care să atragem și din sectorul privat.

Ar veni oamenii într-o echipă de elită, la comanda leadershipului politic, să spunem: „Domnule, vreau să facem o nouă generație de investiții în România. Ce am nevoie? Am nevoie de avocați buni, am nevoie de bancheri buni, am nevoie de oameni care să știe private equity și fonduri de investiții. Am nevoie să fac capital de risc, am nevoie să găsesc o soluție pentru finanțarea educației sau a sănătății, să fac PPP-uri, parteneriate public-private”.

Ministrul Nazare a spus că și-a făcut o unitate care, în sfârșit, o să atragă bani privați pentru a face autostrăzi, pentru a conecta regiunile țării.

Și pentru că și banii europeni, să știți că n-o să mai fie acum, după PNRR, până când începe noua perspectivă financiară, că se negociază acum, va fi un gol de venituri pentru noi.

Și, într-un fel, trebuie să luăm și faptul că vor fi mai puțini bani europeni ca un alt element de alertă și de trezire la realitate, pentru că trebuie capital privat. Am nevoie de bani privați, mulți. Din fonduri de pensii, am nevoie din economiile populației, dacă sunt credibili și poate se duc și investesc și oamenii, niște lucruri interesante.

Deci, dacă nu schimbăm paradigma economică și modul în care încrederea cetățeanului în ceea ce face decidentul public nu se schimbă, atunci președintele, într-un fel, are un pic de dreptate.

Nu că 2028 este sfârșitul planetei, că sunt alegerile parlamentare, prezidențiale sunt mai târziu. Sunt multe elemente de autoreglare în România. Nu suntem chiar într-un decor complet, complet virtual. Sunt situații care se întâmplă în viața politică și în viața publică.

Este momentul în care se transformă modelul economic, în care tipurile de joburi, modul în care consumăm lucruri.

Acum, ce mă doare pe mine la ce văd eu în administrația românească? Mă doare că văd mediocritate, mă doare că văd lipsă de competență. Mediul privat. Astăzi, în România, te uiți în mediul privat. Mediul privat este cu 100 de clase peste administrație, peste ceea ce găsești în multe ministere, peste ceea ce găsești în zona asta publică, în momentul în care aduci niște oameni din privat, în momentul în care le dai forță. Dar sunt și oameni de stat, sunt și oameni foarte buni care pot să fie folosiți în direcția asta.

Citește mai multe din Politică
» Citește mai multe din Politică
TOP articole