Săptămâna aceasta a venit cu vești aparent încurajatoare pentru Japonia, care de ani buni se luptă să dezamorseze propria „bombă demografică”. În 2024, numărul copiilor născuți într-un anumit segment al populației a ajuns la un nivel record - peste 22.000 de bebeluși, cu aproximativ 3.000 mai mult decât anul trecut și cu 50% mai mult decât în urmă cu un deceniu. Dar niciuna dintre femeile care au răspuns apelurilor de a face mai mulți copii nu era japoneză, scrie The Guardian.
În ciuda acestei imagini optimiste, plânsul bebelușilor născuți din mame venite din China, Brazilia, Filipine și Vietnam a fost un memento al eșecului repetat al guvernelor de la Tokyo de a-i convinge pe japonezi să aibă familii mai numeroase.
Potrivit datelor publicate săptămâna aceasta, numărul copiilor născuți din părinți japonezi a scăzut la 686.000, cu 41.000 mai puțini decât în 2023. Statisticile au venit în același timp cu o altă cifră simbolică: populația străină a Japoniei se apropie de 4 milioane de oameni (3,2%), o proporție din totalul de 124 de milioane de locuitori care ar fi fost de neimaginat în urmă cu zece ani.
O schimbare inevitabilă
Creșterea numărului de imigranți nu este o întâmplare și nici o surpriză. În urmă cu șapte ani, fostul premier Shinzō Abe a recunoscut public că Japonia trebuie să accepte mai mulți muncitori slab calificați pentru a acoperi deficitul de forță de muncă. Astăzi, fețele non-japoneze nu mai sunt o raritate, nici în marile orașe, nici în satele pustiite de îmbătrânirea populației. Imigranții lucrează în magazine, restaurante și fabrici, pe șantiere, în agricultură și pescuit.
Descrierile de odinioară ale Japoniei ca o națiune sakoku modernă, izolată, închisă față de străini, nu mai corespund realității.
Totuși, discursul politic despre imigrație rămâne familiar. După recentele alegeri, partidul de dreapta Sanseito, o formațiune minoră până nu demult, și-a consolidat spectaculos poziția în Senat, promițând să pună „Japonezii pe primul loc”. Sanseito are acum 15 locuri din cele 248 ale camerei superioare, pe lângă alte trei locuri în Camera Reprezentanților. Deși mulți analiști cred că ascensiunea sa ar putea fi temporară, formațiunea a reușit deja să impună tonul dezbaterii publice despre imigrație.
Toate marile partide, inclusiv cele de centru-stânga, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de muncitori străini. Între timp, partidul aflat la guvernare, Partidul Liberal Democrat (PLD), a promis să reducă imigrația ilegală la zero și să ceară o integrare mai profundă a lucrătorilor veniți din alte țări.
În campania internă pentru alegerea noului lider PLD, câștigătoarea Sanae Takaichi și-a început discursul atacând „comportamentul neadecvat al turiștilor străini”, susținând, fără dovezi, că ar fi văzut personal un vizitator lovind unul dintre cerbii sacri din Nara, regiunea pe care o reprezintă în parlament.
Discurs xenofob și tensiuni locale
Alți politicieni au amplificat teme populiste, afirmând că imigranții „iau locurile de muncă ale japonezilor” sau că ar fi mai predispuși la infracționalitate, afirmații neconfirmate de nicio statistică.
Din când în când, dezbaterea publică alunecă în xenofobie. În orașul Kawaguchi, de lângă Tokyo, membrii comunității kurde au devenit ținta discursurilor de ură și a dezinformării. În patru orașe din provincii, autoritățile au fost nevoite să clarifice că un program de „înfrățire” cu țări africane - Mozambic, Nigeria, Ghana și Tanzania - nu presupunea aducerea de muncitori din aceste state.
Există însă semne că nevoia economică va depăși retorica politică, iar imigrația va continua să crească într-un ritm care ar putea face ca, peste 15 ani, peste 10% din populația Japoniei să fie formată din străini.