Prim-ministrul guvernului Ungariei, Viktor Orban, încearcă să găsească o strategie să rămână la putere și dacă pierde alegerile din luna aprilie a anului viitor, relatează Bloomberg. Sondajele arată că formațiunea Fidesz a prim-ministrului ungar nu va mai obține majoritatea și va pierde puterea. Unele sondaje arată un avans de peste 10% pentru opoziția anti-Orban, iar liderul ungar ia în calcul ideea de a schimba din temelii sistemul constituțional ungar pentru a se asigura că rămâne la putere chiar dacă pierde alegerile. Purtătorul de cuvânt al guvernului ungar a negat ulterior știrea conform căreia prim-ministrul Viktor Orban ar fi pe cale să introducă un "sistem prezidenţial".
Orban se gândește la ideea a transforma funcția de președinte al Ungariei într-una executivă, pe model Erdogan, și de a deveni președintele Ungariei, conform unei surse anonime citate de Bloomberg.
Orban a vorbit de posibilitatea transformării sistemului politic al Ungariei într-un prezidențial după ce s-a întâlnit, la Casa Albă, cu Donald Trump, luna trecută.
O etapă a planului a fost deja pusă în aplicare – parlamentarii Fidesz au aprobat o lege care face dificilă demiterea președintelui în funcție, în viitor.
Cum funcționează sistemul ungar în prezent
Funcția de președinte al Ungariei este aproapte complet ceremonială. Președintele este ales de parlament cu o majoritate simplă și îndeplinește o activitate decorativă – oferă distincții și decorații, convoacă parlamentul după alegeri, îl dizolvă înainte de alegerile la termen și îl numește prim-ministru pe liderul coaliției sau partidului care câștigă alegerile.
În general, președinții Ungariei au fost foarte puțin cunoscuți publicului internațional larg, fiind mult mai vizibilă persoana șefului de guvern – adică prim-ministrului.
Având în vedere faptul că el este ales de o majoritate parlamentară, președintele este instituțional slab în raport cu prim-ministrul și este deseori numit chiar de acesta.
Până acum, Orban și-a numit patru președinți ai republici – Pal Schmitt (2012-2012), Janos Ader (2012-2022), Katalin Novak (2022-2024) și Tamas Sulyok (2024-prezent). Președintele Ungariei are mandat de cinci ani și poate fi reales o singură dată, conform constituției.
„Ingineria constituțională” spre sisteme prezidențiale, favorita liderilor autoritari
Ideea transformării funcției prezidențiale ceremoniale într-una executivă este recurentă în „imaginarul” liderilor autoritari autoproclamați „iliberali”. Rusia și, mai recent, Turcia au trecut prin transformări similare.
Turcia a trecut, oficial, la un sistem prezidențial când Erdogan și-a scris noua constituție prin care a abolit funcția de prim-ministru și a înlocuit-o cu un vicepreședinte lipsit de putere reală. Întreaga autoritate executivă a fost trecută la președinte, în stilul președinției americane.
Aceste precedente sunt dovada că nici Orban nu are de gând să renunțe prea ușor la putere dacă va pierde alegerile de la anul.
Potențialul pentru o nouă „inginerie constituțională” în Ungaria este și pe radarul principalului adversar politic al lui Orban – Peter Magyar. Posibilitatea unei schimbări constituționale este un scenariu pe care partidul de opoziție Tisza, cel care ar câștiga alegerile, conform sondajelor, îl ia în calcul.
Orban declara, luna trecută, că o schimbare constituțională în direcția unui sistem prezidențial a fost luată în calcul după fiecare scrutin câștigat în ultimii 15 ani, dar că până la urma s-a luat decizia de a păstra sistemul în forma parlamentară actuală.
Este puțin probabil ca Orban să obțină din nou o victorie similară, astfel că, de această dată, decizia trecerii la un sistem prezidențial ar putea fi mai atractivă, conform surselor citate de Bloomberg.
Dacă Fidesz câștigă din nou în aprilie, Orban ar putea trece în funcția de președinte cu prerogative extinse în domeniul politicii externe și securității și ar putea preda frâiele guvernului unui aliat de încredere, precum Janos Lazar, unul dintre miniștrii săi loiali.
Dacă pierde alegerile, Orban ar putea să fie ales președinte de parlament înainte de intrarea în funcție a noului legislativ. Din această funcție, ar putea să-i pună bețe în roate lui Peter Magyar, care va vrea să repună Ungaria pe făgașul european, după ani de zile de antagonism cu Comisiaa Europeană pe teme variate – de la statului de drept, corupție și până la veto-urile anti-Ucraina.
Totuși, o astfel de cale ar fi riscantă pentru că ar însemna că Orban se opune direct voinței populare.
Marea problemă a lui Orban este cum să aleagă momentul – dacă nu câștigă alegerile, el va avea nevoie de actuala supermajoritate de care dispune în parlament, astfel că decizia va trebui luată înainte de alegerile din aprilie.
Actualul președinte, un loialist Fidesz pe nume Tamas Sulyok, ar trebui și el obligat să renunțe la funcție. Mandatul său expiră în 2029.
Asta înseamnă că orice „inginerie constituțională” ar trebui aprobată până la începutul primăverii, conform lui Daniel Hegedus, director la German Marshall Fund pentru Europa Centrală.
Nu ar fi prima oară când Orban schimbă sistemul spre propriul beneficiu
Orban a rescris regulile electorale ale țării sale constant de când a revenit la putere în 2010 – a redus numărul de parlamentari din legislativ și a redesenat atent circumscripțiile electorale pentru a fi favorizat în alegeri.
Într-un sondaj realizat de compania ungară Political Capital, 63% dintre cei chestionați au spus că se așteaptă ca Fidesz să facă schimbările constituționale înainte de luna aprilie.
Contextul internațional s-ar putea să-i fie și el favorabil lui Orban – după alegerile din 2022, UE a suspendat mare parte din fondurile europene ce-i revin Ungariei, o acțiune care a eșuat din a-l forța pe Orban să revină la consensul european. Mai mult, acțiunile Comisiei l-au radicalizat pe liderul reacționar ungar, acesta consolidându-și relațiile cu cele două mari dictaturi de pe glob – Rusia și China – și continuând erodarea democrației ungare.
După întâlnirea cu Trump de luan trecută, Orban a lăudat felul în care funcționează sistemele prezidențiale – „În SUA, Trump le zice «Vreau asta» și ei trebuie să execute”, spunea el.
„Întrebarea este ce e cel mai bine pentru unguri, având în vedere istoria și cunoașterea pe care o avem acum”.
În Ungaria, o nouă generație va ajunge la maturitate fără să fi cunoscut vreun alt lider în afară de Orban. Beneficiind de o supermajoritate legislativă după fiecare dintre ultimele patru alegeri parlamentare, Orban a numit loialiști precum Sulyok în funcția de președinte.
Acest lucru i-a permis acestuia, în ultimii 15 ani, să schimbe constituția, să guverneze prin decret și să promoveze legislație care, uneori, nu a rezistat controlului în instanțele UE, inclusiv în materie de imigrație. Comisia Europeană continuă să blocheze accesul Ungariei la peste 20 de miliarde de dolari din fondurile europene.
E posibil ca Orban să ajungă la capătul carierei sale de lider autoritar, cel puțin în cadrul sistemului parlamentar. Magyar a reușit să unească majoritatea susținătorilor opoziției în spatele partidului său, Tisza, pe fondul epuizării provocate de lunga guvernare a lui Orban și de starea economiei. Majoritatea sondajelor arată Tisza cu un avans constant, chiar dacă în scădere.
Magyar, în vârstă de 44 de ani, a promis să desfacă ceea ce a construit Orban și chiar să permită ca oficialii să ajungă la închisoare dacă sunt condamnați pentru acte de corupție. Orban, care respinge acuzațiile UE potrivit cărora guvernul său ar fi implicat în corupție, a început să schimbe conducerea diverselor organizații guvernamentale astfel încât mandatele acestora să se întindă și peste o eventuală administrație Magyar.
De exemplu, la începutul acestui an, procurorul-șef a demisionat, permițându-i premierului să numească un succesor pentru nouă ani. Ulterior, Orban l-a transferat pe procurorul loialist, Peter Polt, la Curtea Constituțională pentru un mandat de 12 ani.
Între timp, parlamentarii lui Orban au votat, miercuri, pentru a permite instanței constituționale să blocheze eforturile de a-l revoca pe președinte în cazul incapacității acestuia de a-și exercita atribuțiile. Motivul proiectului legislativ ar fi evitarea oricărui lucru care ar putea împiedica „funcționarea democratică” a statului.