Alegerile intermediare din SUA de acum două săptămâni au arătat forța electorală impresionantă a Partidului Democrat, care a crescut puternic în opoziție în timpul unei președinții Trump dezlănțuite de-a lungul primilor doi ani de mandat al actualului președinte american. Democrații vor deja să folosească această performanță extraordinară și să canalizeze forțele politice ale partidului spre un deziderat care a eludat multă vreme stânga americană - alegerea unui președinte din rândurile progresiștilor din Partidul Democrat.
Până acum, aripa progresistă a partidului s-a aflat mereu într-o zonă de conflict latent cu facțiunea centristă a partidului. Politicieni precum Bernie Sanders au încercat de ani de zile să creeze un nou pol de putere în interiorul partidului, însă facțiunea centristă a rămas mereu mai puternic. Sanders însuși a eșuat în a o învinge pe Hillary Clinton în 2016, iar Joe Biden a reușit în 2020 să revină și să câștige și nominalizarea partidului și alegerile după un început anemic de campanie.
Acum, situația este diferită. Victoria democraților la alegerile intermediare a fost în foarte bună măsură o victorie a aripii progresiste. Politicieni democrați progresiști au arătat în nenumărate rânduri că sunt viabili din punct de vedere electoral. Zohran Mamdani a devenit noul primar al orașului New York. Abdul El-Sayed a câștigat în Michigan, deși s-a luptat cu o mașinărie cu „două fețe” - una a republicanului trumpist Mike Rogers și cealaltă a contracandidatei democrate centriste Haley Stevens.
Progresiștii o vor pe AOC să poarte stindardul partidului la prezidențiale
La o săptămână după alegerile intermediare din SUA, care au adus la putere un număr fără precedent de politicieni de stânga în întreaga țară, aproximativ 600 de persoane au participat la o reuniune pe Zoom. Obiectivul: să o convingă pe reprezentanta Alexandria Ocasio-Cortez să candideze la președinție, scrie The Guardian, miercuri.
În cadrul reuniunii, organizatorii „Ready for AOC”, un nou grup format din activiști progresiști și sindicali, nu au pierdut prea mult timp sărbătorind victoria electorală a democraților.
„Oameni din întreaga țară sunt pregătiți pentru un viitor foarte diferit și mult mai bun”, a declarat Genevieve Rand, una dintre organizatoarele grupului. „Suntem mai pregătiți decât am fost vreodată”.
Ocasio-Cortez, reprezentanta din New York care aparține generației milenialilor și a cărei victorie neașteptată împotriva unui candidat susținut de conducerea Partidului Democrat, în urmă cu opt ani, a contribuit la renașterea stângii americane, nu și-a anunțat intenția de a candida.
Ea a declarat recent că își va acorda timp pentru a lua o decizie „în privat”. Potrivit informațiilor apărute în presă, analizează și posibilitatea de a-l înfrunta pe Chuck Schumer, liderul majorității din Senat, în alegerile preliminare democrate.
Însă, pregătirile pentru construirea unei organizații de campanie care să o susțină au început deja.
Sâmbătă, la convenția sa bianuală, filiala din New York a organizației Socialiștii Democrați din America (DSA), gruparea care a susținut numeroși candidați de stânga victorioși săptămâna trecută, a votat pentru a o încuraja pe Ocasio-Cortez, membră de lungă durată a organizației, să candideze.
În primele 24 de ore de la lansarea Ready for AOC, lunea trecută, peste 10.000 de persoane din toate cele 50 de state americane au semnat un angajament de susținere a acesteia, iar aproape 4.000 s-au înscris la reuniuni de organizare pentru a pune bazele unei campanii electorale.
„Obiectivul este să o convingem să candideze”, a declarat Ravi Sahai, organizator al grupului, care a lucrat și la campania electorală de anul trecut a primarului New Yorkului, Zohran Mamdani, încheiată cu o victorie surprinzătoare. El a insistat că Ready for AOC este o inițiativă independentă, bazată pe voluntari, fără legături cu echipa lui Ocasio-Cortez.
„Este, evident, o alegere foarte personală și vrem să respectăm acest lucru, dar și să demonstrăm că există un sprijin real și larg răspândit pentru o asemenea candidatură.”
Într-o perioadă marcată de creșterea accelerată a costului vieții, războaie care par interminabile și o distanță tot mai mare între un grup restrâns de oligarhi și restul populației, stânga americană traversează un moment favorabil.
Apelurile pentru asistență medicală universală, locuințe accesibile, servicii gratuite de îngrijire a copiilor și eliminarea influenței banilor asupra politicii au câștigat teren de la candidatura prezidențială istorică a lui Bernie Sanders, din 2016. În prezent, aceste idei sunt mai aproape ca oricând de curentul politic principal.
Dornici să profite de acest avânt, nu toți activiștii așteaptă o decizie din partea lui Ocasio-Cortez înainte de a propune alternative.
La numai două zile după alegerile intermediare, fostul reprezentant socialist democrat Jamaal Bowman și activista progresistă Nomiki Konst au lansat un comitet care îl încurajează pe reprezentantul Californiei, Ro Khanna, să candideze.
Mamdani, ale cărui susțineri electorale decisive pentru alți socialiști democrați i-au consolidat statutul de politician influent în desemnarea candidaților stângii, s-a întâlnit cu lideri sindicali, printre care Shawn Fain, președintele United Auto Workers (UAW), și Sara Nelson, președinta Association of Flight Attendants-CWA.
Scopul întâlnirilor este promovarea intrării în cursa prezidențială a unui lider de stânga apropiat de mișcarea sindicală.
Însă, aproape niciun candidat de stânga cu șanse reale nu dispune de notorietatea lui Ocasio-Cortez, de capacitatea sa de a strânge fonduri și de relațiile sale solide atât la Washington, cât și în mișcările muncitorești.
„Victoria ei din 2018 a zguduit politica națională într-un mod pe care nu îl mai văzuserăm”, a declarat Sahai. „Nu există, de fapt, nimeni altcineva cu un asemenea profil”.
Un peisaj politic transformat
Când a candidat pentru prima dată la Congres, în 2018, Ocasio-Cortez a declarat că nu candidează „dinspre stânga”, ci „de jos”, de la firul ierbii. După victoriile obținute luna aceasta atât de democrații progresiști, cât și de cei moderați, susținătorii săi reiau acest mesaj populist, construit în jurul mobilizării de la nivelul comunităților.
Ei pun accentul pe politici concrete, precum Medicare for All (un sistem de sănătate gratuit și universal, precum în social-democrațiile europene), Pactul Verde (Green New Deal) și creșterea salariului minim, nu pe ideologie.
„Ne concentrăm asupra rezultatelor pe care le vom obține pentru poporul american, iar asta depășește distincția dintre stânga și conducerea tradițională a partidului”, a declarat Sahai.
Această abordare ar putea intra, însă, în conflict cu organizația cel mai strâns asociată cu actuala renaștere a stângii. DSA, cea mai mare organizație națională a stângii americane, nu este întotdeauna cunoscută pentru disponibilitatea de a-și adapta pozițiile sau discursul pentru publicul larg.
Până în ianuarie, șase noi socialiști democrați, printre care activiști pro-palestinieni și organizatori sindicali și comunitari, li se vor alătura lui Ocasio-Cortez și reprezentantei Rashida Tlaib în Congres.
Patru noi primari socialiști democrați i se vor alătura lui Mamdani la conducerea unor orașe americane. În plus, peste 100 de socialiști vor ocupa funcții la nivel statal și local în întreaga țară.
Încurajați de victorii, socialiștii care ani la rând au acordat prioritate alegerilor pentru funcții inferioare celor federale și organizării la nivel local susțin tot mai insistent că momentul pentru alegerea unui președinte socialist a sosit. Poate chiar acum ori niciodată.
„Într-o perioadă de ascensiune a fascismului și de inegalități aflate la niveluri istorice, miza alegerilor prezidențiale din 2028 pentru direcția politicii americane și pentru istoria mondială este uriașă”, se menționează în rezoluția de susținere a lui AOC, adoptată în weekend de filiala DSA din New York.
„O campanie prezidențială victorioasă creează oportunități enorme pentru aplicarea unei agende socialiste democratice care să le redea oamenilor din clasa muncitoare controlul asupra propriilor vieți”. Oricine va candida în 2028 se va confrunta cu un peisaj politic transformat.
DSA are acum peste 130.000 de membri plătitori de cotizații la nivel național și peste 200 de filiale locale, iar tot mai mulți americani au o opinie favorabilă despre socialism.
„Socialismul democratic devine parte a curentului principal al politicii americane”, a declarat Eric Blanc, profesor de studii privind relațiile de muncă la Universitatea Rutgers și membru DSA, în seara alegerilor. „Acum avem ocazia să facem ceva mult mai amplu și mult mai îndrăzneț”.
Un peisaj politic de neconceput până recent
Victoriile recente ar fi fost de neconceput nu cu mult timp în urmă pentru o mișcare de stânga care, din punct de vedere istoric, a existat în afara sistemului politic american dominat de două partide.
Deși candidați socialiști cu șanse reduse au participat la alegerile prezidențiale de-a lungul istoriei Statelor Unite, aceștia au candidat întotdeauna din partea unor formațiuni politice terțe.
Cel mai bun rezultat obținut de un candidat socialist a fost de 6% din voturi, în 1912. Candidatul respectiv a fost Eugene Debs, organizator sindical, activist împotriva războiului și membru fondator al Partidului Socialist din America.
După ce a atins un vârf de 120.000 de membri în acel an, un record depășit de DSA în această vară, socialismul s-a retras treptat la periferia politicii americane.
Mișcarea a fost slăbită de campaniile anticomuniste succesive, cunoscute drept Red Scares, de Războiul Rece, de expansiunea necontrolată a capitalismului american și de conflictele interne care caracterizează frecvent mișcările de stânga.
În acest context, DSA a fost fondată în 1982 de activistul Michael Harrington. Obiectivul era promovarea unei abordări pragmatice a aspirațiilor stângii radicale, pe care Harrington o numea „aripa stângă a posibilului”.
DSA a avut multă vreme o influență politică limitată, chiar dacă unii dintre membrii săi au ajuns ocazional în funcții alese.
David Dinkins, primul primar de culoare al New Yorkului, a fost și primul primar socialist democrat al orașului.
Cu toate acestea, organizația a rămas în mare parte necunoscută.
Apoi a venit campania prezidențială a lui Bernie Sanders, din 2016, care a fost foarte aproape de obținerea nominalizării Partidului Democrat, promovând un mesaj socialist vehement, îndreptat împotriva miliardarilor.
Sanders nu a fost niciodată membru al DSA, dar mulți din organizație îl consideră principala lor sursă de inspirație politică.
Sanders i-a inspirat pe tineri nou-veniți în politică, precum Ocasio-Cortez și Mamdani, să lanseze campanii împotriva conducerii tradiționale a partidului.
Victoriile lor surprinzătoare au fost urmate de altele, iar numărul membrilor organizației, care stagnase multă vreme, a crescut spectaculos odată cu aceste succese.
„Avem o lume de câștigat” este mesajul prin care DSA încearcă să atragă noi membri.
„Este nevoie de o coaliție largă”
Pe măsură ce DSA a devenit mai influentă, au ieșit la iveală și tensiunile interne ale organizației, privind pragmatismul în raport cu rigiditatea ideologică, Israelul, activitatea poliției și alte subiecte.
Chiar și membri devotați precum Ocasio-Cortez și Mamdani s-au distanțat uneori de unele dintre pozițiile sale mai radicale, precum desființarea granițelor sau a Senatului SUA.
Și, deși organizația începe să se unească în jurul lui Ocasio-Cortez, opoziția internă rămâne considerabilă. O facțiune i se opune pe motiv că ar fi făcut compromisuri în privința unor valori ale organizației, în special în ceea ce privește Israelul.
Conducerea națională a DSA, care a fost mai critică față de Ocasio-Cortez și nu a adoptat încă o poziție privind o eventuală candidatură prezidențială, și-a retras în 2024 susținerea pentru aceasta.
Decizia a fost luată după ce Ocasio-Cortez nu a votat împotriva finanțării sistemului israelian de apărare antirachetă Iron Dome și după ce a organizat o dezbatere la care au participat susținători ai controversatei definiții a antisemitismului formulate de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA).
Rezoluția filialei DSA din New York de susținere a lui Ocasio-Cortez a fost adoptată cu 291 de voturi, însă 123 de delegați au votat împotrivă.
„Cel mai mare pericol este ca DSA să nu se ridice la înălțimea acestui moment, cu care stânga nu este obișnuită: participarea la politica de masă, comunicarea cu milioane de oameni, nu doar cu mii”, a declarat Blanc, profesorul de la Rutgers și membru DSA.
„Cel mai mare pericol este să ratăm acest moment și să rămânem blocați în practicile din ultimele decenii, în disputele interne și în preocuparea pentru puritatea ideologică.”
De asemenea, nu este clar dacă restul Partidului Democrat este pregătit pentru un candidat socialist la președinție.
DSA nu este un partid politic, iar faptul că membrii săi candidează din partea democraților a provocat nemulțumiri atât în rândul centriștilor din partid, cât și al unor membri DSA, care consideră că Partidul Democrat a făcut prea multe compromisuri.
Deja, finanțatori ai democraților centriști, îngrijorați de influența DSA asupra alegerilor din 2028, au promis să cheltuiască milioane de dolari pentru a combate organizația.
Deși recentele alegeri intermediare au reprezentat un moment istoric pentru stânga, multe dintre victoriile sale au fost obținute în state care votează în mod constant cu democrații, în timp ce democrați mai moderați au reușit să câștige în alte regiuni.
Un candidat prezidențial victorios va avea nevoie de o susținere mai extinsă, cel puțin în statele-cheie în care rezultatul alegerilor este incert.
În Michigan, de exemplu, Abdul El-Sayed s-a distanțat explicit atât de socialism, cât și de DSA, deși pozițiile sale politice sunt în mare măsură apropiate de cele ale stângii.
În Florida, Angie Nixon, o progresistă care a aderat la DSA în timpul campaniei, a pierdut la o diferență mică în fața candidatului republican. Mulți consideră că înfrângerea sa a fost provocată de refuzul conducerii tradiționale a Partidului Democrat de a se mobiliza în sprijinul ei și de a o ajuta cu finanțare.
Francesca Hong, candidată DSA care în această vară a fost aproape de a obține nominalizarea democrată pentru funcția de guvernator al statului Wisconsin, un stat-cheie din punct de vedere electoral, nu a reușit nici ea să câștige.
„Desigur, creșterea DSA în ultimii aproximativ opt ani a transformat modul în care stânga exercită puterea în această țară, iar asta nu este deloc un lucru neînsemnat”, a declarat Sahai.
„Dar acest proiect merge dincolo de DSA, pentru că, pentru a câștiga la nivel național, este nevoie de o coaliție a stângii, a sindicatelor, a progresiștilor și a liberalilor, o coaliție largă care să poată reuni toate aceste grupuri”.
Ocasio-Cortez este singura candidată de stânga care are „capacitatea de a comunica cu un public atât de larg”, a adăugat el.
„Are genul de viziune, experiență și legături cu mișcarea pe care niciun alt candidat nu le are”.