În Europa și dincolo de ea, războiul a șubrezit economii, a răscolit scena politică internă și a scos la iveală cât de puține opțiuni mai au guvernele în fața toanelor președintelui Trump, scrie The New York Times.
Liderii lumii au răsuflat ușurați, miercuri, după ce Statele Unite, Israelul și Iranul au convenit un armistițiu temporar, iar președintele Trump a renunțat la amenințarea apocaliptică de a escalada un război care declanșase deja o serie de crize globale în lanț.
Ușurarea a fost însă umbrită de un sentiment profund de neputință, pe care majoritatea țărilor l-au trăit în ultimele șase săptămâni – vreme în care l-au privit pe Trump ducând un război care le-a zdruncinat economiile, aprovizionarea cu energie, politica internă și relațiile cu cea mai importantă superputere a lumii.
Chiar dacă armistițiul de două săptămâni va deveni permanent, acestor lideri – în special celor europeni – le va rămâne sarcina de a cârpi fisurile pe care războiul le-a produs în economia și în arhitectura de securitate globală.
Le va rămâne, totodată, și misiunea de a căuta soluții prin care să navigheze noua ordine mondială pe care Trump a impus-o în cel de-al doilea său mandat la Casa Albă – o ordine în care președintele își lovește, pe rând, atât prietenii, cât și adversarii. Iar celelalte state au găsit, până acum, prea puține modalități de a se proteja, deși își exprimă îngrijorarea față de acțiunile lui.
„Este lumea mai bună azi decât ieri? Fără îndoială”, a scris pe rețeaua X ministrul danez de externe, Lars Lokke Rasmussen. „Decât acum 40 de zile? Mai mult decât îndoielnic”.
Pedro Sánchez, premierul Spaniei și unul dintre criticii cei mai vocali ai războiului din Iran, a salutat armistițiul ca o „veste bună, mai ales dacă va duce la o pace dreaptă și durabilă”. Dar a condamnat dur, în același timp, campania militară a lui Trump.
„Ușurarea de moment nu ne poate face să uităm haosul, distrugerea și viețile pierdute”, a scris el. „Guvernul Spaniei nu îi va aplauda pe cei care dau foc lumii doar pentru că apoi se prezintă cu o găleată de apă. Avem nevoie acum de: diplomație, drept internațional și PACE”.
Dincolo de Europa, armistițiul a fost salutat și de țări precum Oman, Japonia, Malaezia și Australia.
Anthony Albanese, premierul australian, a declarat la Sky News că salută acordul și că speră într-o încheiere a războiului, „pentru că are un impact mare asupra cetățenilor obișnuiți din Australia și din regiunea noastră”.
Dar Albanese îl criticase direct pe Trump și marți, înainte de anunțarea armistițiului, după ce președintele american spusese că „o civilizație va muri în noaptea asta” în Iran, dacă nu se ajunge la un acord. Premierul australian a spus că nu este „potrivit să folosești un asemenea limbaj din postura de președinte al Statelor Unite”.
Prețurile la energie, marea miză a liderilor europeni
Alți lideri au subliniat, apăsat, perturbările continue pe care războiul le provoacă aprovizionării globale cu energie – care au împins prețurile combustibililor în sus, au generat penurii și au obligat multe guverne să ia măsuri costisitoare pentru a mai ușura povara șoferilor și a celorlalți consumatori.
Asta se întâmplă, în mare parte, din cauza eforturilor Iranului de a bloca traficul naval în strâmtoarea Ormuz, un coridor esențial pentru petrol și gaze. Acordul de armistițiu permite navelor să treacă în siguranță prin strâmtoare, dacă se coordonează cu armata iraniană.
„Obiectivul trebuie să fie acum negocierea unei încheieri durabile a războiului, în zilele care urmează”, a declarat cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, într-un comunicat dat publicității miercuri. Aceste negocieri, a adăugat el, „pot evita o criză energetică globală severă”.
Spre frustrarea lor, liderii par să aibă o capacitate redusă de a-l influența pe Trump – în acest război, ca în oricare altul. Încercarea de a descifra declarațiile belicoase și adesea schimbătoare ale președintelui american le dă bătăi de cap de o lună încoace. Celelalte guverne au adoptat reacții variate – de la un sprijin moderat la o opoziție calculată și, uneori, pur și simplu la tăcere publică — în speranța că Trump se va răzgândi singur.
Marți, de exemplu, când Trump lansase amenințarea apocaliptică la adresa Iranului, spunând că SUA îi vor șterge civilizația, nici Merz, nici premierul britanic Keir Starmer nu au reacționat public. La fel și președintele francez Emmanuel Macron.
Tăcerea părea să fie una calculată, menită să nu-l provoace pe președintele american, în timp ce, în culise, diplomații – conduși de guvernul pakistanez – lucrau la încheierea armistițiului. Macron și Merz au postat, în schimb, comentarii fără legătură cu subiectul, pe rețeaua X.
Europa, prinsă între scumpiri și nemulțumiri
În ultima lună, oficialii europeni au încercat să atenueze impactul economic și politic al creșterii abrupte a prețurilor la petrol și gaze, cauzate de război.
În Italia, președintele unui sindicat al profesorilor a avertizat că elevii ar putea fi nevoiți să se întoarcă la învățământul la distanță, în ultimele săptămâni de școală, dacă penuria de combustibil va continua să îngreuneze menținerea deschisă a clădirilor. Criza a lovit-o pe prim-ministra Giorgia Meloni într-un moment politic delicat, după ce tocmai pierduse un referendum privind reforma justiției italiene.
Cabinetul Meloni a redus taxele pe combustibili cel puțin până la sfârșitul lunii mai, ca să le mai ofere o ușurare consumatorilor. Și Spania a redus taxele pe energie.
Oficialii germani au limitat stațiile de benzină la o singură creștere de preț pe zi și discută și alte măsuri de sprijin pentru consumatori. Confederația Europeană a Sindicatelor a estimat, miercuri, că o criză prelungită ar putea majora, anul acesta, costurile cu energia pentru o gospodărie medie din Uniunea Europeană cu aproape 2.000 de euro (circa 2.300 de dolari).
Experții avertizează că va fi nevoie de și mai mult sprijin, chiar dacă negocierile avansează.
„Ce s-a făcut până acum a produs daune profunde infrastructurii energetice”, a declarat Tito Boeri, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano. „Așa că, și dacă strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă, va mai trece timp până când aceste țări își vor reveni la capacitatea maximă”.
Premierul britanic Keir Starmer urma să plece miercuri în Golful Persic pentru a se întâlni cu aliații și a discuta despre cum poate fi menținută deschisă permanent strâmtoarea, pentru traficul naval internațional, au declarat oficialii guvernamentali.
Călătoria fusese planificată încă dinainte de anunțarea armistițiului. Ea vine după discuțiile găzduite de Marea Britanie în ultima săptămână – pe tema strâmtorii – între diplomați și planificatori militari din peste 40 de țări.
Acele discuții nu produseseră încă un plan complet de acțiune.
Ştiri video recomandate
