Ce mâncau, de fapt, europenii în Epoca de Piatră. Au fost analizate resturi găsite în vase, iar rezultatele sunt surprinzătoare

Europenii din Epoca de Piatră erau mult mai avansați la metodele lor de gătit decât se credea anterior, potrivit unui nou studiu. Ei combinau ingredientele în moduri „remarcabil de selective”, iar bucătăriile chiar aveau câte un specific de la o regiune la alta.

Cercetătorii au analizat resturile arse de mâncare lipite pe pereții vaselor, numite „cruste alimentare”, și au descoperit că bucătarii din Epoca de Piatră foloseau o varietate de produse vegetale și animale pentru a crea meniuri.

Concluziile echipei, publicate în revista PLOS ONE, citată de CNN, oferă noi perspective asupra dietei europenilor care au trăit acum între 5.000 și 8.000 de ani.

Cercetătorii au analizat 85 de fragmente de ceramică, dintre care 58 conțineau fragmente identificabile de plante.

Ceramica provenea din 13 situri arheologice, din Danemarca de astăzi până în egiunea Ivanovo din estul Rusiei de astăzi.

Echipa a identificat mai întâi resturi de plante în crusta alimentară și apoi, folosind microscoape, a căutat mostre suficient de bine conservate pentru a putea identifica plantele după structura celulelor.

Cercetarea inițială a dezvăluit câteva plante care fuseseră folosite, astfel că echipa a gătit unele dintre aceste „rețete”, a declarat pentru CNN Oliver Craig, coautor al studiului și profesor de științe arheologice la Universitatea din Leeds, Anglia.

Ei au combinat crap cu boabe de călin (plante cu fructe de culoare roșie grupate sub formă de ciorchini, asemănătoare socului) și spanac sălbatic cu frunze de stejar cu sfeclă, gătindu-le în replici de vase din lut, deasupra focului. Astfel au obținut mostre noi cu care să compare crustele alimentare antice.

Narațiunea standard despre vânătorii-culegători era că aceștia „pur și simplu puneau lucruri în foc”, a spus Craig.

Majoritatea analizelor dietelor vânătorilor-culegători se concentrau pe reziduurile grase rămase pe vasele de gătit și pe oasele animalelor sacrificate, a explicat Craig, ceea ce însemna că cercetătorii știau multe despre vânători, dar puține despre culegători.

„Autoarea principală a studiului, Lara González Carretero, a privit pur și simplu acolo unde nimeni altcineva nu privise”, a spus Craig.

Noul studiu arată că oamenii din Epoca de Piatră aveau „moduri sofisticate de a găti alimentele” și că erau „remarcabil de selectivi” în alegerea alimentelor pe care le găteau.

Acești vânători-culegători „aveau cunoștințe profunde despre toate rădăcinile, tuberculii, fructele de pădure disponibile atunci”, a spus Craig.

Dar atunci când echipa a analizat ce se afla în vase, a descoperit doar o varietate limitată.

„Găsim doar câteva lucruri care erau alese, probabil pentru că aveau gust bun sau se combinau bine cu alte alimente”, a spus Craig.

Bucătării regionale

Nu toate regiunile aveau aceleași gusturi. Deși ingredientele erau disponibile în întreaga Europă, studiul a descoperit că existau „preparări distincte” în anumite regiuni.

O combinație de pește de apă dulce și iarbă sălbatică era deosebit de populară în apropierea graniței dintre Ucraina și Rusia, în timp ce mai la est, în centrul Rusiei de astăzi, oamenii păreau să prefere plantele de amarant alături de pește.

Vânătorii-culegători din Danemarca apreciau și ei amarantul, însă preferau florile plantei. „Este o alegere conștientă”, a spus Craig.

Unele dintre aceste tendințe au continuat până în prezent, spun cercetătorii.

Boabele de călin, care au fost găsite în mai multe mostre, sunt încă în meniurile din Polonia, Ucraina și Rusia.

Ideea că oamenii din Epoca de Piatră se bazau în principal pe vânătoare este „fundamental greșită”, a declarat Mark Robinson, profesor asociat de arheologie la Universitatea din Exeter, Anglia, care nu a fost implicat în studiu.

În schimb, cercetările sugerează acum că aceștia aveau o „abordare sofisticată” în utilizarea plantelor, a spus Robinson pentru CNN.

Deși unele dintre ingredientele identificate în vase sunt folosite și astăzi, Robinson a subliniat că „încă știm remarcabil de puțin despre modul în care alimentele erau combinate în mese sau despre cum tradițiile culinare și rețetele s-au dezvoltat în timp”.