În capitolele de început, încă misterioase, ale istoriei omenirii există un strămoș necunoscut care a făcut trecerea profundă de la mersul în patru labe la statul drept, un gest care a ajuns să ne definească. Șansele de a descoperi dovezi fosilizate ale unui asemenea „premiu” evolutiv sunt mici, însă, într-un nou studiu, oamenii de știință susțin că un animal asemănător unei maimuțe, care a trăit în Africa acum aproximativ 7 milioane de ani, este până acum cel mai bun candidat, relatează The Guardian.
După o analiză recentă a unor oase aparținând unei specii numite Sahelanthropus tchadensis, cercetătorii au concluzionat că, deși semăna cu o maimuță, structura oaselor sale era adaptată mersului biped, și nu deplasării în patru labe.
Cel mai vechi hominin cunoscut
Specia este considerată cel mai vechi hominin cunoscut, adică un membru al liniei evolutive umane după separarea de cimpanzei.
„Pe baza caracteristicilor pe care le-am identificat, acesta ar fi arătat ca o maimuță bipedă, cel mai asemănătoare cu un cimpanzeu sau un bonobo”, a declarat dr. Scott Williams, profesor asociat la Universitatea din New York și autorul principal al studiului. Deși cimpanzeii și bonobo pot merge în două picioare pe distanțe scurte, ei se deplasează în principal sprijinindu-se pe articulațiile degetelor.
Lucrarea este cea mai recentă contribuție la o dezbatere care durează din 2001, când câteva fosile de Sahelanthropus au fost descoperite în deșertul Djurab din Ciad. Când descoperirea a fost făcută publică, coordonatorul echipei, profesorul Michel Brunet de la Universitatea din Poitiers, Franța, a sugerat că Sahelanthropus mergea în poziție verticală, pe baza modului în care își susținea capul. El a declarat specia drept „strămoșul întregii omeniri”.
Alți oameni de știință au fost mai puțin convinși că Sahelanthropus aparținea liniei umane. Iar fără mai multe oase, în special din partea inferioară a corpului, era dificil de stabilit cu certitudine modul său de deplasare. Ulterior au apărut un fragment de os al coapsei și oase ale antebrațului, dar acestea nu au reușit să tranșeze disputa: cercetătorii au continuat să se contrazică în privința mersului biped.
În acest nou studiu, Williams și colegii săi au decis să reanalizeze osul coapsei și oasele antebrațului folosind tehnici moderne, comparând dimensiunea, proporțiile și contururile lor 3D cu oasele homininilor cunoscuți și ale maimuțelor. O caracteristică le-a atras în mod special atenția: o proeminență de pe osul coapsei, numită tubercul femural.
„Este punctul de atașare al celui mai mare și mai puternic ligament din corpul nostru”, a explicat Williams. „Când stăm jos, acest ligament este relaxat, iar când ne ridicăm, se tensionează. El împiedică trunchiul să cadă pe spate sau lateral în timpul mersului, deci este o adaptare extrem de importantă pentru mersul biped. Din câte știu, această caracteristică a fost identificată doar la hominini bipezi.”
Analiza a mai scos la iveală și alte indicii ale mersului vertical observate și de alte echipe, precum răsucirea naturală a osului coapsei, care ajută piciorul să fie orientat înainte, și mușchii fesieri care stabilizează șoldurile și ajută la stat, mers și alergare. Detaliile sunt publicate în revista Science Advances.
Pentru Williams, dovezile indică un animal asemănător maimuțelor, care a trăit în perioada separării evolutive dintre oameni și cimpanzei și care mergea biped pe sol, cel puțin o parte din timp. „Credem că primii hominini s-au adaptat la mersul biped, pe pământ”, a spus el, „dar încă se bazau pe copaci pentru hrană și siguranță”.
Nu toți oamenii de știință sunt convinși
Totuși, disputa este departe de a fi închisă. Dr. Marine Cazenave, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, a spus că majoritatea rezultatelor indică mai degrabă asemănări cu marile maimuțe africane sau cu maimuțe dispărute și a descris dovezile pentru mersul biped drept „slabe”. Ea a considerat neconvingător și tuberculul femural, adăugând că nu este direct legat de mersul vertical și că era „foarte slab conturat” într-o zonă „puternic deteriorată” a osului.
Dr. Rhianna Drummond-Clarke, de la același institut, a găsit unele dovezi convingătoare, dar a spus că mai rămân întrebări. „Este nevoie de mai multă muncă pentru a clarifica dacă mersul biped era folosit pentru deplasarea în copaci sau pe sol, aceasta din urmă fiind o caracteristică definitorie a liniei umane”, a explicat ea.
Rezultatele ar putea sugera la fel de bine că Sahelanthropus era un cimpanzeu timpuriu care, pe măsură ce a evoluat, a devenit mai puțin biped și a ajuns să meargă pe articulațiile degetelor, a spus ea.
Dr. Guillaume Daver și dr. Franck Guy, de la Universitatea din Poitiers, care susțin de mult timp că Sahelanthropus era biped, au salutat noile dovezi, dar au spus că dezbaterea nu va fi tranșată fără mai multe fosile, pe care speră să le descopere atunci când echipa franco-ciadiană va reveni pe sit în acest an. Este un punct asupra căruia toată lumea pare de acord. „Cred că este un caz de prea puține fosile și prea mulți cercetători”, a concluzionat Williams.
Ştiri video recomandate
