Iranienii obișnuiți sunt prinși în mijlocul unui război pentru care nu erau pregătiți. În ciuda deceniilor de declarații belicoase, atmosfera din Iran trădează o lipsă cronică de pregătire: nu există sirene de raid aerian, adăposturi funcționale sau planuri de urgență pentru protecția civililor. În a șasea zi de lovituri israeliene, iranienii se confruntă cu străzi pline de teamă, rafturi goale în magazine, cozi lungi pentru pâine și combustibil și promisiuni neonorate. Iranienii au sentimente contradictorii, o parte din ei susțin atacul împotriva regimului Khamenei, alții apără Republica Islamică, în timp ce mulți, deși nu susțin guvernul, se opun ferm intervenției străine. Cu un lucru sunt de acord: trăiesc în frică, scrie The Independent într-un amplu reportaj de la fața locului.
Deși autoritățile iraniene susțin că sunt „pregătite deplin” și „răspund ferm” atacurilor israeliene, realitatea de pe teren reflectă o imagine opusă: frică generalizată, magazine goale, cozi uriașe pentru alimente și combustibil, adăposturi promise care nu există și o populație prinsă între suferință psihologică și supraviețuire de zi cu zi.
› Vezi galeria foto ‹
Magazine goale, afaceri închise, oameni disperați
După șase zile de atacuri, cetățenii din marile orașe iraniene, în special din Teheran, trăiesc în teroare. Orașul e aproape gol.
Au fost cozi uriașe de mașini în care oamenii au burdușit tot ce au putut lua cu ei și au fugit. Pe rețelele sociale e plin de imagini cu cozile masive de oameni care se grăbesc să plece din Teheran.
The traffic jams continue for hours now in Tehran.. Not sure why these tweets are stagnant, but it is noteworthy re: the Regime that so many Iranians are fleeing their capital as Israeli jets operate freely overhead in broad daylight. https://t.co/Rr8O8jKLjQ pic.twitter.com/zNmdsB7d5b
— Ron M. (@Jewtastic) June 15, 2025
❌ Mega traffic jams as millions try to flee Tehran pic.twitter.com/9Dzvx59j4F
— {Matt} $XRPatriot (@matttttt187) June 16, 2025
‼️?? Practically continuous lines of vehicles are forming at the exits of Tehran — the population is fleeing the capital en masse. pic.twitter.com/bTyAU3ZZjm
— Visioner (@visionergeo) June 16, 2025
„Războiul nu lovește doar cu rachete și drone – le zdrobește și sănătatea mentală. Doamne ferește câți suferă infarcturi sau colapsuri nervoase la fiecare explozie, câtă lume rămâne cu traumă psihologică pe termen lung. Autoritățile nu își asumă nicio responsabilitate pentru asta, dar vedem cu ochii noștri”, a spus un iranian.
Impactul este amplificat de prăbușirea economică deja existentă. Afacerile mici se închid, veniturile dispar, iar populația de rând – în special clasele de mijloc – recurge la împrumuturi disperate doar pentru a cumpăra alimente de bază.
„Se vede anxietate pe chipurile oamenilor. Părinții sunt profund îngrijorați pentru copiii lor, iar cei cu resurse financiare limitate par că au îmbătrânit cu ani în doar câteva zile”, a spus un vânzător de alimente din nord-estul Teheranului, care a fost martor la cumpărăturile panică și care a descris degradarea lentă a vieții cotidiene.
El a spus că apa îmbuteliată și alimentele ambalate s-au epuizat rapid, iar cei care nu au putut face stocuri se află acum sub un stres psihologic și financiar imens.
Pe rețelele sociale, iranienii au scris că magazinele au rămas fără gustări de bază, cum ar fi biscuiții. Un bărbat de vârstă medie din sudul Teheranului a spus că a vizitat șase magazine doar ca să găsească câțiva pui. Produsele alimentare cu termen lung dispar rapid, a mai spus el, iar oamenii trăiesc visceral războiul.
Bărbatul a spus că are senzația că s-a întors în timp, la cozile pentru pâine din timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. Acum, stând din nou ore întregi pentru pâine, a spus: „Regimul ăsta ne-a distrus viețile. Toți sunt epuizați, anxioși, furioși și fără speranță – și îl acuză pe Ali Khamenei.”
Imagini din Mallul Aladdin din Teheran, surprinse duminică, arătau comercianți care își împachetau marfa, încuiau ușile și plecau fără nicio speranță că vor redeschide curând.
Dar această scenă nu e una izolată, scrie reporterul The Independent. În aceste zile, centre comerciale din estul până în vestul Teheranului – și din alte orașe – arată la fel: magazine închise, coridoare goale și oameni care trec fără să cumpere, doar aruncând priviri și mergând mai departe.
Un proprietar de magazin de haine dintr-un mall de pe strada Farjam din Teheran a spus: „Aproape toți au închis. Cei câțiva care mai rămân deschiși o fac cu speranța să vândă măcar ceva într-o zi – pentru că dacă nu vând azi, nu au pâine diseară.”
Același comerciant a vorbit despre vecinul lui care a fost nevoit să împrumute bani de la mai multe persoane doar pentru a strânge 10 milioane de toman pentru a face provizii – bani despre care știe că poate nu îi va putea returna.
Fără protecție pentru civili
Deși sunt decenii de când Iranul face declarații de război, națiunea se dovedește a fi complet nepregătită pentru unul: nu există sirene de raid aerian, adăposturi funcționale sau planuri de urgență pentru protecția civililor.
De pildă, duminică, un purtător de cuvânt al Guvernului a anunțat că stațiile de metrou și moscheile vor rămâne deschise non-stop, 24/7, ca adăposturi pentru civili. Însă luni dimineață, imaginile arătau că stațiile de metrou din Teheran erau închise, lăsând cetățeni panicați blocați afară.
Această problemă nu se limitează la Teheran. Consiliul pentru informare publică din Isfahan a confirmat că nici acolo stațiile de metrou nu funcționează ca adăposturi de urgență. În marile orașe, oamenii rămân expuși unor amenințări directe, fără a li se oferi nici măcar un spațiu sigur de bază.
O întrebare arzătoare planează acum în rândul publicului: la patru decenii după ce Iranul a îndurat atacuri devastatoare cu rachete în timpul războiului cu Irakul, de ce țara încă nu are o infrastructură civilă de protecție substanțială? Autoritățile răspund cu scuze.
„Încă nu avem o infrastructură adecvată pentru a face față amenințărilor. Chiar și în timpul războiului, nu am avut suficientă experiență cu exercițiile de adăpostire”, a spus Mehdi Chamran, președintele Consiliului Municipal din Teheran,
În lipsa unor soluții reale, scenele din anii ’80 se repetă: oamenii își lipesc ferestrele în formă de „X”, în speranța că astfel vor preveni spargerea geamurilor. Este un gest simbolic, care reflectă neputința profundă a unei națiuni în fața unui război pe care nu l-a ales, sub un regim care nu a fost capabil să ofere nici măcar o minimă senzație de siguranță, scrie reporterul The Independent.
O femeie de 60 de ani, care locuiește împreună cu tatăl ei de 87 de ani într-o casă fragilă din cartierul Nezamabad din Teheran, a spus: „Chiar și în condiții normale nu mă simt bine. Iau medicamente pentru anxietate. De fiecare dată când aud o explozie, simt că jumătate din viața mea se evaporă. Tatăl meu încearcă să-și ascundă frica ca să nu mă sperie, dar văd cât e de zdruncinat.”
Casa lor este veche și nesigură. Se crapă la orice trepidație, iar o explozie ar putea s-o dărâme.
În paralel, autoritățile au restricționat drastic accesul la internet, sub pretextul unor „condiții speciale”, izolând și mai mult populația în mijlocul haosului și amplificând panica atunci când oamenii încearcă să comunice cu apropiații lor și nu reușesc.
Ministerul Comunicațiilor din Iran a declarat oficial că accesul la internet este restricționat din cauza unor „circumstanțe speciale” – un anunț vag, care nu oferă nici explicații clare, nici vreo asigurare de îmbunătățire. Însă ceea ce experimentează oamenii depășește cu mult termenul de „restricții”: viteze extrem de lente, deconectări constante ale VPN-urilor, întreruperi în aplicații de mesagerie precum WhatsApp și, în unele cazuri, pierderea totală a conectivității.
O traumă colectivă
Ceea ce trăiesc acum iranienii este, fără îndoială, o stare de război – chiar dacă regimul de la Teheran evită să folosească acest termen. Nu există un final clar la orizont, iar frica, neputința și neîncrederea s-au înrădăcinat. Chiar dacă vor supraviețui bombelor, rănile psihologice ale acestui război vor dura ani. Oamenii spun că sunt zdrobiți de sărăcie, inflație, cenzură și represiune.
Psihologii vorbesc deja despre o traumă colectivă: o suferință psihică profundă care, dacă nu este recunoscută și tratată, poate genera neîncredere socială, violență și colaps comunitar pe termen lung.
În esență, iranienii nu doar că trăiesc un război nedeclarat, dar simt că sunt complet abandonați – fără protecție, fără resurse, fără speranță. Ceea ce rămâne este o generație profund rănită, care nu mai are nici teamă, nici viitor clar, conchide reporterul The Independent.
Ştiri video recomandate
