În nordul regiunii Sverdlovsk din Rusia, rușii au amenajat o facilitate secretă, situată la peste un kilometru adâncime sub munții Urali. Rețeaua de buncăre subterane, cunoscută sub numele de cod „Grota” (sau „Obiectul 1335”) reprezintă un element cheie al planului de ripostă nucleară a Rusiei, cunoscut sub numele de „Mâna Moartă a lui Putin”, și care e practic un sistem automatizat de lansare a rachetelor nucleare, în cazul în care conducerea politică sau militară de la Kremlin nu mai poate da un astfel de ordin direct, se arată într-o investigație realizată de Dossier Center, Danwatch și The Sunday Times.
Kîtlîm este un sat mic situat în nordul regiunii Sverdlovsk, la poalele Pietrei Kosvinski, din munții Urali. Cel mai apropiat oraș important, Nijnîi Taghil, se află la 4 ore de mers cu mașina. De asemenea, cel mai apropiat spital e la 60 de kilometri distanță.
În apropiere de Kîtlîm mai este o așezare, complet diferită, cu blocuri, grădiniță, clinică medicală și un heliport. De la acest mic „oraș militar” pleacă un drum care duce direct spre Piatra Kosvinki. De aici, alte patru intrări, săpate în munte, duc la un complex de buncăre și instalații subterane aflate, la 1,5 kilometri adâncime.
Complexul, numit „Obiectul 1335”, sau „Grota” (ori „Peștera"), constă dintr-o rețea uriașă de tuneluri și buncăre subterane, centre de comunicații și echipamente de control a forțelor nucleare strategice ale Rusiei.
În „Grotă”, sovieticii au creat așa-numitul „Perimetru” - un sistem de comandă automată, de rezervă, poreclit în Occident „Mâna Moartă”, care urma să lanseze automat rachetele nucleare, chiar și în situația în care conducerea fostei Uniuni Sovietice și principalele posturi de comandă și linii de comunicații ar fi fost distruse într-un atac nuclear.
După prăbușirea URSS, Rusia a investit în modernizarea „Perimetrului”: Președintele Vladimir Putin a semnat în mai 2025 un decret secret privind construirea unei noi unități de management a acestui sistem, a declarat generalul-maior în retragere Viktor Khalin.
Khalin a participat la crearea „Mâinii Moarte” în anii 1970 și a supervizat, de asemenea, în perioada 2005-2010, modernizarea acestui sistem de ripostă nucleară automată.
Cum funcționează „Mâna Moartă a lui Putin”
Generalul rus Viktor Khalin susține că, după modernizare, conducerea rusă poate efectua un atac de ripostă nucleară nu doar în mod automatizat, ci și automat, adică decizia de a lansa un atac nuclear poate fi luată în prezent fără participarea umană.
După detectarea unui atac cu rachetă nucleară, conducerea Kremlinului are la dispoziție un așa-numit „comandament preliminar” care pune forțele strategice nucleare ale Rusiei în stare de alertă. Dacă, în urma exploziilor nucleare de pe teritoriul Rusiei, se pierde legătura cu acest comandament, există canale de rezervă care intră în funcțiune.
Cel mai neobișnuit aspect al acestui sistem în reprezintă „rachetele de comandă”. Acestea, în loc de o încărcătură nucleară, poartă echipamente de comunicații. După lansare, racheta zboară peste teritoriul țării și transmite o comandă codificată de lansare către sistemele de rachete nucleare care au supraviețuit atacului.
Primul astfel de complex a fost creat pe baza rachetei balistice MR UR-100 UTTH. Ulterior, s-au dezvoltat alte sisteme de comunicații mobile: „Gorn" (instalat pe racheta nucleară „Pionier”, sau „Sabre”, în codificare NATO) și „Sirena”, instalat pe racheta nucleară „Topol" („Sickle”, în codificare NATO).
Până în 2025, o nouă generație de rachete de comandă trebuia să intre în serviciu – instalată pe vehiculul de lansare Yars (care lansează rachetele „Topol”). Noul sistem de rachete de comandă „Sirena M” a fost anunțat în decembrie 2019 de către viceministrul apărării, Alexei Krivoruciko.
Locația generației anterioare de rachete de comandă este cunoscută datorită datelor și informațiilor pe care Rusia și Statele Unite le-au schimbat până în prezent, în baza tratatelor privind armele nucleare. Astfel, conform insvestigației locația este un regiment de rachete situat lângă satul Iuria din regiunea Kirov, unde anterior erau amplasate sistemele mobile de comandă Sirena bazate pe Topol.
„Rușii se tem că SUA ar putea să-i facă lui Putin ce i-au făcut liderului Iranului”
Dar rachetele de comandă erau doar unul dintre canalele de rezervă.
„Ideea principală a întregii activități este duplicarea, duplicarea, duplicarea", a spus Pavel Podvig, expert ONU în armament nuclear. Astfel ordinul de lansare ar putea fi transmis prin diverse canale radio, prin posturi de comandă protejate și, dacă alte linii de comunicație erau distruse, inclusiv prin rachete de comandă. Dar cel mai important element al sistemului a rămas păstrarea unui om în lanțul de comandă, spune expertul.
După comanda preliminară, echipajul de serviciu din postul de comandă protejat trebuia să monitorizeze situația. Dacă s-ar fi întâmplat ce era mai rău (atac nuclear), ofițerii din centrul de comandă aveau dreptul să transmită ordinul pentru acțiuni de represalii.
Astfel, deși sistemul e complet automat, decizia finală de lansare rămâne la o persoană.
Conform documentelor de achiziții publice studiate, au fost furnizate 22 de mii de tone de oțel și 56 de mii de tone de ciment pentru această facilitate, care a început să fie construită încă din 1982. Conform estimărilor, s-a folosit atât mult beton, încât acesta ar fi suficient pentru a construi două stații moderne mari ale metroului din Moscova, împreună cu tunelurile adiacente.
Kremlinul vede Grota ca pe un „element de stabilizare”, ceva ce le oferă liderilor Rusiei „mai multă încredere și timp", a spus Jeffrey Lewis, expert american în neproliferare nucleară și profesor la Universitatea Stanford. „Rușii fac asta pentru că, în adâncul sufletului lor, ei nu se simt în siguranță. Se tem că Statele Unite pot face lui Putin ceea ce i-au făcut liderului Iranului", a spus Lewis.
