Un asteroid de două ori cât Turnul Eiffel, descoperit rotindu-se cu o viteză fără precedent

O descoperire spectaculoasă ar putea marca începutul unei noi ere în studiul asteroizilor din Sistemul Solar. Cea mai mare cameră digitală construită vreodată a surprins un asteroid de dimensiuni uriașe care se rotește mai repede decât oricare altul cunoscut până acum, scrie BBC. 

Este vorba despre camera Observatorului Vera C. Rubin, un telescop terestru de ultimă generație, amplasat pe muntele Cerro Pachón din nordul statului Chile. Obiectul ceresc identificat are un diametru de peste jumătate de kilometru, iar viteza sa de rotație oferă cercetătorilor indicii extrem de valoroase despre structura asteroizilor.

„Recolta” de asteroizi a observatorului Rubin

Primele imagini realizate de Observatorul Vera C. Rubin au fost făcute publice în iunie 2025 și au oferit o avanpremieră impresionantă a potențialului științific al acestei facilități pentru următorul deceniu.

Chiar în cadrul evenimentului inaugural, oamenii de știință au anunțat că Rubin a detectat mii de asteroizi din Sistemul Solar, aproape 2.000 dintre ei fiind complet necunoscuți până atunci. Printre aceste descoperiri se numără și 19 asteroizi care se deplasează rapid și se rotesc la viteze extreme.

Unul dintre ei a atras atenția în mod special: este cel mai rapid asteroid cu un diametru mai mare de 500 de metri identificat vreodată.

Viteza de rotație, un instrument-cheie pentru înțelegerea structurii interne a asteroizilor

Un asteroid care se rotește extrem de rapid ar putea fi rezultatul unei coliziuni violente, fiind doar un fragment desprins dintr-un corp mai mare. În același timp, o viteză mare de rotație înseamnă că asteroidul trebuie să aibă o structură internă foarte solidă. Altfel, forța centrifugă generată de mișcare l-ar face să se dezintegreze.

Specialiștii estimează că, pentru asteroizii din centura principală, limita critică este o rotație completă la fiecare 2,2 ore. Sub acest prag, doar obiectele cu o rezistență internă ridicată pot rămâne intacte. Din acest motiv, viteza de rotație devine un instrument-cheie pentru înțelegerea structurii interne a asteroizilor.

Cum a fost identificat asteroidul-record

Studiul care a dus la această descoperire a fost coordonat de Sarah Greenstreet, lider al grupului de lucru pentru obiecte apropiate de Pământ și obiecte interstelare din cadrul colaborării științifice a Observatorului Rubin.

Cercetarea a folosit date obținute cu ajutorul camerei LSST (Legacy Survey of Space and Time), cea mai mare cameră digitală de pe planetă. Proiectul LSST presupune scanarea cerului nopții din emisfera sudică timp de zece ani, pentru a crea un „film” detaliat al Universului.

În acest caz, datele au fost colectate pe parcursul a aproximativ 10 ore de observații, desfășurate pe parcursul a șapte nopți din aprilie și mai 2025. Analiza a inclus 76 de asteroizi, dintre care 16 au perioade de rotație extrem de scurte, între aproximativ 13 minute și 2,2 ore.

Trei dintre acești asteroizi reușesc să se rotească complet în mai puțin de cinci minute. Toți cei 19 au dimensiuni mai mari decât lungimea unui teren de fotbal american.

Cel mai rapid dintre ei, denumit 2025 MN45, se află în centura principală de asteroizi, are un diametru de aproximativ 710 metri și finalizează o rotație completă în doar 1,88 minute. Este, fără îndoială, cel mai rapid asteroid de peste 500 de metri descoperit până acum.

„Este evident că acest asteroid trebuie să fie alcătuit dintr-un material extrem de rezistent pentru a nu se destrăma la o asemenea viteză”, explică Greenstreet. „Calculele noastre arată că ar avea nevoie de o coeziune comparabilă cu cea a rocii solide.”

Această concluzie este surprinzătoare, deoarece majoritatea asteroizilor sunt considerați „grămezi de moloz”, conglomerate de fragmente mai mici, ținute laolaltă doar de gravitație.

Se deschide o nouă eră în vânătoarea de asteroizi?

Până acum, cei mai mulți asteroizi care se rotesc rapid și sunt cunoscuți de astronomi sunt obiecte apropiate de Pământ. Asteroizii din centura principală, aflați mult mai departe, sunt mai greu de detectat și de analizat.

Cu toate acestea, dintre noii asteroizi rapizi descoperiți de Rubin, aproape toți se află în centura principală, unii chiar dincolo de marginea sa exterioară. Acest lucru sugerează că observatorul ar putea schimba radical modul în care oamenii de știință studiază populația de asteroizi din Sistemul Solar.

„Așa cum demonstrează acest studiu, chiar și în faza timpurie de testare, Rubin ne permite să analizăm o categorie de asteroizi mici, extrem de rapizi, din centura principală, care până acum nu era accesibilă”, subliniază Greenstreet.

Descoperirea nu este doar un record impresionant, ci și un indiciu clar că tehnologia Observatorului Vera C. Rubin ar putea revoluționa cercetarea asteroizilor în anii ce urmează.