În Grecia Antică, nimeni nu se aşeza la masă, până când tăblia acesteia nu era frecată cu mentă! Lemnul căpăta un miros frumos, iar încăperea părea - brusc - mai răcoroasă.
Obiceiul a ajuns la noi odată cu fanarioţii şi a fost preluat de mulţi români, din dorinţa de a părea mai rafinaţi. Cine se ocupa de frecatul mentei? De obicei servitorii care nu avea niciun chef să lucreze pe câmp şi ce putea fi mai simplu decât să frece menta?!
Însă tradiţia împrospătării lemnului cu aceste frunze aromate a dispărut de mult. Asta nu înseamnă că expresia nu a rămas în mentalul colectiv.
Acum câteva sute de ani, slujitorii preferau să frece mesele cu mentă înainte de cină, decât să participe la muncile câmpului. Aşa a devenit frecatul mentei o activitate iubită de cei leneşi. Expresia a dăinuit în timp, însă nimeni nu prea mai ştie de la ce a pornit.
Aşadar obieciul grecesc e cu desăvârşire necunoscut românilor din ziua de azi.
"A freca menta" nu este singura expresie pe care românii o folosesc fără să se gândească, de fapt, ce înseamnă.
Este foarte clar că expresia "a freca menta" nu va dispărea prea curând din vocabularul nostru. Partea bună este că, în sfârşit, are o explicaţie ştiinţifică.
Sursa: Observator.tv
