Din 1901, Premiile Nobel au fost decernate aproape neîntrerupt pentru descoperiri şi realizări în domeniul ştiinţei, literaturii şi păcii, din dorinţa savantului, inventatorului şi industriaşului Alfred Nobel (1833 - 1896) de a împărţi enorma sa avere între oameni îndrăzneţi care aduc servicii umanităţii. Cu un an înainte de moartea sa, inventatorul dinamitei a stipulat în testamentul său ca circa 31,5 milioane de coroane suedeze din averea sa (162 milioane euro astăzi) să fie repartizate astfel: ?O parte autorului descoperirii sau invenţiei celei mai importante în domeniul fizicii; una celui care face o descoperire sau semnează un progres remarcabil în chimie; una celui care face descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinii; una celui care a produs în domeniul literar cea mai remarcabilă operă cu tendinţă idealistă; şi una celui care a făcut cele mai multe lucruri pentru promovarea fraternităţii între oameni, abolirea sau reducerea armatelor permanente, dar şi pentru fondarea sau promovarea unor congrese ale păcii.?
Aşadar, intenţia lui Alfred Nobel a fost ca premiul să facă posibil ca cercetătorii talentaţi să îşi continue cercetările fără să se îngrijoreze de situaţia materială. Astăzi, împlinirea acestui obiectiv este pusă sub semnul întrebării. În primul rând, vârsta la care câştigătorii obţin premiul este relativ ridicată; în al doilea rând, premianţii sunt deja recunoscuţi ca oameni de ştiinţă sau scriitori de seamă în momentul în care primesc distincţia. Pe lângă aceste neajunsuri, în istoria Premiilor Nobel au existat numeroase omisiuni, ca şi greşeli. Sunt cunoscute mai cu seamă nedreptăţile suferite de oameni de ştiinţă români, precum Nicolae Paulescu, Victor Babeş, Constantin Levaditi sau Ana Aslan.
NICOLAE PAULESCU
Cel mai cunoscut caz este cel al lui Nicolae Paulescu. În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Potrivit Wikipedia, aceste comunicări au fost publicate în ?Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales?, 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publică descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeşte pancreină, şi în revista de specialitate din Belgia, ?Archives Internationales de Physiologie?, vol. XVII, într-un articol care a apărut la 31 august 1921, sub titlul: ?Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive?. Deşi aceste publicaţii au precedat cu 8-10 luni enunţarea de către Frederic Grant Banting şi Charles Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire dată principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină din anul 1923 i-a fost acordat lui Frederic Grant Banting.
Răspunzând campaniei internaţionale de restabilire a adevărului iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în 1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaţia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-şi doar speranţa că ?opera de pionerat? a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea ?The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin? (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.
SAVANŢII ROMÂNI, ÎMPINŞI CU VÂRFUL BOCANCULUI
Iată o listă lungă cu nume de savanţi români ignoraţi de comisiile Nobel: creaţiile acestora au fost ?redescoperite? de alţi oameni de ştiinţă care au ştiut poate să le popularizeze pe căi mai bătătorite către Comitetul Nobel. Într-o selecţie realizată de Gheorghe Brătescu (revista ?Clipa?), descoperim că dezvoltarea ştiinţei a avut drept pionieri numeroşi români, ale căror merite nu le mai cunoaştem nici noi.
Dumitru Pompeiu a pus bazele ?teoriei funcţiilor? în matematică şi este capul de listă al unei generaţii de matematicieni români cu contribuţii importante la dezvoltarea ştiinţei, inclusiv la calcularea zborurilor cosmice: Traian Lalescu, Simion Stoilov, Florin Vasilescu, Ernest Abason, Grigore C. Moisil, Octav Onicescu, Nicolae Teodorescu.
În fizică, se remarcă:
- profesorul Constantin Miculescu (1863-1937): el a determinat valoarea ?Q? a caloriei, constantă fundamentală a termodinamicii.
- Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), descoperitorul proprietăţilor razelor Roentgen.
- Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), autorul a numeroase teorii ale fenomenelor fizice.
- Ştefan Procopiu (1890-1972), descoperitorul unui fenomen din fizica luminii care îi poartă numele şi a magnetoului.
- Alexandru Proca (1897-1955), ale cărui ecuaţii sunt utilizate în fizica relativistă, teoria particulelor elementare etc.
- Ştefania Mărăcineanu (1882- 1944), descoperitoarea fenomenului de radioactivitate artificială.
- Horia Hulubei (1896-1972), creatorul unor tipuri de celule fotoelectrice.
- Eugen Bădărău (1887-1975), descoperitorul ionilor negativi din oxigen şi hidrogen.
Chimie:
- Lazăr Edeleanu (1861-1941) este inventatorul procedeului de rafinare a petrolului.
- C.V. Gheorghiu (1895-1956) a creat compuşi chimici cu acţiune antituberculoasă.
- Gh. Spacu (1883-1955) a pus bazele Şcolii de Chimie Analitică pe plan mondial.
- Dan Rădulescu (1884-1969) este autorul teoriei rezonatorilor electronici de ansamblu.
- Eugen Angelescu (1896-1968) a descoperit fenomenul chimic ce-i poartă numele.
- C. D. Neniţescu (1902-1970) a dat numele unor reacţii chimice şi a unor hidrocarburi.
- Gheorghe Benga a demonstrat în 1985 prezenţa şi localizarea unei ?proteine-canal? pentru apă în membrana celulei roşii sanguine umane. Peter Agre a ?descoperit? şi el proteina în 1992, motiv pentru care a obţinut Nobelul în 2003.
Biologie:
- Ioan Athanasiu (1868-1926) este pionier al fiziologiei experimentale şi electrofiziologiei.
- Dimitrie Călugăreanu (1868-1937) este precursor al cosmofiziologiei.
- E.N. Botezat (1871-1964) descoperă terminaţiile nervoase din corpusculii tactili.
- Grigore Antipa (1867-1944) - precursorul limnologiei şi al oceanologiei.
- Emil Racoviţă (1868-1947) - creatorul speologiei.
- Haralambie Vasiliu (1880-1954) descoperă coloana spiralată a moleculelor substanţei vieţii.
- Em. C. Teodorescu (1866-1949) a explicat primul relaţia plantă-lumină şi plantă-temperatură.
Medicină:
- Victor Babeş (1854-1926) - descoperitorul a peste 50 de germeni patogeni, realizatorul tratamentului pasteurian al turbării, pionier al seroterapiei şi antibioterapiei, promotor al multor concepţii ştiinţifice.
- Ioan Cantacuzino (1868-1934) - a descoperit imunitatea de contact şi a creat vaccinarea antiholerică.
- Gh. Marinescu (1863-1938) - a creat filmul ştiinţific.
- Nicolae Paulescu (1869-1931) - cu lucrări fundamentale în diabet.
- Thoma Ionescu (1860-1926) - creatorul rahianesteziei.
- Nicolae Hortolomei (1915-1961) - promotorul chirurgiei cardiace.
- Constantin Levaditi (1874-1953) - precursorul microbiologiei şi al preparării vaccinului antipoliomielitic.
- Daniel Danielopolu (1884-1955) - a preconizat tratamentul miocarditei.
- Ana Aslan (1897-1986) - descoperitoarea vitaminei H şi creatoarea geriatriei.
- Al. D. Rădulescu (1886-1979) - pionierul grefelor şi transplanturilor osoase.
Cibernetică:
- Daniel Danielopolu propune în 1923 circuitele cibernetice.
- Ştefan Odobleja (1902-1978) realizează practic cibernetica - inteligenţa artificială.
Tehnică:
- Andrei Drăgulescu (1889-1946) inventeaza forajul rotativ al sondelor.
- Ion Bâzgan (1902-1980) realizează forajul de mare adâncime care a permis dezvoltarea extracţiei petrolului.
- Anghel Saligny (1854-1925), primul utilizator al betonului armat şi creator al prefabricatelor în construcţii.
- Traian Vuia (1872-1950), inventatorul avionului modern.
- Henri Coandă (1886-1972), creatorul avionului cu reacţie turbopropulsor, al aerodinei lenticulare (farfuria zburătoare), descoperitorul efectului aerodinamic.
- Gheorghe de Bothezat (1883-1940), creatorul elicopterului modern şi al teoriei generale a elicei propulsive a elicopterului.
- Filip Mihail (1896-1962), inventatorul ?aripei zburătoare? şi al avionului cu decolare pe verticală.
- Anastase Dragomir (1896-1966), creatorul cabinei catapultabile.
- Hermann Oberth (1894-1974), inventatorul rachetei balistice şi descoperitorul efectului fizic ce-i poartă numele.
- Elie Carafoli, creatorul aripii ?delta? a avioanelor cu reacţie.
LITERATURA ROMÂNĂ ESTE DEMNĂ DE NOBEL
Nici un autor român nu a reuşit să obţină premiul Nobel. În 1956, deşi avea şanse reale să câştige distincţia, regimul comunist a refuzat să propună candidatura poetului şi filozofului Lucian Blaga. Mai există numeroşi mari scriitori care nu au obţinut distincţia deşi, conform normelor culturale, erau eligibili: Tudor Arghezi, Paul Celan, Alejandro Ciorănescu, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. (Sursa: NOBEL CONTRA NOBEL, autor Laurenţiu Ulici).
AMERICANI DE ORIGINE ROMÂNĂ, LAUREAŢI NOBEL
Singurul român distins cu Nobel pentru Medicină, (sau mai bine spus american de origine română) este George Emil Palade, în 1974, alături de Albert Claude şi Christian de Duve.
George Emil Palade s-a născut în 1912 la Iaşi, a făcut liceul la Buzău, facultatea la Bucureşti, în 1946 a plecat în SUA, iar din 1952 este cetăţean american, profesor la Universitatea Yale şi la Universatea California. Cel mai important element al cercetărilor sale a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. El a pus în evidenţă particule intracitoplasmatice la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribosomi sau granulele Palade.
Al doilea american de origine română laureat al Premiului Nobel este Elie Wiesel, care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1986. S-a născut în 1928 la Sighetul Marmaţiei. Al Doilea Război Mondial i-a schimbat radical viaţa, după ce el şi familia sa au fost deportaţi la Auschwitz, alături de alţi 15.000 de evrei din Sighetul Marmaţiei. Părinţii i-au murit în lagăr, la fel ca şi una din surori - celelalte două au supravieţuit. În 1948 a început să studieze literatură, filosofie şi psihologie la Sorbona; devine jurnalist. Îl întâlneşte pe scriitorul Francois Mauriac, care îl încurajează să scrie o carte despre amintirile sale din lagăr. Cartea apare în 1958, se numeşte Noaptea şi vorbeşte despre teribila experienţă a evreilor în lagărele de concentrare. Din 1955, Wiesel pleacă la New York. În 1963, devine cetăţean american şi astăzi locuieşte în Connecticut.
În iulie 2002, scriitorul Elie Wiesel a făcut o vizită în România, la Sighet, pentru a-şi inaugura Casa memorială. În 2005 s-a înfiinţat Institutul Naţional ?Elie Wiesel? pentru Studierea Holocaustului din România.
Ella Moroiu, Antena3.ro
