Gheața din zona Arctică se află deja la un nivel foarte scăzut pentru această perioadă a anului. Potrivit celor mai recente observații din satelit, extinderea gheții marine este a doua cea mai mică înregistrată pentru mijlocul lunii aprilie de la începutul măsurătorilor. Situația este monitorizată atent, în condițiile în care în Pacificul tropical se conturează un eveniment El Nino puternic, posibil chiar un „Super El Nino”, care ar putea influența vremea la nivel global, inclusiv în regiunile polare, scrie Severe Weather.
Arctica trece printr-un ciclu sezonier normal de topire, care începe de obicei la final de martie și continuă până în septembrie, când se atinge minimul anual, înainte de refacerea gheții din toamnă.
Diferența este că în acest moment, cantitatea de gheață este mai mică decât în aceeași perioadă a anului trecut, cu aproximativ 0,2 milioane km pătrati. Doar anul 2019 a avut un nivel mai scăzut pentru acest moment al sezonului.
Și nu este vorba doar despre suprafață, ci și despre volum. Datele arată că și grosimea și masa totală a gheții sunt mai reduse decât anul trecut, iar vârful de acumulare din primăvară este prognozat mai mic decât în anii recenți.
Pe scurt, gheața este deja mai vulnerabilă în fața topirii accelerate din lunile următoare.
De ce contează El Nino
El Nino este o fază caldă a fenomenului ENSO, un ciclu natural din Oceanul Pacific ecuatorial, care alternează între perioade calde și reci la fiecare 1–3 ani. Când apare un El Niño puternic, acesta schimbă circulația atmosferică la nivel global.
În prezent, semnalele din Pacific arată o tranziție rapidă spre o fază El Nino, alimentată de încălzirea apelor de la suprafață și de un val de apă caldă subacvatic (numit Kelvin wave) care urcă spre est și ajunge la suprafață.
Modelele climatice indică posibilitatea ca acest eveniment să devină unul foarte puternic, chiar peste pragul de +2°C față de normal, categorie considerată „Super El Nino”.
Legătura dintre tropice și Arctica
Deși pare contraintuitiv, ceea ce se întâmplă în Pacific poate influența direct Arctica. El Niño modifică distribuția presiunii atmosferice și a curenților de aer la scară globală.
În unele ierni asociate cu El Nino puternic, apar zone de presiune joasă în Pacificul de Nord și în zona Aleutinelor, ceea ce poate favoriza transportul de aer mai cald spre anumite regiuni ale Arcticii, în special în vest și centru. În același timp, alte regiuni pot avea fluxuri de aer mai rece.
Aceste schimbări contribuie la topirea mai rapidă a gheții, în special în zonele marginale ale Oceanului Arctic, cum ar fi Marea Beaufort și centrul bazinului polar.
Posibile efecte asupra iernii 2026/2027
Interesul major al meteorologilor este legat de modul în care aceste procese se vor reflecta în iarna 2026/2027.
Arctica joacă un rol important în circulația atmosferică de iarnă prin intermediul vortexului polar stratosferic - un sistem de vânturi care „ține captat” aerul rece în jurul Polului Nord.
Când acest vortex este puternic, aerul rece rămâne blocat în regiunea arctică, iar Europa și America de Nord au, de obicei, ierni mai blânde. Dar când vortexul este slăbit sau perturbat, aerul rece poate coborî spre latitudinile medii, ceea ce înseamnă episoade de frig mai intens în Europa, SUA sau Canada.
Analizele climatice arată că în anii cu El Nino puternic, vortexul polar tinde să fie mai instabil, iar stratosfera este mai des influențată de episoade de încălzire bruscă.
În paralel, ani cu gheață arctică redusă sunt asociați cu o stratosferă mai caldă decât normal, ceea ce crește probabilitatea unor perturbări ale vortexului polar.
Combinarea celor doi factori - un Super El Nino și o Arctica deja slabă din punct de vedere al gheții n este considerată un scenariu care poate crește volatilitatea vremii în sezonul rece.
Ce înseamnă pentru Europa
Pentru Europa, acest tip de configurație nu înseamnă automat o iarnă rece sau una caldă, dar crește riscul de variații bruște de temperatură și episoade de vreme extremă.
Pe scurt, iarna 2026/2027 ar putea fi influențată de un sistem climatic global mai instabil, în care Arctica, Pacificul tropical și vortexul polar sunt strâns conectați.
Deocamdată, specialiștii subliniază că evoluția El Nino și ritmul de topire din Arctica rămân factori-cheie de urmărit în lunile următoare.