Italia nu a decis încă ce parte din împrumutul de 14,9 miliarde de euro pentru apărare, oferit prin programul SAFE, va folosi efectiv, calculul fiind influențat de o serie de considerente interne. La Bruxelles și în alte capitale europene răbdarea începe însă să se epuizeze, în condițiile în care termenele legale de realocare a fondurilor necheltuite se apropie, scrie Euronews.
Roma nu s-a hotărât încă asupra sumei pe care o va accesa din aceste împrumuturi cu dobândă redusă pentru apărare, decizia fiind blocată de factori de politică internă. Bruxelles-ul și celelalte capitale devin tot mai nerăbdătoare, pe măsură ce timpul rămas pentru a redirecționa banii necheltuiți se scurge.
Security Action for Europe (SAFE) este programul european de finanțare a apărării, prin care guvernele de pe continent pot obține împrumuturi cu dobândă mică pentru a acoperi lacune importante din capacitatea militară, inclusiv sprijinul pentru efortul de război al Ucrainei.
Italia a solicitat împrumuturi de 14,9 miliarde de euro prin SAFE, cerere aprobată rapid de Comisie și de Consiliu. Roma nu a semnat însă încă acordul de împrumut, nefiind în stare să confirme dacă va accesa întreaga sumă.
Marți, ministrul de Externe Antonio Tajani a stârnit confuzie, spunând inițial că Roma va cere toată suma, pentru ca apoi să revină și să precizeze că Italia și-a „rezervat” cele 14,9 miliarde de euro drept plafon maxim de care ar putea avea nevoie.
„SAFE: am rezervat 14,9 miliarde de euro. Cât vom folosi efectiv vom decide la sfârșitul anului. Probabil va fi mai puțin – șase, șapte, opt sau nouă (miliarde), cum a spus (ministrul Apărării, Guido) Crosetto”, a declarat Tajani jurnaliștilor.
„Nu avem timp de pierdut. Aceasta este poziția clară a Comisiei Europene în ceea ce privește SAFE și implementarea SAFE”, a precizat, marți, purtătorul de cuvânt al Comisiei pe probleme de apărare, Thomas Regnier, în cadrul unei conferințe de presă.
Nerăbdare în creștere
Nemulțumirea pune la încercare răbdarea la Bruxelles și în alte capitale europene. Șaptesprezece state membre și-au finalizat împrumuturile SAFE cu Comisia, cel mai recent Cehia, în luna iulie.
Astfel, Italia rămâne singura excepție și, practic, ține în loc restul statelor membre, care nu pot accesa fondurile necheltuite până când Roma nu își încheie formalitățile.
În plus, planează incertitudinea și asupra fondurilor SAFE rămase, destinate posibil Ucrainei. Mai multe state din UE, îndeosebi cele de pe flancul estic, au semnalat că ar fi interesate de împrumuturi suplimentare cu dobândă redusă.
Polonia și Lituania, în special, ceruseră mai mulți bani decât au primit în cele din urmă prin acest instrument.
Iritarea vine din calendarul tehnic strâns rămas pentru redistribuirea fondurilor necheltuite până la finalul anului, așa cum prevede cadrul legal al SAFE.
Italia ar trebui să depună un plan operațional revizuit, calculat în funcție de noua sumă – o listă clasificată care detaliază exact pe ce urmează să fie cheltuiți banii. Comisia ar trebui apoi să lanseze un al doilea apel pentru banii necheltuiți, estimați la aproximativ 10 miliarde de euro, în vederea realocării.
Frustrarea crește printre statele interesate, care au nevoie de claritate în privința sumei ce va rămâne necheltuită înainte de a decide unde să își direcționeze propriile cereri. Cu cât Italia se hotărăște mai greu, cu atât le rămâne mai puțin timp pentru a-și defini propriile planuri.
Situația ar putea ajunge la un punct critic în septembrie, când Comisia s-ar putea vedea nevoită să îi comunice Italiei că poate rezerva doar o sumă fixă, iar restul urmează să fie redistribuit, pentru a nu depăși termenul legal.
Rațiunile interne ale Italiei
Ezitarea Italiei are mai multe explicații. Țara se confruntă cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Europa, iar dependența sa accentuată de combustibilii fosili o face deosebit de vulnerabilă la șocul de aprovizionare provocat de închiderea Strâmtorii Ormuz.
În consecință, premierul Giorgia Meloni i-a scris președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, cerând ca și crizei energetice să i se acorde aceeași flexibilitate fiscală de care beneficiază cheltuielile pentru apărare.
Comisia a dat curs solicitării, interpretând într-un sens larg clauza națională de derogare – care permite guvernelor să depășească regulile fiscale obișnuite – astfel încât să acopere și cheltuielile pentru reziliența energetică structurală, deși nu toate măsurile de urgență cerute de Roma.
Cu situația din Orientul Mijlociu încă instabilă – după ce SUA și Iranul păreau să fi ajuns la un cadru pentru un acord de pace, înainte ca ostilitățile să reizbucnească – Italia nu a cerut încă activarea clauzei pentru cheltuielile din domeniul energetic.
Creșterea costurilor la energie i-ar putea eroda sprijinul de care se bucură guvernul Meloni, mai ales dacă rutele de aprovizionare din Golf rămân blocate până în iarnă, în condițiile în care Roma se îndreaptă spre alegeri naționale anul viitor.
În același timp, coaliția de guvernare de dreapta se află sub presiune, după ce Roberto Vannacci, fost general de armată și actual europarlamentar, a lansat un partid concurent de extremă dreapta, care contestă majorarea cheltuielilor pentru apărare decisă de guvern.
Vicepremierul Matteo Salvini, din al cărui partid, Liga, Vannacci a plecat recent, a cerut ca subiectul să fie dezbătut în parlament.
Ca urmare, Ministerul italian al Apărării are o idee destul de clară asupra domeniilor în care ar vrea să cheltuiască fondurile, iar contractorii din industria de apărare a Italiei așteaptă acești bani – însă nu există încă o decizie politică finală privind suma totală.
„Dacă se schimbă ceva la nivel bugetar, atunci suntem într-o situație și mai urgentă, pentru că acei bani trebuie realocați printr-un nou apel către alte state membre care ar putea dori să contracteze împrumuturi suplimentare prin SAFE”, a adăugat Regnier, din partea Comisiei.
