În 1924, Caesar Cardini conducea un restaurant în Mexic, unde americanii consumau alcool. Acolo ar fi fost creată celebra salată Caesar

lulius Caesar este una dintre cele mai notorii figuri din istoria romană. Dar unul dintre cele mai faimoase lucruri care îi poartă numele este salata Caesar, cu care el nu are absolut nicio legătură. Totuși, salata Caesar a apărut în timpul Prohibiției din America, într-un restaurant din Mexic, pe care americanii îl foloseau ca pe un refugiu pentru a consuma alcool, scrie Times of India.

În 1924, America se afla sub Prohibiție timp de patru ani, urmând să mai fie încă nouă. „Perioada de Glorie” era în plină desfăşurare, cu cluburi de jazz, strălucire hollywoodiană, schimbări de atitudini sociale și o poftă tot mai mare pentru divertisment. Exista o singură problemă destul de incomodă: alcoolul era ilegal.

Al 18-lea amendament şi Legea Volstead au interzis fabricarea, vânzarea și transportul băuturilor alcoolice în întreaga țară începând cu ianuarie 1920. Mulți americani îşi făcuseră provizii de vinuri şi băuturi spirtoase înainte de intrarea în vigoare a interdicţiei, dar acele rezerve private s-au epuizat. Cererea pentru băutură, însă, nu s-a oprit.

La fel ca cioara din fabula lui Esop, care aruncă pietre într-un ulcior pentru a ajunge la apa de la fund, americanii au găsit o modalitate de a-și depăși dificultățile.

Deoarece alcoolul a rămas legal în țările vecine, distileriile și fabricile de bere din Canada, Mexic și Caraibe au înflorit. Produsele lor erau fie consumate de americanii în vizită, fie introduse ilegal peste graniță. Râul Detroit, care separă părți din Statele Unite și Canada, a devenit deosebit de cunoscut pentru traficul de rom, băuturile alcoolice ajungând din Windsor, Ontario, în orașele americane.

Unul dintre beneficiari a fost chiar un imigrant italian, pe nume Caesar Cardini.

De la o bucătărie în Tijuana, până la Hollywood 

Născut sub numele de Cesare Cardini în 1896 în Baveno, Italia, lângă pitorescul Lac Maggiore, a ajuns în cele din urmă în America de Nord, unde a lucrat în domeniul restaurantelor şi ospitalității. S-a stabilit în California şi a condus restaurante în San Diego înainte de a deschide un local peste graniță, în Tijuana, Mexic.

Restaurantul său, Caesar's, le oferea vizitatorilor americani ceva ce nu puteau găsi cu ușurință acasă: mâncare bună, alcool din belşug şi o evadare temporară din Prohibiție.

Povestea spune că, pe 4 iulie 1924, Caesar's era plin de americani care sărbătoreau Ziua Independenței. Restaurantul nu făcea față, lăsându-l pe Cardini cu o sală plină de clienți flămânzi și o bucătărie cu foarte puține de oferit.

Cardini a adunat toate ingredientele disponibile şi a decis să transforme situația într-o experienţă culinară deosebită. În loc să trimită pur şi simplu o farfurie asamblată în grabă, a adus un cărucior de servire la mese şi a pregătit salata în fața invitaților săi, amestecând ingredientele cu puțină teatralitate.

Ceea ce a început ca o soluţie improvizată s-a transformat într-un succes neașteptat.

Preparatul original era destul de diferit de unele dintre versiunile pe care le vedem astăzi. Acesta conținea frunze interioare întregi de salată romană, ulei de măsline, suc de lămâie sau lime, sos Worcestershire, parmezan, usturoi şi un ou uşor gătit sau copt. Felii mari de pâine prăjită însoțeau salata, în loc de crutoanele mici presărate în mod obişnuit în versiunile moderne.

Dressingul a fost preparat la masă, oul ajutând la legarea uleiului și a celorlalte ingrediente într-o crustă cremoasă. Frunzele de salată au fost așezate cu tulpinile orientate spre exterior, permiţând oamenilor să le ridice cu degetele.

Interesant este că originile salatei nu sunt complet stabilite. Fratele lui Cardini, Alex, este, de asemenea, creditat de unele relatări cu dezvoltarea unei versiuni cu hamsii, pe care a numit-o Salata Aviatorului. O altă afirmație vine de la Livio Santini, un bucătar italian de la restaurant, care a susținut că rețeta provine de la mama sa.

Deși poveştile contradictorii i-au ţinut ocupați pe istoricii culinari, Cardini rămâne numele cel mai frecvent asociat cu invenţia sa.

Vestea despre salata neobișnuită s-a răspândit în nord, în Statele Unite şi, în cele din urmă, peste Atlantic. Tijuana atrăgea deja persoane bogate şi faimoase din Hollywood, iar restaurantul lui Cardini a devenit o oprire populară pentru vizitatorii care căutau o masă bună, dar și alcool.

Vedete de pe marele ecran, inclusiv Clark Gable şi Jean Harlow, s-au numărat printre personalitățile asociate cu popularitatea tot mai mare a restaurantului. Salata nu mai era doar o modalitate inteligentă de a folosi resturile din bucătărie, ci devenise un fel de mâncare pentru care oamenii erau dispuși să călătorească.

Prezentatoarea americană de emisiuni culinare, Julia Child, își amintea, de asemenea, că a vizitat restaurantul Caesar's în copilărie, împreună cu părinții ei. Ani mai târziu, ea a descris succesul acestuia ca pe o senzație care se răspândise de la un capăt la altul al țării, iar Europa începea, la rândul ei, să-i acorde atenție.

Recunoașterea a continuat. În 1953, Societatea Internațională a Epicureilor, cu sediul la Paris, a declarat salata Caesar cea mai bună rețetă originară din America din ultimii 50 de ani.

Odată cu încheierea Prohibiției în 1933, Tijuana și-a pierdut treptat o parte din atractivitatea sa ca destinație de „evadare”. Cardini și-a mutat în cele din urmă familia la Los Angeles în 1935, unde a continuat să construiască o afacere în jurul celebrului dressing. În 1948, a brevetat dressingul, ajutând la extinderea creației sale dincolo de mesele restaurantelor şi în casele oamenilor.

Mai mult de un secol mai târziu, salata Caesar rămâne un element obişnuit în meniurile restaurantelor din întreaga lume. De la restaurantele de lux la cafenelele de cartier, aceasta a supraviețuit schimbării tendinţelor culinare, nenumăratelor variații și adăugării ocazionale de pui la grătar sau bacon.

Poate cea mai amuzantă parte a acestei poveşti culinare este că un fel de mâncare cu un nume atât de imperial nu îşi datorează existenţa nici Romei, nici împăraților săi.