Antena 3 CNN Actualitate Inedit Legenda neștiută al unuia dintre cele mai frumoase locuri din România

Legenda neștiută al unuia dintre cele mai frumoase locuri din România

Legenda neștiută al unuia dintre cele mai frumoase locuri din România
25 Iul 2016   •   21:48

Una dintre destinațiile de weekend, dar nu numai, pentru cei care ajung la Bușteni, cu siguranță, trebuie să fie și Cascada Urlătoarea, situată pe versantul estic al Munților Bucegi, la o altitudine de 1150 metri, la confluența a două văi: Comorilor și Urlătoarea Mică. În jurul captării de apă circulă tot felul de legende. Una dintre ele, cea „oficială”, care se regăsește pe panourile de promovare de pe traseu, vorbește despre dragostea neîmpărtășită a doi frați ciobani față de o tânără păstoriță. Și, spune legenda, „pe o vreme neguroasă, ciobanii amândoi, fără să se vadă unul pe altul, întind deodată brațele către copilă. Păstorița, îngrozită de arătarea ciobanilor, scoate un țipăt deznădăjduit și se aruncă de pe stâncă. Ciobanii au rămas împietriți pe loc și, până astăzi, stau, prefăcuți în steiuri de piatră, în dreapta și stânga Urlătoarei. Nefericita păstoriță, prefăcută în cascada de argint cade de atunci necontenit de pe stânci și în căderea ei plânge fără încetare”, scrie observatorulph.ro.

O altă legendă spune că, pe vremea dacilor, aici ar fi fost îngropată o comoară, formată nu doar din obiecte din aur și argint. Dacii ar fi îngropat și un pandantiv, care ar avea puterea de a oferi celui care-l poartă înțelepciune și cunoaștere. Aceeași legendă vorbește că, în momentul în care a fost ascunsă comoara, Zalmolxis le-ar fi ascultat ruga dacilor și a despicat muntele, făcând loc pârâului Urlătoarea și formând cascada cu același nume, astfel încât nimeni să nu-i dea de urmă. Alții spun că un tânăr cioban, obișnuit cu toate cărările muntelui, ar fi dat de urma comorii, iar de atunci, cascada vuiește neîncetat.

Una peste alta, traseul până la Cascada Urlătoarea, considerată monument natural hidrologic, este unul accesibil, inclusiv pentru copii. Punctul de plecare este din spatele stației telecabinei. Drumul pietruit duce spre pădurea care ascunde și minunata cascadă. Din loc în loc, copacii, cu o vechime de peste 130 de ani, sunt marcați corespunzător, cu o bulină roșie, astfel încât turistul să se poată orienta. Rădăcinile groase ale copacilor par a fi adevărate trepte.
Cărarea șerpuiește până la un mic canton, denumit „la grătare”, loc de popas pentru cei care nu sunt familiarizați cu potecile muntelui. La canton, drumul se ramifică. Una dintre poteci duce spre Piatra Arsă, un traseul recomandat numai celor antrenați și echipați să urce pe Jepii Mici, traseu care, pe timpul iernii, este închis pentru că are un grad mare de risc. Cea de-a doua potecă te conduce spre Cascada Urlătoarea. Traseul poate fi parcurs, spun salvamontiștii, în trei sferturi de oră. Drumul durează mult mai mult, din cauza opririlor inerente. Și, sfatul nostru este să nu vă grăbiți să ajungeți la destinație pentru că ratați frumusețile naturii.
Traseu devine spectaculos, chiar dacă este aproape în linie dreaptă. Punțile din lemn montate peste mici pârâiașe care își fac loc pe versanți au devenit deja celebre pe internet. Se stă la coadă, pentru că, da, traseul nu duce lipsă de vizitatori. Turiștii sunt zgomotoși și se opresc des pentru a face fotografii. În câteva locuri traseul devine un pic mai dificil. Poteca se îngustează și trebuie pășit cu atenție pe copacii secționați astfel încât să confere siguranță trecătorului. Zgomotul cascadei se aude de la depărtare. Poate și de aceea i s-a spus Cascada Urlătoarea. Într-o zi toridă de vară, în care temperaturile atmosferice din oraș ajung la 35 – 36 de grade Celsius, aici este răcoare... Sunt maximum 21 de grade Celsius. La Cascadă este multă lume și, bineînțeles, se stă la coadă pentru câteva fotografii. Micii întreprinzători și-au dat seama repede că aici este vad. Așa că, sub o umbrelă, o doamnă și-a întins pe o masă pliantă „oferta” pentru turiștii care nu au venit de acasă cu o mică gustare. Nu lipsesc sticlele cu apă, sucurile acidulate sau berea răcită chiar în apa de la cascadă. Turiștii sunt atrași și cu porumb fiert sau copt. Oamenii poposesc aici câteva zeci de minute și, prin urmare, riscul să nu ai vânzare este unul destul de mic.
La întoarcere, drumul pare mult mai scurt. Cu cât te apropii mai mult de punctul de final al călătoriei cu atât îți pare mai rău că nu ai mai rămas în pădurea unde se găsește una dintre cele mai frumoase cascade ale Bucegilor: Cascada Urlătoarea.

×
Subiecte în articol: legenda Bucegi
Parteneri
Explozie la Rafinăria Petromidia Năvodari. Plan roşu activat!
x close